Tot în memoria Mamei mele aştern câteva rânduri. De când a binevoit să plece printre stele, numai bunul Dumnezeu ştie cât de mult îi duc dorul şi câte lacrimi vărs. De câte ori îşi serbează „aniversarea” printre stele şi eu aici pe pământ, în lumea „celor cu dor”, încerc să mi-o împrospătez cât mai mult, sărutându-i chipul din fotografie.
*
De când m-am despărţit de sat şi de casa părinţilor, nu mi-a fost dat să stau în preajma Mamei decât arareori şi clipe destul de puţine. Poate de aceea mi-e gândul de-a pururi la „Ea” şi-i port în suflet „Icoana” pe toate cărările vieţii.
*
Acum, când anii m-au trecut în după-amiaza vieţii, am simţit nevoia s-o văd, s-o privesc, s-o contemplu în căminul cel vechi din satul natal, sat de dor şi de duh. Am găsit-o-n pridvor cătând spre uliţa ce m-a dus cu ani înainte în vâltoarea oraşelor mari. Mă aştepta acolo cu privirea-ncălzită de dorul copilului dus de mult în lume străină, la învăţătură.
*
Ne-am întâlnit. Am strâns-o la piept şi-am îmbrăţişat-o cu drag. Am sărutat-o pe amândoi obrajii şi-am privit-o-ndelung contemplându-i chipul atât de drag şi de scump mie.
*
Faţa sa, altădată îmbujorată, fină şi catifelată, pe care o alintam cu mânuţele mici, acum e-mpodobită cu beteală de nenumărate şi fine riduri ce coboară şi urcă pe relieful vălurit al obrajilor încărcaţi de anii trudiţi în muncă şi suferinţă.
*
Mamele n-au ținut „jurnale” şi n-au redactat „memorii”, dar au încrustat pe chipul lor întreaga existenţă a celor cărora le-au dat viaţă. Obrajii Mamei sunt acum „hrisov” nobiliar în care e-ncrustat, în alfabet unic, viaţa mea, cu toate urcuşurile şi căderile, cu toate bucuriile şi durerile.
*
Buzele-i odinioară rumene şi calde, acum tremură uşor murmurându-mi numele mic cu sfială, iar ochii, neschimbate mărgăritare, mă-nvăluie-n lumina lor plină de iubire şi înţelepciune. Mâinile sale înăsprite de muncă şi ani sunt simbolul generozităţii şi sudorii în lupta cu greutăţile vieţii.
*
Acesta este „Chipul Mamei” mele pe care-o port înlăuntrul meu, până când bunul Dumnezeu se va sătura de mine pe pământ şi mă va trece lângă Mama mea, printre stele.
*
Cât de actuale şi de mare preţ sunt cuvintele lui Iisus Sirah din capitolul 7, 28-29: „Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale. Adu-ţi aminte că ei ţi-au dat viaţă: ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine?”
Preot Ioan Tămaș Delavâlcele
