Gheorghe Dobrinaș din satul Lădăuți, comuna Barcani face cu multă pasiune apicultură, de aproape 24 de ani. A început timid, cu primii bani pe care i-a avut, cumpărâdu-și o familie de albine, acum ajungând la un număr de 140.
Îl puteți găsi împreună cu produsele sale apicole la Cămara Întorureană, piața de sâmbătă de la Întorsura Buzăului.
Ce înseamnă pentru dumneavoatră albinele?
Pe primul loc este familia, dar după sunt albinele. Nu aș putea să stau fără albine.
Nu mă văd fără albine, abia aștept să ajung acasă, să merg la stupi să le văd cum zboară, care e mai puternică, care este mai slabă, unde ar trebui să intervin. Acum le pregătesc pentru că urmează să recoltez polen.
Pentru mine e o relaxare totală să le aud zumzetul. Îmi face o mare plăcere să vorbesc despre albine.
Cum ați pornit acest drum al apiculturii?
În luna mai a anului 1998 am folosit primul meu salariu pentru a cumpăra primul roi, atunci am dat 800 de mii pe 4 rame. Am avut susținerea familiei, spre norocul meu și am obținut în următorii ani, din acel roi, tot mai multe. La început nu mă gândeam că o să ajung la 140 de familii, că voi comercializa miere, a fost dragostea mea pentru albine și atât, nu am luat în calcul că aș putea face o afacere din asta.
În 2001 când am făcut prima extracție aveam 14 familii. În acea perioadă în zona noastră nu prea era recunoscută apicultura, din cauza condiților meteo nefavorabile, iernile erau grele. În zonă potențialul nu era extraordinar. La Sita Buzăului era un domn mai în vârstă, care avea 50-60 de familii, de la care am și cumpărat eu primul roi, el era cel mai vestit în zonă.
Am investit an de an și bani dar și foarte mult suflet.
Acum pot spune că am o afacere, am un camion cu 78 de familii de albine, și alte 62 de familii pe care le țin acasă. Am achiziționat o centrifugă automată, un topitor de ceară ca să scutesc mâna de lucru, deoarece în zonă nu găsesc mână de lucru, oamenilor le este frică de albine, eu mă ajut mai mult cu fratele meu, am și serviciu cu normă întreagă și am nevoie de ajutor. Fratele meu îmi este aproape și îi mulțumesc că mă ajută când fac lucrările la stupi, și nu numai.
Când plecăm în pastoral plecăm împreună, cu o întreagă caravană, mașinile cu stupi, rulota, sunt multe lucruri necesare. Dacă nu am merge în pastoral, nu m-aș alege cu nimic, aș rămâne doar cu dragostea și plăcerea de a lucra cu albinele
Până acum mergeam în pastoral, la rapiță, în luna aprilie, după care la salcâm la Padina, după la Chirlești. Veneam acasă, făceam extracția, mai stăteam puțin după care mergeam la floarea soarelui. Din 2019 am decis să nu mai mergem la rapiță, să rămân acasă și să fac recoltare de polen. Polenul e la mare căutare, oamenii au început să afle despre beneficiile sale și să îl consume. Acum sunt familii care cumpără frecvent, a crescut consumul.
Anii de producție nu se compară unul cu celălalt, uneori se face salcâmul, alteori nu.
În luna mai trebuie pus magazinul pe stup, dacă nu s-a ratat tot sezonul.
Ați apelat la fonduri europene până acum ?
Am obținut două proiecte cu fonduri europene, primul a început în 2010, a fost o provocare, și noi și cei de la AFIR aveam multe necunoscute. Valoarea totală a fost de 7500 de euro, 1500 de euro pe an timp de 5 ani. Având în vedere ce costuri aveam pentru dezvoltare, banii au fost puțini, nu știam ce să cumpăr de ei.
În 2018 am accesat 15 000 de euro, am reușit să fac niște achiziții importante. Am investit într-un atelier de tâmplărie, unde fac tot ceea ce este nevoie pentru stupină. În perioada de iarnă cu asta mă ocup.
Ce produse găsesc oamenii la Stupina Dobrinaș?
Comercializez miere polifroră, polen crud, polen uscat, fagure cu miere, tinctură de propolis, ceară, căpăceală cu miere, recent am încercat niște combinații cu alune de pădure și miere, nucă și miere. Oamenii vor să încerce.
Anul trecut am produs și lăptișor de matcă, dar este prea multă muncă și nu se merită. Am produs un kilogram cu niște sacrificii enorme.
Cum gestionați problema mătcilor?
Am comandat anul trecut mătci de la o stupină de elită, le voi primi în 2023, sunt mătci de calitate în ceea ce privește blândețea, hărnicia, acestea sunt caractere care pun baza. Pentru a produce miere de calitate trebuie să fie matca de calitate.
Cum vedeți rolul albinei în lume?
Datorită albinelor noi trăim și avem ce pune pe masă. Fără albine oamenirea ar dispărea. Mai important ca orice produs care vine de la munca albinelor este polenizarea. Oamenii nu înțeleg importanța albinei, ficare își vede propriul interes, cei care au culturi mari de rapiță, floarea-soarelui, doresc să producă cât mai mult, fără să țină cont de efectele negative pe care tratarea culturilor o are asupra altor viețuitoare.
Am o mare dezamăgire deoarece s-a dat derogare pentru folosirea neonicotinoidelor la culturile de porumb și floarea-soarelui. Aceste substanțe sunt extrem de nocive pentru albine. Tot ce înseamnă polenizator este afectat de aceste substanțe. Mortalitatea este masivă după ce albinele vizitează aceste culturi care sunt tratate.
Cum stați cu piața de desfacere pentru produse?
Piața de desfacere nu mai este o problemă, interesul a crescut față de aceste produse din stupină.
Deschiderea pieței Cămara Întorsureană ne bucură și ne ajută, la fel și piața din Barcani, putem ieși cu diverse produse, oamenii vin, întreabă, sunt curioși și se informază despre ce să cumpere.
Cum vă afectează scumpirile, prețul?
Eu am încercat să păstrez prețurile la un nivel rezonabil, cu toate că costurile s-au dublat aproape. În trecut un borcan îl luam cu 80 de bani acum este 1,60 lei, cheresteaua a fost 750 de lei acum este 1500 de lei, motorina era 3 lei acum e 8.50 lei. Fără să menționez alte cheltuieli.
Dacă aș scumpi, aș pierde clienți, aș fi forțat să vând la angro și aș pierde și mai mult. Prefer să păstrez prețul să vând mai mult și să fie bine așa.
Din punct de vedere legal am tot ceea ce trebuie, la orice oră eu sunt în regulă, asta cred că este foarte important. După câtă implicare și stres este să mai stau și cu frică de control nu aș putea. Așa ar trebui să gândească toată lumea.
Aveți un număr mare de familii, cum gestionați spațiul de care acestea au nevoie?
Am preferat să împart stupina în două pentru evita scăderea productivității. Acestă separare poate aduce 1-2kg de miere pe familie, în plus, ceea ce la 140 de familii chiar contează.
Am avut probleme și cu ursul, dar sunt mulțumit să am primit despăgubire, am avut și susținerea domnului primar. Anul trecut cu toate că aveam gard electric, pază ca la o stână, a venit trei seri la rând ursul la stupi.
Unde pune omul suflet, pune Dumnezeu mâna, și după mulți ani de sacrificiu și muncă domnul Dobrinaș are o stupină productivă, în ultimul an reușind să producă 3 tone de miere.
Am fost plăcut impresionată de câtă bucurie și pasiune pune dânsul în această ocupație de apicultor.
Alexandra Chirilaș
