Au trecut cinci ani, iată, de la publicarea interviului pe care l-am realizat cu dr. Ioan Lăcătușu în preajma aniversării a 70 de ani de viață și muncă rodnică. Cinci ani în care domnia sa a continuat să trudească voluntar, în fiecare zi, alături de vechii săi colaboratori din municipiuL Sfântu Gheorghe, din județul Covasna, din țară și din afara granițelor ei, dar și de colegii mai noi și mai tineri care au înțeles ce șansă extraordinară le-a oferit viața aducându-i în preajma unei personalități de la care oricine poate primi în dar cuvinte de învățătură.
Acești cinci ani cuprind și perioada grea a pandemiei de Covid care ne-a dar tuturor viața peste cap, iar multora dintre noi, din păcate, le-a și curmat-o. De un fir subțire, asemeni celui de ață, a atârnat și viața domnului Ioan Lăcătușu atunci când visusul COVID-19 i-a atacat organismul. Însă, dăruirea cadrelor medicale de la Institutul „Marius Nasta”, dar și puterea și dragostea Bunului Dumnezeu către care s-au înălțat toate rugăciunile celor care îl cunosc și îi apreciază efortul depus în slujba comunității românești, și nu numai, în toți anii trăiți pe meleguri covăsnene, au făcut posibilă însănătoșirea dumnealui și, mai mult de atât, întoarcerea la munca cu care își hrănește sufletul și hrănește sufletele tuturor celor ce se înfruptă din roadele ei.
Astăzi, când numai două zile ne mai despart de data de 25 septembrie 2022, zi în care Domnul Ioan Lăcătușu împlinește 75 de ani, aduc în fața Dvs, prin intermediul acestui interviu, noi gânduri, trăiri și realizări ale OMULUI ce este iubit, contestat, invidiat, apreciat și dușmănit de semeni de ai noștri.
M.C.G.Domnule Lăcătușu, sunt tare bucuroasă că avem șansa, amândoi, să purtăm această discuție înainte de frumoasa Dvs aniversare care vă găsește organizând, alături de echipa mai tânără de la Centrul de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, a XXVIII-a ediție a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice „ Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizație”. Scuzați-mi întrebarea: Vă veți opri vreodată din munca laborioasă pe care o depuneți de atâta amar de vreme?
I.L.După zeci de ani de muncă depusă în conducerea mai multor asociații culturale și civice, începând cu anul acesta, nu mai dețin nicio funcție de conducere în cadrul acestora, din rândul cărora menționez: Liga Cultural-Creștină „Andrei Șaguna”, Despărțământul ASTRA Covasna-Harghita, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș ș.a. Sunt convins că tinerii cărora le-am predat ștafeta vor continua ceea ce am început noi, „veteranii”, și vor ști să adapteze dezideratele comunității românești și metodele de realizare a acestora, în pas cu vremurile… În ceea ce mă privește, atât timp cât sănătatea îmi va permite, mă voi limita la activitatea de cercetare și editare a lucrărilor referitoare la istoria și cultura românilor din Arcul Intracarpatic și la organizarea manifestărilor cultural-științifice, devenite tradiționale.
M.D.C. Că amintiți de sănătate, știți că ne-ați dat nouă, tuturor, mari emoții atunci când virusul perfid a încercat să vă doboare, dar nu a reușit.
I.L. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că m-a avut în grija Sa Divină, și am ajuns la frumoasa vârstă de 75 de ani. Aceleași sincere mulțumiri se cuvine să le adresez familiei mele: soției Felicia, fiicei Ioana și ginerelui Laurențiu și celor doi minunați nepoți Cezar Ioan și Natalia, care ne înseninează anii bătrâneții. Cuvintele sunt prea sărace pentru a mulțumi medicilor, preoților și tuturor celor care au fost alături de mine, cu gândul bun, rugăciunile și admirabila solidaritate atunci când am fost infectat cu virusul COVID-19. Astfel am reușit să fiu activ în viața publică și să continui ceea ce am început acum peste 30 de ani, împreună cu colegii din societatea civilă și din instituțiile culturale românești, respectiv prezervarea și afirmarea identității românești, în spațiul multietnic și pluriconfesional local, refractar la prezența alterității. Luna aceasta împlinesc 11 ani de când sunt pensionar, 11 ani la fel de rodnici în împliniri profesionale, 11 ani în care pentru activitatea depusă zi de zi, nu am beneficiat de niciun fel de recompense financiare.
