În noaptea de sâmbătă spre duminică, respectiv în 23 spre 24 aprilie 2022 vom prăznui Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos, marea Sărbătoare ce a fost precedată de un Post lung pentru credincioși.
Minunea Învierii reprezintă de peste 2.000 de ani cel mai mare miracol al Creștinătății. De aceea participarea în această perioadă la slujbele bisericeşti, respectarea Postului cel mai lung şi mai greu din an, atitudinea cucernică a marii majorităţi a semenilor au netezit drumul pentru bucuria de a serba Sfintele Paşti cu lumină în suflet şi linişte interioară.
După cum se cunoaşte, mai ales de către populaţia mixtă din judeţul Covasna, în urmă cu o săptămână credincioşii de rit catolic, reformat şi protestant au trăit momentele specifice Sfintele Paşti, venind acum rândul ortodocşilor şi greco-catolicilor să se bucure de acest important eveniment spiritual.
Noţiunea de Paşte provine din cuvântul ebraic „Pesah”, care înseamnă „Trecere”, făcându-se referire la drumul plin de peripeţii al Poporului ales spre Pământul Făgăduinţei, trecând cu bine prin Marea Roşie ce s-a deschis miraculos, ajungând teferi la ţărm şi scăpând astfel din robia Egiptului.
Paştele creştinilor a devenit Sărbătoarea Învierii Domnului, după al cărui model vor reveni la viaţă toţi cei plecaţi dintre noi. Şi iată că se apropie cu paşi repezi momentul încheierii celui mai greu Post din an. A fost o perioadă lungă de abstinenţă, care a netezit drumul închinătorilor pentru a se putea bucura de Învierea Mântuitorului, petrecând Sfintele Paşti în familie, alături de cei dragi, cu sufletul încărcat de bucurie şi linişte.
În unele locuri, la ţară, în noaptea de Înviere pe dealuri şi pe coline, izbucnesc flăcări puternice, aşa-numitele focuri ritualice, aprinse de săteni pentrz a alunga spiritele rele. Astăzi asemenea obiceiuri sunt tot mai rare, oamenii preferând să meargă la Slujba de la biserică pentru a lua Lumină.
Mai ales odinioară se practica frecvent această datină, în jurul focurilor de pe dealuri se aşezau roată oamenii locului, istorisind întâmplari miraculoase din viaţa lui Iisus. Flăcăii săreau după aceea peste foc, pentru ca vrăjile şi farmecele să nu mai aibă nici o putere asupra lor. Se aprindeau roţi făcute din paie, cărora li se dădeau drumul spre vale, în uralele asistenţei.
În noaptea de sâmbătă spre duminică creştinii merg la biserică pentru a lua Lumină, pe care o aduc acasă. Oamenii cred că lumânările acestea au puteri deosebite, de aceea după ce sunt stinse se păstrează într-un loc special, fiind aprinse în caz de mare pericol. Cu ajutorul lor este invocată protecţia divină la un cutremur, o furtună cu fulgere şi trăsnete, la inundaţii, incendii şi aşa mai departe. În credinţa populară în faţa dezlănţuirii forţelor naturii, a unor mari necazuri şi primejdii, boli incurabile, numai ajutorul lui Dumnezeu mai poate ocroti fiinţele lipsite de apărare.
De aceea noaptea de Înviere se bucură de atâta respect, simbolizând venirea Luminii Sfinte, omagiindu-se puterea ei purificatoare, care va duce la izbăvirea credincioşilor.
Fiind o Sărbătoare a Luminii s-a păstrat datina ca după Slujba Învierii oamenii să meargă la mormintele celor dragi cu lumânările aprinse, să pună câte una la baza fiecărei cruci şi să se închine.
În lumea satului şi chiar în mediul urban s-au păstrat anumite reguli pentru ciocnitul ouălor roşii. Ne referim la cinstea ce i se cuvine unei persoane din casă de a lovi primul: de obicei, bărbatul mai în vârstă face acest gest, rostind formula rituală, “Hristos a Înviat!” I se răspunde “Adevărat a Înviat!” Primii care ciocnesc sunt soţul cu soţia, urmează copiii cu mama şi tatăl, părinţii cu celelalte rude şi invitaţii prezenţi la ospăţ în familie.
În unele cătune româneşti am întâlnit obiceiul ciudat referitor la păstarea cojilor ouălor vopsite, care după Sărbători sunt fărâmiţate şi împrăştiate pe ogor pentru ca recolta să fie bogată, ferită de dăunători. Uneori aceste coji pisate sunt adăugate şi în hrana animalelor, în ideea păstrării sănătăţi şi ferilităţii lor.
Urări pentru cititori
De la miezul nopţii de sâmbătă spre duminica de Paşti, când preotul strigă „Hristos a Înviat”, la care credincioşii răspund în cor „Adevarat a Înviat”, salutul cotidian obişnuit între oameni este înlocuit cu aceste formule tradiţionale, ce se păstrează până la Înalţarea Domnului.
Vă dorim Sărbători Fericite, dragi cititori!
Horia C. Deliu
