Unul dintre studenţii grupului condus de Alexandra Bicicai m-a întrebat de ce este necesară „spovedania” în cele patru posturi mari de peste an. Lui, întregului grup, dar şi cititorilor doresc să le vorbesc despre Taina Spovedaniei şi lucrările ei.
*
Când vorbim despre „mărturisire”, trebuie să înţelegem prin aceasta „Taina Pocăinţei”. Aceasta este taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele creştinilor care se căiesc sincer şi le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în faţa preotului. Ea are diferite numiri. Se numeşte pocăinţă pentru că cel ce o primeşte trebuie să regrete în mod sincer păcatele săvârşite şi mărturisite preotului duhovnic. Mărturisire sau spovedanie, întrucât creştinul îşi mărturiseşte păcatele în faţa preotului. Al doilea botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului. Iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor. Împăcare, pentru că ne împacă cu Dumnezeu.
*
Mântuitorul Hristos a îngăduit această taină sfinţilor Săi apostoli când le-a spus: „Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer” (Ev. după Matei 18, 18; 16, 19). Domnul Hristos a instituit-o apoi după Sfânta Sa Înviere din morţi, când arătându-se apostolilor a zis: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ev. după Ioan 20, 21-23). Puterea de a lega şi dezlega păcatele o are numai Mântuitorul Iisus Hristos, cum ne-a arătat El însuşi (Ev. după Luca 5, 20, 24), dar El a dat această putere şi apostolilor (Ev. după Ioan 20, 21-23) şi prin aceştia episopilor şi preoţilor.
*
„Pocăinţa” presupune mai multe etape: căinţa sau părerea de rău pentru păcatele săvârşite; mărturisirea păcatelor; îndeplinirea canonului sau epitimiei; dezlegarea sau iertarea. Mărturisirea este un act personal şi secret desfăşurat între duhovnic şi credinciosul care se spovedeşte.
*
Întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos, practicată de Sfinţii Apostoli şi de urmaşii acestora, episcopii şi preoţii, săvârşită numai particular şi asigurându-se secretul ei, mărturisirea rămâne cea mai bună şi eficientă cale de reînnoire sufletească şi progres duhovnicesc al creştinului ortodox.
Preot Ioan Tămaș Delavâlcele