M.C.G. Reamintiți-le, vă rog, cititorilor Mesagerul de Covasna, în ce activități ați fost implicat în cei 5 ani care s-au adunat frumos și greu, în același timp, lângă ceilalți 70?
I.L. Truda mea pe tărâmul culturii românești, din ultimii 30 de ani, este redată în tezele intitulate „Cronica activității” și publicate în anuarele Angvstia, nr. 1-16, Acta Carpatica, nr. 1-8 și în volumele omagiale Profesioniștii noștri 5 (la 65 de ani) și Profesioniștii noștri 22 (la 70 de ani).
De aceea, la acest moment aniversar mă voi referi, cu prioritate, la activitatea din acești ultimi cinci ani. Proiectele și manifestările în această perioadă au fost influențate pozitiv de marcarea Centenarului Marii Uniri și negativ de restricțiile impuse de Pandemie.
Din izbânzile obținute în cei cinci ani, amintesc:
– Funcționarea Centrului European de Studii Covasna-Harghita sub egida Academiei Române, începând cu anul 2018; obținerea unui post de cercetător științific retribuit de Academia Română, începând cu anul 2021;
– Cofinanțarea unor proiecte culturale ale asociațiilor românești de către Secretariatului General al Guvernului, prin Serviciul Dezvoltare Comunitară, din rândul cărora menționez: Recuperarea și punerea în circuitul public a documentelor referitoare la istoria, cultura și spiritualitatea românilor din județele Covasna și Harghita; înființarea Bibliotecii digitale Eurocarpatica, în care sunt postate pe lângă principalele volume referitoare la istoria și cultura românilor din Arcul Intracarpatic, cele 25 de publicații în limba română, care au apărut în perioada interbelică în actualele județe Covasna și Harghita; Promovarea identității spirituale românești prin restaurarea și conservarea patrimoniului ecleziastic ortodox (icoane pe lemn și pe sticlă, carte veche bisericească); Promovarea identității culturale românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări reprezentative; Sprijinirea apariției presei în limba română (Condeiul ardelean și Mesagerul de Covasna); filmul documentar „Comunități românești din județul Covasna” ș.a.
– Organizarea anuală, neîntreruptă, a manifestărilor cultural-științifice și civice devenite tradiționale: „Primăvara Culturală la Sfântu Gheorghe”, „Zilele Andrei Șaguna”, Sesiunea de Comunicări Științifice „Românii din Sud-Estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizație”, „Zilele Nicolae Colan”, „Ziua Culturii Naționale”, „Ziua Limbii Române” ș.a.;
– Inițierea și desfășurarea a patru ediții ale proiectului „Români pentru Români. Solidaritatea românilor de pretutindeni cu românii din Covasna și Harghita;
– Acordarea anuală a premiilor: „I.I. Russu”, „Pr. Ilie Moldovan” și, începând din acest an, premiul „Vasile Lechințan”, recompense morale acordate unor personalități care sprijină dăinuirea românească în Arcul Intracarpatic, și a titlului de Cetățean de onoare al comunității românești din Sfântu Gheorghe;
– Înființarea Bibliotecii publice „Nicolae Colan”, cu peste 10.000 de volume;
– Apariția la editurile Eurocarpatica și Grai Românesc a unor volume și publicații, dintre care amintim: cinci numere ale anuarului Acta Carpatica, 10 volume în cadrul Colecției Profesioniștii noștri, cinci lucrări de doctorat, șapte monografii ale unor comunități românești, precum și volumele Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita, ediția a II-a, revăzută și adăugită, volum apărut cu binecuvântarea PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2019; „În centru la Sân-Georgiu”. Românii din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2021 ș.a.
– Organizarea manifestărilor cultural-științifice pentru marcarea a 30 de ani de la înființarea Ligii Cultural-Creștine Andrei Șaguna și 25 de ani de la înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei și a Centrului Ecleziastic „Mitropolit Nicolae Colan”.
