Interviu cu prof. Ambrus Sándor, pianist, director al Liceului de Arte „Plugor Sándor”, din Sfântu Gheorghe
Prof. Ambrus Sándor își poartă pașii prin Liceul de Arte „Plugor Sándor”, cu o familiaritate care nu ține doar de funcție, ci și de o legătură profundă, construită în timp. Aici s-a format ca elev, aici și-a descoperit vocația, iar astăzi, ca director, continuă firesc acest parcurs, cu aceeași asumare și responsabilitate.
Vorbește despre școală și despre artă, cu echilibru și profunzime, iar despre educație ca despre un demers care formează nu doar competențe, ci modelează caractere.
În această perioadă, liceul pe care îl conduce își deschide porțile pentru o nouă generație: înscrierile în clasa pregătitoare continuă până în 6 mai, oferind copiilor șansa unui început într-un mediu în care sensibilitatea și rigoarea se completează firesc. Pentru elevii mai mari care aleg să urmeze un parcurs artistic, pregătirile gratuite pentru înscrierea în clasa a V-a au început în 18 aprilie și continuă și în 9 și în 16 mai – pentru specializarea „arte plastice, arte decorative”.
Astfel de pregătiri au loc și pentru admiterea la liceu (în 9 și în 16 mai, pentru proba de la specializarea „arte plastice”).
Admiterea în ciclul gimnazial și liceal presupune susținerea probelor de aptitudini, organizate conform calendarului publicat pe site-ul instituției – un prim test al întâlnirii dintre talent, muncă și vocație.
Pentru directorul Ambrus Sándor, toate acestea nu sunt doar etape administrative. Sunt parte dintr-un proces profund: acela de a construi, cu consecvență și răbdare, un spațiu în care fiecare copil să își poată descoperi și exprima, autentic, propriul drum.
– Ați fost elev al acestui liceu, iar astăzi îi sunteți director. Ce simțiți când pășiți dimineața pe aceleași coridoare?
– Este un sentiment cu totul aparte ca școala în care ai fost cândva elev să fie locul în care zi de zi încerci să faci tot ce este mai bun pentru respectiva comunitate. Este la fel de deosebit faptul că ajung să văd lucrurile și să le înțeleg așa cum au fost ele pentru profesorii mei, la vremea respectivă, chiar dacă în acele momente poate că anumite lucruri mi se păreau de neconceput.
– Ce amintire din anii de elev vă revine cel mai des în minte?
– Cred că în toți anii mei de școală, cel mai mult m-a marcat munca artistică pe care am întreprins-o. Cred că aceasta a fost hotărâtoare în parcursul meu profesional, dar nu pot să nu-mi amintesc cu drag și de momentele în care ne distram cu colegii, când făceam tot felul de năzbâtii, dar îmi aduc aminte cu drag și de învățătoarea mea, doamna Voinescu, de profesorii minunați pe care i-am avut, pedagogi de o înaltă ținută morală și profesională.
– Există un profesor care v-a marcat decisiv parcursul artistic?
– Primii pași au fost îndrumați de doamna Rozália Constantin, o persoană cu care astăzi sunt coleg. E interesant cum se învârte roata vieții și unde te poartă, nu-i așa? M-a susținut, încurajat și sprijinit cu tot ce a avut mai bun, fapt ce-l simt și acum.
– Cât din elevul de atunci se regăsește în directorul de astăzi?
– Curiozitatea, creativitatea și dorința de a face bine în jur. Mereu am fost o fire care nu putea spune „nu” provocărilor. Poate și asta m-a motivat să accept funcția, când mi s-a propus. Trebuie să recunosc, e nevoie de o oarecare doză de nebunie, pentru că directoratul este mult mai complex decât pare la prima vedere.
– Cum v-a format arta, dincolo de tehnică, ca om?
