Vama Oituz (în dreapta) şi ruinele cetăţii Oituz (în stânga), prima jumătate a secolului al XIX-lea

În funcție de importanța și emitentul documentelor studiate de noi putem să le clasificăm în: document-scrisoare a împăratului Francisc al II-lea privind măsurile pentru împiedicarea răspândirii pandemiei; ordine guberniale către oficialitatea Scaunului Trei Scaune – 110 documente (78,6%); ordine ale Comisariatului de război al Transilvaniei – 2 documente; ordine ale Comisiei Sanitare a Principatului și cele locale – 5 documente; scrisori ale Episcopiei ortodoxe din Sibiu – 3; procese verbale ale Adunărilor Oficialilor din Trei Scaune – 3; Raport și ordin al Tablei Continue a Scaunului Trei Scaune către instituțiile superioare ale Principatului – 2; Ordinele Judelui regal al Scaunului Trei Scaune (5); Tabele de cheltuieli pentru aprovizionarea liniilor de pază și cordoanelor sanitare formate pentru prevenirea pandemiei – 2; Adeverințe privind prestațiile efectuate de localități – 2; Plângeri ale locuitorilor privind pagubele produse în urma măsurile luate de autorități pentru limitarea pandemiei – 4.

Conținutul Ordinelor Guberniale cuprind, în general, locul dinspre care se extinde ciuma, majoritatea cazurilor constatate fiind transmiterea direcțiilor: Orientul Apropiat (Imperiul Otoman) – Peninsula Balcanică – Muntenia – Moldova – Transilvania și estul Europei: Polonia – Transilvania; Stânga Prutului (Rusia) – Moldova – Transilvania, sau dinspre: Făgăraș – Trei Scaune; Districtul Brașov – Trei Scaune; măsurile sanitare, militare, economico-financiare, religioase și judecătorești care trebuiesc luate pentru împiedicarea răspândirii ciumei: întărirea pazei drumurilor și potecilor de către plăieși și se cerea Raport referitor la pedepsele acordate celor prinși trecând clandestin granița; să se raporteze orice caz ce ciumă; să fie raportat săptămânal comisiei sanitare situația epidemiei de ciumă; ordin gubernial cu privire la înfiinţarea cordoanelor sanitare pentru prevenirea pătrunderii epidemiei de ciumă izbucnită în Moldova şi Munetenia; să se formeze un cordon sanitar pe linia Oltului având în vedere răspândirea ciumei de la Pasul Turnu Roșu; să fie reînnoite și publicate regulamentele trimise în anul precedent referitoare la epidemiile de ciumă; ordin de a caza directorii și chirurgii de carantină trimiși la Pasurile Brețcu și Buzău în localități apropiate; închiderea tuturor drumurilor spre Țările Române în afară de pasurile Turnu Roșu, Bran, Timiș și Ghimeș, dar și acolo persoanele care vin vor sta în carantină timp de 24 de zile înainte de a intra în Transilvania; se interzice orice corespondență și comunicație; perioada de carantină de 21 de zile a celor care vin din Galiția; carantină 10 zile pentru oameni și 21 zile pentru obiecte în 1823; în Țara Românească, Moldova, Galiția și Serbia bântuie ciuma, animalele aduse de acolo trebuie ținute în carantină 12 zile; modul de pedepsire a acelora care trec pe poteci necunoscute și a celor care nu raportează cazurile de îmbolnăvire; se dispune ca persoanele prinse că trec granița pe poteci ascunse să fie omorâte pe loc, prin împușcare; ordin gubernial prin care se comunică Tablei Continue a Scaunului Trei Scaune că trebuie să dărâme unele case care sunt infectate de microbi de ciumă, la diferite trecători; să fie arse hainele celor morți; ordin gubernial prin care se trimite opinia prinţului Christianus, general comandant cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru împiedicarea pătrunderii şi răspândirii ciumei (poz. 18); se ordonă ca ofiţerii să nu-şi părăsească posturile şi să rezolve cu devotament sarcinile ce le revin; se aduce la cunoştinţă rescriptul imperial referitor la completarea numărului de recruţi, a celor care au fugit de la paza trecătorilor prin care se împiedică pătrunderea ciumei; Ordin gubernial prin care se declară desfiinţate liniile de pază contra pătrunderii ciumei. Se cere ca să fie strânse armele de la paznici iar aceştia să fie trimişi acasă; se ordonă a fi rezolvat locul de cimitir pentru cei de religie romano-catolică din satul Kanta și orașul Tg. Secuiesc din locul de ciumă folosit de cei de religie reformată în 1769; măsuri împotriva comercianților; se interzice circulația comercianților fără pașaport evrei și armeni veniți din Moldova și Polonia; se interzice circulației prin târguri a comercianților armeni; aprobarea transportării sării din comuna Sărata, comitatul Dăbâca deoarece este lipsă de sare datorită ciumei; Ordin gubernial prin care se comunică Scaunului Trei Scaune să vândă un obroc de grâu cu prețul de 21 crăițari, iar o găleată de grâu cu 1 florin german și 24 crăișari pentru orașul Brașov unde bântuie ciuma; se face cunoscut Scaunului Trei Scaune că s-a constatat că în satul Toplița din Scaunul Ciuc nu este epidemie de ciumă și se ordonă ca să fie lăsați liberi să treacă cărăuși din Ciuc; Ordin gubernial prin care se comunică magistratului orașului Sf. Gheorghe spre a publica decretul privind împiedicarea contrabandei cu sare din Țara Românească deoarece ciuma se răspândește și pe această cale: se interzice ținerea bâlciurilor în Scaunul Trei Scaune datorită ciumei din Muntenia; se vor micșora dările Scaunului Trei Scaune din cauza ciumei; ordin gubernial prin care se aduce la cunoștință înființarea comisiei pentru întocmirea tabelelor de cheltuieli în natură și bani făcute la aprovizionarea liniilor de apărare împotriva pătrunderii ciumei – repetat; se conscriu după nume și stare socială toți contribuabilii fugari emigranți datorită ciumei: Ordin gubernial pentru a se plăti pagubele cauzate de ciumă prin arderea locuințelor, în urma ciumei din 1771-1772; să fie trase clopotele de două ori zilnic și în fiecare săptămână iar miercurea să se țină post; ordin gubernial prin care se comunică încetarea judecății până la încetarea epidemiei de ciumă în anul 1722; încetarea măsurilor: Ordin gubernial prin care se comunică decretul regal cu privire la scoaterea oraşului Sibiu de sub carantina pusă din cauza ciumei; Ordin gubernial prin care se aduce la cunoştinţă încetarea epidemiei de ciumă în Transilvania şi în ţările româneşti vecine; Ordin gubernial de încetarea carantinei de ciumă și accesul liber al negustorilor din Imperiul Otoman; Ordin gubernial prin care se dispune înlăturarea carantinei la pasurile dinspre Moldova și Țara Românească; Ordin gubernial prin care se cere înaintarea unui tabel cu situaţia personalului din punctele de carantină şi raportul Scaunului Kezdi că nu există cauze de epizotii şi ciumă (poz.88); Ordin gubernial prin care se cere înaintarea unui tabel cu situaţia personalului din punctele de carantină şi raportul Scaunului Kezdi că nu există cauze de epizoţii şi ciumă; plângerile să fie înaintate la ofițeri și magistratul orașului și numai apoi la Guberniu și ofițerii să participle la comisiile guberniale.