M.C.G. Vorbiți aici despre o muncă titanică și cred că merită să-i amintiți și pe cei alături de care ați reușit această performanță.
I.L. Țin să remarc colaborarea foarte bună cu statornicii și performanții mei colegi de la CEDMNC: pr. Ioan Marin, Erich Mihail Broanăr, Ciprian Hugianu și Tatiana Scurtu, cu minunatele colaboratoare Alina Ciorici Costache, Florentina Teacă, Mihaela Aionesei și, nu în ultimul rând, colaborarea cu tine, dragă Maria, care ai devenit, în timp, o luptătoare pentru drepturile românilor din Arcul Intracarpatic. Îngăduie-mi să-ți mulțumesc deoarece Mesagerul de Covasna, publicația pe care o editezi și o conduci cu atâta dăruire, de aproape 13 ani de zile, este principala tribună de popularizare a manifestărilor noastre culturale, științifice și civice.
M.C.G. După cum aminteați, Dvs ai făcut demersurile necesare pentru ca Centrul European de Studii Covasna-Harghita, a cărui director ați fost, să funcționeze sub egida Academiei Române, și-ați izbutit.
M-am bucurat când am aflat, la finalul lunii aprilie, că prof. dr. Costel Cristian Lazăr, originar din Toplița, actualmente subsecretar de stat la Ministerul Culturii, a formulat propunerea de-a fi întreprinse demersurile necesare pentru ca dumneavoastră să deviniți membru corespondent al Academiei Române.
I.L. Este onorantă pentru mine propunerea de începere a demersurilor pentru a fi primit membru corespondent al Academiei Române. Mulțumesc tuturor celor care mi-au adresat cuvinte de apreciere pe facebook și nu numai, dar și celor care au rostit vorbe mai grele referitoare la prezența mea îndelungată, în spațiul public al zonei.
M.C.G. Au fost grele, cu siguranță, vorbele unor concetățeni de-ai noștri, însă mai grea cred că a fost plecarea la Domnul a unor oameni dragi.
I.L. Cu regret amintesc pierderea fratelui Costică și a unor prieteni de cursă lungă, precum Vasile Lechințan și Vasile Stancu. Sub îngrijirea colegei Tatiana Scurtu, la Editura Eurocarpatica a apărut recent volumul „Români și secui în secolele XVII-XX. Reflexii istoriografice”, volum care cuprinde studii semnate de Vasile Lechințan și de mine, ce este dedicat marcării unui an de la trecerea la cele veșnice a a bunului nostru prieten Vasile Lechințan și împlinirii a 75 de ani de viață de către subsemnatul. În perspectivă vom redacta volume asemănătoare care vor cuprinde studiile scrise împreună cu profesorul Vasile Stancu, cercetătoare Ana Grama și colegul Ciprian Hugianu.
M.C.G. Să rămânem în același registru, aproximativ, și să-mi spune-ți, vă rog, ce alte lucruri care nu s-au întâmplat sau nu se întâmplă așa cum vă doriți, vă stau pe suflet?
I.L. La capitolul neîmpliniri menționez schimbarea metodologiei de finanțare a proiectelor asociațiilor românești din zona noastră, cu implicații negative asupra activității noastre, întreruperea organizării Universității de Vară de la Izvoru Mureșului, slaba participare a tinerilor la manifestările noastre, colaborarea modestă cu liderii politici locali și consilierii români, locali și județeni, lipsa colaborării cu foștii colegi de la Arhivele Naționale Covasna și cu celelalte instituții de cultură din județ. Deși în ultimii 25 de ani la editurile Angvstia, Eurocarpatica, Grai Românesc și Arcuș au apărut peste 300 de volume, Biblioteca Județeană nu a organizat nicio expoziție sau lansare de carte cu aceste volume.
M.C.G. Închei acest interviu nutrind speranța că mâna de tineri care cresc frumos în preajma Dvs, stimate domnule Lăcătușu, vor reuși să ducă mai departe toată munca Dvs, și vor avea izbânzi în tot ceea ce vor face.