– Arta cred că este cel mai bun și sincer instrument în formarea omului. Ea ne ține o oglindă foarte precisă asupra calităților și defectelor noastre. Poate că și din acest motiv este greu să susții munca artistică pe termen lung; te învață să-ți iubești atât defectele, cât și calitățile pentru a fi un om complet, fapt ce îi poate frustra pe mulți. Totuși, cred că mie mi-a cizelat intuiția foarte mult, reușind ca din detalii mici să-mi dau seama de aspecte importante legate de o persoană sau de o situație.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră disciplina artistică?
– Disciplina este un cuvânt-cheie al muncii artistice. Arta și sportul de performanță sunt similare, din acest punct de vedere. Un artist are nevoie de multă disciplină pentru a se putea desăvârși în artă, chiar dacă de multe ori suntem catalogați drept visători, cu capul în nori. Eu știu și despre mine că fără disciplină, consecvență, rigurozitate nu poți face performanță, să fii printre cei mai buni.
– În ce fel vă ajută experiența de artist în deciziile manageriale?
– Viața de interpret muzical este una neiertătoare. Publicului nu-i pasă dacă tu ai o zi proastă, dacă ai probleme personale sau că săptămâna dinaintea concertului ai petrecut-o cu alte treburi, fără să poți studia cât ai fi vrut. Acolo, trebuie să fii la înălțime, să performezi. Cam așa și în funcție: de multe ori trebuie să vii cu soluția pentru probleme, chiar și atunci când habar n-ai de unde să o apuci. Aici intervine creativitatea gândirii unui artist, care iese puțin din șabloane, iar asta poate fi un atuu în anumite situații.
– Cum reușiți să păstrați vie partea creativă, în mijlocul responsabilităților administrative?
– Este o provocare mare pentru mine. Este clar că nu-mi pot dedica la fel de mult timp și energie ca înainte. Uneori, stau să mă gândesc dacă merită să renunț la ceea ce iubesc să fac cu adevărat, dar sunt convins că în viața omului toate experiențele vin cu un sens, cu o lecție care sigur își va arăta fața, la momentul potrivit. Mă străduiesc, totuși, să nu renunț la cântat, să fie prezentă într-o formă sau alta această pasiune a mea.
– Care sunt realizările profesionale cele mai importante?
– Toate sunt importante, în felul lor, și pentru momentul în care au avut loc. Toate studiile, recitalurile (fie ele solo sau în formații camerale), concerte cu orchestra sau chiar și audițiile cu copiii, în care îi acompaniez, le tratez cu maximă seriozitate, pentru că am învățat că nu există sunete cântate la întâmplare, ele toate au un sens profund, iar noi, ca interpreți, avem această sarcină de a fi un intermediar bun între concepția compozitorului și ascultător. Sunt recunoscător și bucuros că am avut ocazia de a evolua pe scene din țară, dar și din străinătate și sper să mai am ocazii de acest fel.
– Dar… personale, cele ce țin de viața de familie (dacă doriți să le dezvăluiți)?
– Nu este un secret, ba chiar sunt mândru să recunosc că mi-am asumat o viață profesională puțin mai retrasă pentru a fi alături de familia mea. Pot spune că sunt un familist convins, am o familie minunată, cu soția mea și cele două fetițe ale noastre, iar asta mie îmi dă cea mai mare împlinire! Momentan, pentru ele renunț la a mai cânta la fel de des. Vreau să fiu alături de ele, să le văd crescând, să mă bucur de reușitele lor. Mereu mi-a fost teamă de o latură a vieții interptetului singuratic, pe care nu-l aștepta seara decât o cameră goală de hotel dintr-un oraș în altul. Pentru mine, a fi lângă familie este cea mai bună alegere!
– Ați vorbit despre realizări…dar ce ne puteți spune despre dificultăți? Care sunt provocările cu care vă confruntați, ca director?
