Prof. Ing. Stela Buda s-a născut într-o familie de învățători, familie care i-a insuflat dragostea de neam și grija față de cei din jur. Specialist în industria textilă, a lucrat la Întreprinderea Textilă „Oltul”, ajungând chiar la conducerea unei secţii, apoi, asemeni părinților, a îmbrățișat profesia de dascăl, căreia i s-a dedicat mare parte din viață.
Familia și școala sunt doi piloni importanți în educația și dezvoltarea copilului, a individului în sine, susține prof. ing. Stela Buda. Dumneaei consideră că „Dragostea de neam, de țară, un comportament cu respect față de toți membrii comunității și desigur, să nu uite de obligațiile firești față de societate.”- se numără printre cele mai importante valori care trebuie să fie transmise tinerei generații, atât în cadrul școlii, cât și în familie. Detalii, în cadrul interviului pe care vi-l prezentăm astăzi.
Stimată doamnă Stela Buda, vă mulțumim că ați acceptat să ne acordați acest interviu. Este început de primăvară. Ce gânduri vă încearcă? Ce vă doriți de la anul 2024 pentru dumneavoastră, dar și pentru societatea în care trăim?
– Nu doresc prea multe pentru mine, doar sănătate pentru fiecare, iar din punct de vedere a societății noastre, în plan cultural, doresc să fie cât mai multe realizări interesante, cu mesaje bine conturate. Anul 2024 îl văd tare complicat pentru noi, dar și pentru lumea întreagă, în general. Aș vrea să fie liniște și pace în lume!
– Familia și școala sunt doi piloni ai unei dezvoltări armonioase a individului. Dumneavoastră ați crescut într-o familie de învățători. Cum a fost copilăria dumneavoastră?
– Este adevărat, familia și școala sunt doi piloni importanți în educația și dezvoltarea copilului, a individului în sine. Educația începe în sânul familiei. Atunci se sădesc mugurii unui comportament respectuos în societate, valorile și principiile de viață. Școala dezvoltă și crește aceste principii, odată cu instruirea oferită. Eu am avut norocul de a mă naște într-o familie de învățători, foarte frumoasă, cu trei copii, eu fiind cel mai mare. Probleme au apărut atunci când Ardealul de Nord a fost cedat prin Dictatul de la Viena și a trebuit să ne refugiem la Blaj. Acolo am început școala, apoi am continuat liceul la Cluj. Cei cinci ani de studenție i-am petrecut la Iași și consider că în ciuda urmărilor generate de război, cu toții aveam dorința de a învăța, de a progresa în viață.
– Care au fost cele mai frumoase valori pe care vi le-au insuflat părinții?
– Cred că acelea de a fi corectă, de a avea respect pentru valorile naționale și pentru cei din jurul meu.
– Care sunt cele mai frumoase realizări, momente din viața dumneavoastră de familie?
– Am avut, am o familie armonioasă, iar momentele fericite se leagă de nașterea fiicei mele, a celor două nepoate, astăzi profesoare universitare la Londra.
– Care credeți că sunt cele mai importante valori care trebuie să le fie insuflate copiilor de astăzi?
– Dragostea de neam, de țară, un comportament cu respect față de toți membrii comunității și desigur, să nu uite de obligațiile firești față de societate.
– Dacă România ar fi o persoană, cum ați putea să o descrieți și de ce?
– Mai degrabă, cred că România este o floare care se adaugă frumuseții sufletului și celor din jur.
– Nu ați schimba, dacă ați putea, la societatea de astăzi?
– Întărirea solidarității și a comportamentului cu cei din jur. Aș da o importanță mai mare educației primare a tinerei generații.
– Ați călătorit în afara țării? Dacă da, unde?
– Am avut ocazia să călătoresc în majoritatea țărilor europene, iar în Orientul Mijlociu am vizitat Israelul și Iordania. Am dorit să cunosc cultura altor popoare, modul lor de trai.
