Hramul „Sfinților Împărați Constantin și Elena „ne-a găsit la Mănăstirea Codreanu din localitatea Oituz de Bacău, un loc încărcat de istorie, pentru că aici s-au dus mai multe bătălii, cea mai importantă fiind cea declanșată pe 26 iulie/8 august 1917, care a permis ulterior Marea Unire, fiindcă tot ne apropiem de centenar, să ne amintim de cei care s-au jertfit pentru ca noi astăzi să sărbătorim.
Piatra de temelie a Mănăstirii Codreanu a fost pusă de către IPS Ioachim Băcăuanul, chiriarhul locului, în ziua de 23 septembrie 2010. „De atunci s-a lucrat necontenit la această catedrală ce se armonizează perfect, prin zvelteţe şi arhitectură, cu brazii seculari ce împodobesc versanţii munţilor.” Biserica „Sfinților Împăraţi Constantin și Elena ” s-a făcut cu efortul material al familiei Constantin şi Petronela Codreanu. Lăcaşul de cult de la Oituz a fost ridicat în patru ani şi este considerat unul dintre cele mai impunătoare, care au fost ridicate în ultima perioadă în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului. Mănăstirea Codreanu a fost declarată metoc chiriarhal, dependent direct de Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului
Însoțiți de preotul Vasile Ilie, grupul de enoriași din Târgu Secuiesc, în blânda mângâiere a frumoaselor pricesne, s-a pornit la drum dis de dimineață alăturându-se celor veniți mai de departe sau de prin împrejurimi la slujba de sfințire a picturii din Biserica „Sfinților Împăraţi Constantin și Elena” care ar fi trebuit să aibă loc duminică 21 mai 2017, motiv pentru care ne-am și deplasat. Deoarece ÎPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, care ar fi trebuie să fie prezent, a fost la o Sfințire de biserică în Eparhia Hușilor, conform Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, sfințirea picturii a fost amânată pentru o altă dată, dar cei prezenți au avut parte de o sărbătoare altfel. Prezența coralei Arhiepiscopiei „Sf. Cuv. Parascheva” din Roman, dirijată de prof. Ionuț Vâlcu, a suprins încă de la sosire prin prezența vestimentară, purtând un fel de robe vișinii, dar mai ales prin interpretarea deosebită care a dat slujbei o notă aparte, sentimentul că te afli la graniță cu raiul din care se auzeau cântări îngerești. Aceștia au fost însoțiți de părintele arhim. Andrei Ioniţă, mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale din Roman a cărei predică a scos la iveală importanța istorică pe care au avut-o Sf. Împărați Constantin și mama sa Elena despre care ne-a povestit așa de frumos.
„Au fost o lumină pentru creștinătate. Au marcat istoria creștinismului, au marcat istoria secolului IV, 306-336, o perioadă de 30 de ani a imperiului bizantin. Crucea cea dătătoare de viață i s-a arătat în vis lui Constantin cel Mare înainte de lupta cu Maxențiu când i s-a spus:„ Prin acest semn vei învinge. Pune crucea pe toate steagurile.” Acest semn al biruinței, semn al statorniciei și credinței pe care mulți ani mai tâziu l-au folosit și domnitorii noștri pe steagurile armatei în anumite perioade ale istoriei.(…) Cea mai însemnată realizare a împaratului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care creștinismul ajunge să fie recunoscut de stat. Însă, el va deveni religie de stat în timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).
Împărăteasa Elena a reușit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit tradiției, în urma săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a înviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea și a înalțat-o în fața multimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sărbatoarea Înălțării Sfintei Cruci în calendarul creștin, una dintre cele mai mari sărbători ale Bisericii Ortodoxe.” Este bine de știu că Împărăteasa Elena a zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret și multe alte sfinte locașuri.
Părintele arhim. Andrei Ioniţă a pomenit de jertfa ostașilor căzuți în primul război mondial în luptele de la Oituz, amintindu-ne că în curând se împlinesc o sută de ani de la Marea Unire și să nu uităm să-i cinstim pentru libertatea de care astăzi ne bucurăm. Ne-a vorbit apoi despre influența numelor de botez asupra noastră, despre cum fără să ne dăm seama, împrumutăm o trăsătură cât de mică. Imităm o părticică din personalitatea și trăsăturile de caracter, din frumuseța sufletească a sfântului al cărui nume l-am primit la botez.
„Constantin înseamnă un om ferm, hotărât. Părintele Constantin Codreanu a imitat foarte mult din viața Sfântului Constantin. Este un om hotărât, ferm, dârz, consecvent care iată a ridicat această catedrală a munților, o putem numi, la care se pot închina toți cei care trec pe aici.” Multumindu-i pentru binefacerile pe care le face comunității, i-a urat sănătate și la mulți ani, amintind de binecuvântarea ÎPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului pentru prezența domniei sale pe aceste plaiuri mioritice.
Vădit emoționat, preotul Constantin Codreanu, pasionat de o viață de teologie, dar slujitor de vreo 15 ani, a încheiat slujba cu mulțumiri aduse tuturor celor prezenți și cu o mărturisire care a emoționat asistența:„Am avut cancer. Mi-am săpat groapa aici în fața bisericii și m-am rugat: Doamne, eu am păcătuit, am făcut multe fapte necuvioase, dar pentru lacrimile soției mele, mai lasă-mă! Dumnezeu a fost bun cu mine și cu familia mea și m-a lăsat nu câteva zile, așa cum am cerut, ci mai bine de un an. Ani mulți cu sănătate vă doresc și eu tuturor!”
Toți cei prezenți au fost invitați apoi la o masă, așa cum am aflat că procedează cu enoriașii care vin de prin împrejurimi la slujba de duminică și cărora le asigură și transportul.
Parcă nu întâmplător a fost duminica orbului despre care cea mai mare comunitate ortodoxă din lume „Creștin ortodox.ro” ne amintește : „Duminica Orbului, Duminica a cincea după Paști, încă poartă un ecou al marelui praznic al Învierii. Orbul din naștere a primit de la Mântuitorul Iisus Hristos nu numai lumina ochilor trupești, fapt care, fără îndoială, i-a adus o negrăită bucurie. El a fost luminat și sufletește; mintea, inima și voința lui dovedind o vedere mai înaltă decât cea fizică, în ființa lui vădindu-se, cu anticipare, darurile luminii Învierii. Dovada o avem în felul înțelept în care le-a vorbit celor care-l ispiteau, fariseii interogându-l mai abitir ca, peste veacuri, milițienii pe opozanți, la anchetele din țările comuniste. A doua explicație a legăturii cu praznicul Învierii decurge din faptul că izvorul Siloamului, la care după ce s-a spălat, după porunca Mântuitorului, orbul și-a căpătat vederea, prevestește botezul creștin. (…) La botez erau îmbrăcați în haine albe, pe care le purtau toată săptămâna luminată, ca simbol al curăției lor, dar și al luminării dobândite.
Să rămânem și noi în lumina faptelor și a gândurilor bune mereu.
Mihaela Aionesei
