În data de 21 noiembrie 2016 – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – am terminat de scos din Vechiul Testament „citatele” care ne dovedesc că omul are puţine zile de trăit dar se satură de necazuri. Omul trebuie să moară. Trupul merge în pământul din care a fost alcătuit, iar sufletul la Dumnezeu. Aceste citate trebuie folosite la „necrologuri” pentru îmbărbătarea familiei îndurerate şi nădejdea în Înviere, cânde vom întâlni cu toţii la „Judecata Universală”, de la Valea Ioasaf (nu a Vâlcelelor). Bunul Dumnezeu va dispune deschiderea „Cărţii Vieţii” şi fiecăruia i se va citi faptele bune şi rele săvârşite pe pământ. Plata va fi pe măsură!
*
Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Fac. 3, 19).
*
Şi a murit (David) la adânci bătrâneţe sătul de viaţă, de bogăţie şi de slavă (Paralipomena 29, 28).
*
Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură de necazuri. Ca şi floarea, el creşte şi se veştejeşte şi dă umbră, el fuge şi e fără durată (Iov 14, 1-2).
*
Unul moare în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire şi de pace, altul moare cu sufletul copleşit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire (Iov 21, 23-25).
*
Fericit este cel pe care L-ai ales şi L-ai primit; locui-va în curţile Tale (Ps. 64, 4).
*
Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului (Ps. 88, 47).
*
Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia este osteneală şi durere. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce (Ps. 85, 10-12).
*
Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine; că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere (Ps. 114, 7-8).
*
Doamne, ce este omul de Te-ai făcut cunoscut lui? Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec (Ps. 143, 3-4).
*
Omul nu este stăpân pe duhul său de viaţă, ca să-l poată opri; la fel nu este stăpân pe ziua morţii şi în această luptă nu încape amânare (Ecleziast 8, 8).
*
Aşa grăieşte Domnul (regelui Iezechia): „Pune rânduială în casa ta, că nu vei mai trăi, ci vei muri (Is. 38, 1).
*
S-a scos veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns. Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit! (Plângeri 15-16).
*
În toate cele ce faci, adu-ţi aminte de moarte şi nu vei mai păcătui niciodată (Sirah 7, 38).
*
Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea şi pe care omul o va pofti, aceea i se va da (Sirah 15, 17).
*
Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă, de stricăciune şi de moarte şi te păzeşte de vrajbă şi rămâi întru porunci (Sirah 28, 6).
*
O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăieşte fericit întru avuţiile sale. O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit şi scăzut de putere, celui cu adânci bătrâneţi, care este neînţelegător şi a pierdut răbdarea (Sirah 41, 1-4).
*
Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii (Înţelepciunea lui Solomon 4, 14).
Preot Ioan Tămaș Delavâlcele