– Care sunt cele mai frumoase momente pe care le-ați trăit în ceea ce privește sfera profesională?
– Sfera profesională o împart în trei etape. Chiar dacă au fost neînțelegeri, greutăți, le-am depășit și am conștiința lucrului bine făcut. Tânără ingineră, am lucrat încălțată cu cizme de cauciuc, prin apă, în secția de Finisaj a Fabricii Textila Oltul.
Cea mai lungă perioadă a fost dedicată sistemului de învățământ. Ca director al Liceului Textil Oltul, am asigurat construirea a două internate școlare în curtea Liceului, pentru numărul mare de elevi școlarizați, care erau pregătiți pentru unitățile economice de profil din toată țara, pentru a le asigura condiții optime de viață. De asemenea, pentru buna instruire a lor, pentru însușirea cunoștințelor necesare practicării meseriei alese, am inițiat, organizat construirea atelierului în care elevii efectuau practica școlară. Acesta, aflat în prelungirea Fabricii de Textile Oltul, a fost dotat cu cele mai moderne utilaje, avea: atelier de țesut cu războaie mecanice, atelier de confecții textile, aparatură modernă, pentru acea perioadă, în laboratoarele de chimie industrială și controlul calității, în care elevii efectuau practica școlară. Astfel, atelierul a putut prelua cu ușurință o parte din planul fabricii.
O altă etapă profesională a fost cea în care am fost inspector școlar general adjunct. Am urmărit, cu precădere, desfășurarea învățământului tehnic, am organizat sesiuni științifice pentru ingineri și maiștri, participarea acestora la cursuri pentru susținerea gradelor didactice, etc.
– Să „călătorim” cu gândul și să ajungem la un moment important din activitatea dumneavoastră: înființarea Fundației „Mihai Viteazul”. Cum s-a înființat Fundația?
– După cum știți, Fundația „Mihai Viteazul” s-a înființat în septembrie 1990, un an plin de frământări politice, administrative, acțiuni individuale sau colective de îndepărtare a elementului românesc din zonă, din toate sferele de activitate. Grija pentru învățământul românesc – separarea școlilor pe criterii etnice, viitorul tinerei generații, au fost principalele motive pentru a căuta și realiza o formă juridică care să ne reprezinte în fața autorităților locale și guvernamentale, a instituțiilor nou – formate. Am ales numele domnitorului Mihai Viteazul, personalitate de seamă a istoriei noastre.
– Care sunt proiectele dumneavoastră de suflet din cadrul Fundației?
– Mai în glumă, mai în serios, cineva mi-a spus odată că Fundația „Mihai Viteazul” este al doilea copil al meu. Toate proiectele pe care le-am inițiat: „Sărbătorile mărțișorului”, Festivalul „Tinere talente”, Festivalul de Colinde și Obiceiuri de Iarnă „Crăciunul la Români” sunt importante pentru mine. Cea mai dragă manifestare rămâne „Mihai Viteazul și Visul Unirii”, a cărei primă ediție s-a desfășurat în luna octombrie a anului 1990 (după 5 săptămâni de la înființare) și care s-a derulat an de an, ajungând la a XXXIV-ediție. Este un omagiu adus domnitorului Mihai Viteazul, patronul nostru spiritual.
– Sunteți prezentă la toate activitățile Fundației și foarte implicată și activă în ceea ce privește manifestările sociale, civice din oraș. Ce vă motivează?
– Particip cu tot sufletul la viața societății civile românești, la manifestările derulate în județ, dar acum numai în Sfântu Gheorghe, pentru a păstra viu contactul cu sufletul românesc.
– Ce sfat aveți pentru tânăra generație?
– Să continue să facă ceva util, constructiv, pentru societate, pentru localitățile în care trăiesc!
– Vă mulțumim și vă dorim sănătate multă și zile pline cu bucurii!
A.C.