Vă rog, la finalul discuției noastre, să transmiteți un mesaj celor pe care i-ați avut alături în tot cea ce ați întreprins în acești ani, dar și celor care vă văd cu ochi urâți, deși poate nici nu vă cunosc.
I.L. Îmi îndeplinesc o datorie de conștiință prin a aduce sincere mulțumiri PS Andrei pentru sprijinul părintesc acordat, părinților consilieri de la Sfânta Episcopiei, în mod deosebit pr. dr. Laurențiu Gabriel Panciu, colegilor din societatea civilă și partenerilor mass-media de la Mesagerul de Covasna, Condeiul ardelean, Observatorul de Covasna, Informația Harghitei și îndrăgitei Oana Mălina Negrea, corespondentul Agerpres și Radio România Actualități, publicistei dr. Irina Airinei Vasile, o mare prietenă a noastră, la bine și la greu, academicienilor Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan și Nicolae Noica, cercetătorilor Radu Baltasiu și Cornel Sigmirean, partenerilor strategici SC Ștefadina SRL București, domnilor Mihai Nicolae și Corneliu Mihail Lungu și SC Magic Print Onești, doamnei director general Maria Dohotaru, senatorului Ionuț Neagu și deputatului Dan Tănasă, înalților funcționari publici Valer Dorneanu, Codrin Munteanu, Eugen Popescu, Sebastian Cucu, sponsorilor și binefăcătorilor proiectelor noastre, din rândul cărora menționăm pe domnii Ioan Bălan, Adrian Bucur, Marius Dănilă, Ilie Mohora, familia Constantin și Violeta Buftea ș.a.
Și cu acest prilej, îmi exprim recunoștința față de cei 20 de ani de păstorire rodnică a ÎPS Ioan, azi Mitropolitul Banatului. O modestă recompensă morală pentru tot ceea ce a făcut și face Vlădica Ioan pentru noi, cei puțini, din inima țării, o constituie îngrijirea volumelor „Rugă și trudă pe altarul credinței strămoșești” și Profesioniștii noștri 33. ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului, „Rostiri și rodiri în Grădina Maicii Domnului”. Aceeași sinceră recunoștință o port foștilor colegi din societatea civilă, cu care am început acum peste 30 de ani activitatea de prezervare și afirmare a identității naționale a românilor din Arcul Intracarpatic: Ioan Solomon, Petre Străchinaru, Violeta Popescu (n. Pătrunjel), Dumitru Manolăchescu, Ioan Roman, Stela Buda, Maria Peligrad, Paul Voinescu, familia Dorel și Zoia Andraș, familia Mihai și Aurora Crina Pop, Rodica Pârvan, Luminița Cornea, Doina Melinte, Marian Stiopu, Codrin Munteanu, Maria Stoica, Ligia Ghinea, Rădița Palela, pr. Sebastian Pârvu, dr. Mihai Tîrnoveanu și regretații: pr. Gheorghe Rățulea, Ioan Mugur Topolnițchi, Dan Telea, Adrian Vlad Cășunean, Gheorghe Tatu, Nicolae Cârlănescu, Niță Preda ș.a.
Mulțumesc partenerilor, colaboratorilor, cercetătorilor, arhiviștilor, muzeografilor, foștilor colegi și tuturor intelectualilor din întreaga țară care, an de an ne onorează cu prezența lor, într-un superb gest de solidaritate
Îmi cer iertare celor cărora le-am greșit, încredințându-i că nu am făcut nimic cu rea intenție. Sunt conștient de faptul că, după aproape jumătate de secol de prezență continuă în spațiul public, intervine inevitabil o perioadă de uzură a imaginii. Vă asigur că, atunci când voi aprecia că nu mai sunt de folos tinerilor colegi, sunt pregătit sufletește pentru a mă retrage din activitatea cultural-științifică și civică. Am conștiința împăcată că mi-am făcut datoria, atât cât mi-au permis priceperea, puterile și vremurile…
În numele meu dar și a celor pe care i-ați amintit anterior, ce sunt cu inima și sufletul alături de Dumneavoastră, vă urez „La mulți ani cu sănătate, bucurii și împliniri!”
Maria Crețu-Graur