Studiul nostru mai cuprinde un număr de 31 de documente care îmbogățesc tabloul pandemiilor de ciumă din perioada sec. XVII-XIX din Scaunul Trei Scaune, scrisoarea împăratului Francisc al II-lea,documente emise de Episcopia Ortodoxă a Transilvaniei, din Sibiu (3), ordine militare ale Comisariatului de Război al Transilvaniei (2), documente ale Comisiei Sanitare Centrale și comisiilor sanitare locale din Scaunul Trei Scaune (5), Procese verbale ale Adunărilor oficialilor din Trei Scaune (3), raport și ordin al Tablei Continue a Scaunului Trei Scaune (2), Ordine ale Judecătorului Regal al Scaunului Trei Scaune (5), procese judecătorești (2), Tabele (2), adeverințe (2), și plângeri făcute de locuitori (4).

Din compararea datelor la care s-au manifestat puseurile de ciumă, din toate cele trei principate româneşti, cu documentele aflate în păstrare la  Arhivele Naţionale Covasna şi publicate în Anexă, se pare că putem concluziona că toate atenţionările adresate autorităţilor publice  locale şi de frontieră de către autorităţile centrale (guberniul de la Sibiu sau Cluj) au fost veridice.

Subliniem acest aspect deoarece au fost dese cazurile când se lansa de cei interesaţi zvonuri de apariţie a ciumei sau chiar se înscenau cazuri de moarte datorate ciumei. Astfel de cazuri erau frecvente în vecinătatea zonei, la Braşov, dar şi în Ţara Românească şi Moldova. Despre aceste cazuri, întâmplate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, medicul braşovean Martin Lange (1753-1792) scrie un raport intitulat despre credibilitatea celor mai noi rapoarte asupra ciumei din Moldova şi Ţara Românească şi aprecieri asupra carantinelor de până acum, pe care îl va publica la Viena în 1787, sub titlul „Contribuţii la cercetarea detaliată a contaminării cu ciumă”, alături de două relatări despre credibilitatea majorităţii rapoartelor asupra ciumei din Moldova şi Țara Românească şi despre neajunsurile carantinelor de până acum iar, după moartea sa, va mai fi publicat la Sibiu, în 1793, în revista „Siebenburgische Quartalschrift” (tomul III, p. 143-170). După citirea acestui raport, îndoielile noastre privind veridicitatea ordinelor guberniale se accentuează, dar se desprinde totodată şi poziţia net antiromânească a „naţiunilor privilegiate” din Transilvania, atât împotriva braşovenilor din Schei, cât şi a celor din Moldova şi Ţara Românească, privind emanciparea lor economică, în condiţiile evoluţiei economiei pe principiile dezvoltării capitaliste. În preambulul lucrării sale, Martin Lange, vorbeşte despre influenţa carantinei asupra vieţii economice: „Carantina, dacă este ridicată, îi îmbogăţeşte pe mulţi oameni din ţară; dar tot pe atât de mulţi îi slăbeşte vizibil în activitatea lor dacă este închisă, aşa încât o bună supraveghere a carantinei şi a realei stări de sănătate la graniţă trebuie să fie una dintre cele mai importante probleme în această ţară, pentru Transilvania şi autorităţile imperiale (habsburgice n.n.). În continuare autorul găseşte şi argumentează nu mai puţin de opt motive generatoare de zvonuri false privind apropierea ciumei de hotarele transilvane, dinspre Moldova şi Ţara Românească şi nocivitatea carantinelor pentru „saşi, alături de celelalte naţiuni ale Transilvaniei”, (saşii şi celelalte naţiuni din Transilvania erau maghiarii şi secuii n.n.) motive pe care le redăm în mod sumar: – „Acapararea întregului comerţ turcesc de la introducerea carantinei la graniţele noastre de negustorii ardeleni, valahi şi moldoveni, dar în special de cei care locuiesc în Schei, aşa-numiţii greci, de fapt însă doar români îmbrăcaţi altfel, care sunt negustori care fac comerţ în Ţara Românească, Moldova şi Turcia. Saşii, alături de celelalte naţiuni ale Transilvaniei, care în secolul trecut făceau frecvent ei înşişi comerţ cu ţările turceşti, au trebuit cu timpul ca tot câştigul din mărfurile lor, pe care odinioară îl opreau pentru ei, acum să îl cedeze grecilor; căci să ţii o carantină lungă şi în acelaşi timp să prăpădeşti puţinii bani câştigaţi, de asemenea, în acest timp să nu poţi lucra nimic, înseamnă să nu devii prin comerţ mai bogat, ci mai sărac. De aceea grecii au atras la ei întregul comerţ turcesc de la cetăţenii încătuşaţi de o lungă carantină, deoarece ei (grecii) nu sunt expuşi la inconvenientele menţionate, căci ei sunt doar negustori şi fac comerţ în companii(asociaţii). Acest lucru nu îl pot face însă locuitorii de aici, din motivele mai sus menţionate… Dar îndeosebi negustorii răspândesc cu plăcere veştile despre ciumă, în timpul în care se tund viile în Ţara Românească, când se găsesc acolo frecvent şi oi şi piei de capră de vânzare, ca să-i sperie nu numai pe comercianţii străini de lână, ci chiar şi pe postăvarii transilvăneni, împreună cu pielarii, care ar fi putut mai avantajos negocia lâna şi pieile direct de la prima mână, cu boierii care pe vremea aceea stăteau acasă pe moşiile lor, toamna, când mulţi cetăţeni din Braşov (saşii n.n.) pleacă în Ţara Românească după vin şi alte produse; în timp în care în Turcia sunt mari târguri şi când multe mărfuri noi, mai ales convenabile, se află pe drum din Turcia, pentru că astfel mărfurile