La doar 23 de ani, tânăra antrenoare de handbal Elena Maria Popica, din orașul Covasna, fostă sportivă la Clubul Sportiv Școlar (CSS) și la SEPSI SIC – ambele din municipiul Sfântu Gheorghe, a câștigat titlul de Campioană a României, cu echipa clubului sportiv KIDS TÂMPA din Brașov.
De la fostul antrenor de handbal al echipei SEPSI SIC, Sorin-Iordan Popica, nimeni altul decât tatăl ei, am aflat că Elena a devenit antrenor și a început activitatea în cadrul clubului sportiv KIDS TĂMPA Brașov la vârsta de 21 de ani, fiind printre cei mai tineri antrenori din cadrul Federației Române de Handbal.
Potrivit acestuia, în primul sezon competițional, Elena a avut performanțe remarcabile, culminând cu sezonul competițional 2025/2026, în care a câstigat titlul de Campioană a României, într-o grupă de valoare cu cele mai bune opt echipe din țară, în cadrul competiției care s-a desfășurat în perioada 27- 31 mai a.c., în sala Metrom din Brașov.
„Această reușită nu aparține doar omului care sunt astăzi, ci și copilului care a crezut, a visat și nu a renunțat niciodată…”
Despre satisfacția și fericirea aduse de această mare reușită din viața sa profesională, antrenoarea de handbal Elena Maria Popica a scris pe pagina sa de socializare:
„Copilul din mine plânge astăzi. Plânge de bucurie, de recunoștință și de ușurare. Pentru că a ajuns acolo unde, cândva, privea doar cu speranță și admirație.
Această reușită nu aparține doar omului care sunt astăzi, ci și copilului care a crezut, a visat și nu a renunțat niciodată, chiar și atunci când drumul părea prea greu.
Dar nicio reușită autentică nu este construită singur. În spatele fiecărui pas înainte se află oameni care te inspiră, te formează și te ajută să devii mai bun.
Un gând special de recunoștință merge către Florin Paraschiv, un om de la care am învățat că performanța înseamnă mai mult decât rezultate. Înseamnă caracter, răbdare, disciplină și respect pentru oameni. Multe dintre valorile care mă ghidează astăzi poartă amprenta învățăturilor și exemplului său. Vă mulțumesc pentru încredere, pentru sfaturi și pentru lumina pe care ați adus-o pe drumul meu.
În același timp, această realizare aparține și fetelor mele extraordinare. Sunt mândră de fiecare dintre voi. Pentru efortul depus atunci când nimeni nu vedea, pentru sacrificii, pentru curajul de a merge mai departe și pentru felul în care ați rămas unite în momentele dificile. Ați demonstrat că o echipă adevărată poate transforma un vis într-o realitate. Vă felicit din toată inima și vă mulțumesc că mi-ați oferit privilegiul de a vă fi antrenor.
Le mulțumesc și colegilor mei, care au fost parte din această călătorie și au contribuit la fiecare pas făcut înainte.
Această reușită va rămâne mereu una dintre cele mai frumoase pagini din povestea noastră”.
„Zgâtiile Kids Tâmpa sunt de aur!”
Din povestea spusă de Florin Paraschiv, antrenorul principal al echipei câștigătoare a Cupei României la handbal, postată pe pagina de Facebook a cubului (https://www.facebook.com/kidstampabrasov) am ales doar această frântură de text în care cel ce a crezut în posibilitatea obținerii acestui rezultat, prin multă muncă și sacrificii, ne vorbește despre BUCURIA reușitei: „De duminică, această echipă este campioană națională! (…) Ieri au plâns! Unele în hohote! Dar au fost lacrimi de AUR! KIDS TÂMPA BRAȘOV ESTE CAMPIOANA ROMÂNIEI! Nu au fost singure în tot acest parcurs, pentru că sunt mulți cei care le-au susținut! Fiți siguri că și ei au suferit, poate m-au urât, poate nu mai suportau exigența și atenția mea la detalii, dar iată că a meritat! Zgâtiile Kids Tâmpa sunt de aur!”
„Sportul a fost un fir roșu al vieții noastre, un drum pe care s-a mers cu sacrificiu, muncă și o credință care nu a fost niciodată pusă la îndoială”
Tânăra antrenoare Elena Maria Popica a declarat, pentru Mesagerul de Covasna, că provine „dintr-o familie în care sportul nu a fost o alegere, ci o identitate. O moștenire trăită, nu povestită. De la bunicul meu, Iordan Popica (fost profesor de sport-n.red), până la tatăl meu, Sorin Popica, sportul a fost un fir roșu al vieții noastre, un drum pe care s-a mers cu sacrificiu, muncă și o credință care nu a fost niciodată pusă la îndoială”.
Aceasta a menționat că a început să joace handbal la CSS Sfântu Gheorghe, sub îndrumarea profesorului Szerzo Arpad – „omul care a pus primele cărămizi ale unui vis pe care atunci abia îl înțelegeam”.
La împlinirea acestui vis, Sorin-Iordan Popica, tatăl Elenei a pus cele mai mute cărămizi.
„Cred că este imposibil să vorbesc despre parcursul meu fără să vorbesc despre tatăl meu. Tot ceea ce sunt astăzi, atât ca sportivă, cât și ca antrenor și ca om, poartă într-un fel amprenta lui.
De când mă știu, sportul a fost limbajul nostru comun. Unele dintre cele mai importante lecții de viață nu le-am învățat din cărți, ci din discuțiile avute cu el după antrenamente, după victorii sau după înfrângeri. M-a învățat că succesul nu vine niciodată fără muncă, că trebuie să rămâi demn indiferent de rezultat și că adevărata valoare a unui om se vede în momentele grele.
Dar, dincolo de toate lecțiile despre sport, cel mai important lucru pe care mi l-a oferit a fost încrederea. A crezut în mine în momente în care nici eu nu mai reușeam să o fac. A fost acolo în cele mai frumoase momente ale carierei mele, dar mai ales în cele mai grele. Când accidentările mi-au luat visul de a continua ca jucătoare, el a fost unul dintre oamenii care au suferit cel mai mult alături de mine, pentru că acel vis era într-o oarecare măsură și al lui.
Cred că niciodată nu i-am spus suficient cât de recunoscătoare îi sunt. Pentru sacrificiile pe care le-a făcut, pentru timpul investit, pentru toate momentele în care m-a pus pe mine înaintea lui și pentru faptul că nu a încetat niciodată să creadă în mine, indiferent de situație.
Dacă astăzi am puterea să stau pe bancă și să conduc o echipă, dacă am curajul să îmi asum responsabilități și să merg înainte după momente dificile, este pentru că am crescut având lângă mine un om care mi-a arătat, prin propriul exemplu, ce înseamnă să nu renunți niciodată.
Și cred că nimic nu mă face mai fericită decât faptul că astăzi îl pot face și eu, măcar puțin, mândru”, a mai declarat tânăra antrenoare de handbal, Elena Maria Popica.
FELICITĂRI, Elena! Să ai parte e cât mai multe vise împlinite, în anii ce vor urma, împreună cu elevele tale și-alături de toți oamenii de ispravă ce-ți sunt alături!
Maria Crețu-Graur
Sursa foto: Sorin Iordan Popica