– Munca de Sisif, neputința, limitările și greutățile birocratice și procedurale. Și trebuie să o spun: lucrul cu oamenii. Da, acest clișeu este cât se poate de adevărat. Am oameni cu care lucrez foarte bine, persoane proactive care îți vin în întâmpinare, cu ajutor și inițiativă, dar în egală măsură, lucrez cu persoane care caută „ieșirea de urgență”. În funcția aceasta trebuie să fii versatil, adaptabil la diferitele personalități ale oamenilor, să știi să vorbești pe „limba” fiecăruia. Totuși, sunt convins că dacă tu ești convins de ce îți dorești să faci, să obții, vei reuși să-i convingi și pe ceilalți să ți se alăture. Știu, și le spun și colegilor mei: nu sunt perfect. Nici pe departe. Asta ne face umani. Dar știu că dorința de a face bine în jur ajută la obținerea rezultatelor potrivite.
– Care au fost cele mai importante rezultate ale Liceului, în ultimii ani, la nivel județean, național sau internațional? Există competiții sau festivaluri la care elevii Liceului de Arte „Plugor Sándor” s-au remarcat în mod special?
– Cele mai importante rezultate obținute de elevii noștri în ultimii ani sunt premiile obținute la etapele naționale ale Olimpiadelor școlare de profil. Am avut chiar și elevi care au obținut în repetate rânduri recunoașterea maximă, obținând 100 de puncte la aceste competiții școlare. Este o bucurie pentru noi să știm că avem un loc fruntaș la astfel de concursuri, unde o mică școală de provincie se remarcă printre foarte mulți elevi deosebiți din orașele mari sau capitală.
– Care este parcursul absolvenților Liceului de Arte? Unde îi regăsim astăzi?
– Parcursul absolvenților noștri nu este atât de predictibil pe cât ar crede lumea. Piața forței de muncă în domeniu a dovedit o oarecare instabilitate în ultimii ani, fie că e vorba de instituții muzicale sau unități de profil ca a noastră. Cei mai buni aleg să-și continue studiile la universități de renume din țară și din străinătate. Dar și cei care aleg alt parcurs profesional duc mai departe „amprenta” artistică în viața cotidiană, ceea ce îi face sensibili, empatici, oameni care tratează situațiile cu o tenacitate și intuiție deosebite.
– Ce specializări oferă în prezent Liceul de Arte „Plugor Sandor” și care sunt cele mai căutate?
– Școala noastră oferă specializări în 3 domenii artistice: muzică, arte vizuale și arta actorului. Acestea nu pot fi toate studiate de la început, ceea ce definește și popularitatea acestora. Muzica se studiază, începând cu ciclul primar, artele vizuale, din gimnaziu, iar viitorii actori se pot forma începând cu ciclul liceal. Din acest motiv, aș spune că, numeric, cei mai mulți elevi studiază muzica, dar nu aș spune că este și cea mai căutată. Spre exemplu, în liceu, artele vizuale și arta actorului sunt mai populare. Depinde foarte mult de dorințele și aspirațiile elevilor, dar cred că putem oferi tuturor posibilitatea de a se regăsi în formarea artistică în orice domeniu ar alege.
– Observați o schimbare în preferințele elevilor în ultimii ani? Apar direcții noi de interes artistic?
– Într-o lume dictată de viteză, de gratificare instantanee, este foarte greu să fii un artist „clasic”. Tendințele contemporane de exprimare artistică sunt de multă vreme un subiect cel puțin discutabil. Limbajul artistic a fost mereu în legătură directă cu vremurile sale, iar în zilele noastre nu poți spune că se încetățenește un limbaj anume. Artiștii, publicul iubitor de artă se află într-o continuă căutare, încearcă mai mult că oricând să se identifice cu actul artistic, normele sunt puse la îndoială, iar nimic nu este prea excentric pentru a ajunge pe scenă, într-un tablou sau un spectacol de teatru. Întrebarea este, cel puțin pentru mine, unde se trage linia moralității actului artistic? Asta, bineînțeles, dacă omul crede că arta este o manifestare a Divinității în lume…
A consemnat Ana- Alina Ciorici Costache