vechi avute de acasă să le vândă totuşi la preţ bun, căci mărfurile noi, în timpul ciumei, rămân foarte mult timp la graniţă. În acelaşi timp, mulţi negustori se îmbogăţesc şi din comerţul clandestin peste munţi”; – zvonurile false susţinute de „căpitanul de ciumă angajat permanent la Bucureşti împreună cu subalternii lui înfometaţi, pentru că, după obiceiul pământului, să pescuiască în ape tulburi şi în acest mod să se poată îmbogăţi… Deci motiv suficient pentru un popor exersat în hoţie ca, ori de câte ori se poate, să se „facă” ciumă sau să răspândească zvonul de ciumă deja iscat”; – „în vremea când domnitorul strânge impozitele în Valahia ţăranii răspândesc zvonul de ciumă, ca strângătorii de impozite să nu vină în satul lor”; – „lipsa medicilor buni, lipsa cunoaşterii ciumei şi simptomelor ei, şi mai ales, o neiertată necunoaştere a noţiunilor elementare de medicină”; – „proasta poliţie medicală care există în Valahia, deoarece Domnitorul nu lasă niciodată un zvon de ciumă apărut să fie cercetat de medici sau de chirurgi, ci cred declaraţia oamenilor neştiutori, şi printre altele pe cea a cioclilor de ciumă care doresc să fie permanent ciumă, căci trăiesc în cea mai mare parte din aceasta”; zvonurile false „negustorii noştri greci le strâng cu naivitate, le scriu sau le aduc ei înşişi la cunoştinţă, cu cea mai mare plăcere, directorilor de carantină şi aceştia mai departe, mai sus… căci pentru un director de contumacie, carantina, mai ales mai prelungită, este în multe privinţe un lucru foarte avantajos”; – chirurgii (din Imperiul Habsburgic n.n.) plătiţi, care la un zvon de ciumă sunt trimişi în Valahia şi Moldova de guvernele imperiale ca să cerceteze la locul bolii veridicitatea acestuia, întăresc ei însuşi zvonul de ciumă şi îl întreţin, chiar dacă acolo nu este nici o ciumă adevărată, ca să rămână acolo cât mai mult şi să poată obţine cât mai multe diurne”; Şi o ultimă cauză de lansare a zvonurilor false de ciumă, pe care am lăsat-o ultima, dar ea este enumerată a doua în ordinea importanţei acordate de medicul braşovean sas, pe care o reproducem integral, este următoarea: „ Într-adevăr ciudat şi deosebit de frapant este ceea ce prietenul meu de încredere Renzing, pe atunci medic personal al hanului tătarilor, mi-a povestit despre ciuma din Turcia şi Ţara Românească; că în timpul şederii sale în Ţara Românească au fost cazuri când femeile din mica nobilime din Bucureşti ar fi cunoscut arta de a răspândi uneori zvonul de ciumă, atunci când ar fi vrut o perioadă de timp să se distreze la ţară fără soţii lor, mai ales când avantajele economice imediate cereau acest lucru, deoarece, spunea el, nu posedau avere, dar totuşi să se dea importante ca femeile cele mai elegante, au dorit să le imite. De aceea, amanţii lor şi mai ales negustorii de acolo, au trebuit să contribuie adesea cu ajutoare substanţiale. Şi pentru că la oraş nu putea să pună coarne bărbaţilor lor atât de uşor, se înţelegeau de obicei cu prietene de încredere din anturajul lor, când şi unde doreau să facă ciumă. Pentru acest lucru, servea o ţigancă sărmană sau de obicei un om sărman, sub pretextul că a murit de ciumă. Un zvon prin care muierile prin anturajul lor ştiau să-l răspândească în scurt timp. În aceste condiţii nici un medic sau chirurg nu este trimis de Principe să cerceteze acest zvon, dacă este adevărat sau nu. La alarma generală, toţi care pot pleca la ţară, cu excepţia boierilor, care trebuie să rămână în oraş datorită slujbelor lor şi atunci bunele doamne cu amanţi lor puteau să rămână acolo atâta timp cât găseau necesar. Pentru o mai bună confirmare a acestei atât de ciudate situaţii, domnul Renzing mi-a spus că la zvonurile de ciumă, în repetate rânduri, i-ar fi spus Principelui direct în faţă că ar fi vorba numai de zvonuri de curve, şi pentru un salariu anual de 6000 florini renani, s-a oferit să facă în aşa fel încât pe viitor în Bucureşti să fie foarte rar ciumă. Dar Domnitorul nu a primit această ofertă, căci el ar fi fost de părere că ţara n-ar fi a lui şi de ce şi-ar face el atâta cheltuieli”.

Se remarcă, în argumentarea medicului, mai multe aspecte economice: zvonurile erau lansate toamna când se pleacă „după vin şi alte mărfuri noi”, „în Turcia sunt mari târguri”, mărfurile noi „rămân foarte mult timp la graniţă”, „mărfurile vechi avute de acasă (de fapt stocurile nevândute din anii anteriori n.n.) să le vândă totuşi la preţ bun” şi când se poate face comerţ clandestin „peste munţi”. În acest sens, analizând documente din Arhivele Naţionale covăsnene putem susține că ordinele guberniale, ordinele și măsurile luate de autoritățile centrale din Transilvania și cele locale ale Scaunului Trei Scaune luate pe baza celor guberniale au fost veridice și au oglindit o stare de fapt din perioada respectivă.

Continuarea cercetărilor pe această temă, va putea pune în evidenţă  noi aspecte ale  acestor pagini de istorie locală, regională, naţională, europeană şi mondială, mai puţin cunoscute,  şi stabili similitudini cu  situaţia cauzată  de pandemia actuală.

Prof. Vasile STANCU, dr. Ioan LĂCĂTUȘU

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail