În ultimii ani ziua pomenirii Sfintei Parascheva, 14 octombrie, a căpătat o importanţă deosebită, generând un pelerinaj grandios la Iaşi, o călătorie rituală făcută de credincioși, individual sau în . . grup, ce de la an la an a căpătat proporţii tot mai mari.
Şi anul acesta lucrurile stau la fel, încă de luni, deci cu…cinci zile înainte de eveniment, înregistrându–se mii de pelerini la moaştele Cuvioasei.
Hram la Biserica din Păpăuţi
Cunoscută şi sub numele de Sfânta Vineri, Cuvioasa Parascheva este un personaj biblic venerat în Bisericile ortodoxe din România, Bulgaria, Grecia, Serbia şi în alte ţări de rit oriental. Sf. Muceniţă este considerată Ocrotitoarea Moldovei.
Rămăşiţele ei pământene au fost aduse de la Constantinopol încă din anul 1641 pe timpul domniei lui Vasile Lupu, fiind aşezate în Biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi. În anul 1888, racla a fost strămutată în incinta Catedralei Mitropolitane, după ce o minune a făcut să scape neatinsă dintr-un incendiu.
Şi în prezent osemintele Cuvioasei Parascheva au rămas la vestita Catedrală din Iaşi, bucurându-se de cea mai mare popularitate între sfinţii ce au moaştele în România.
În judeţul Covasna există numai o singura biserică, în satul Păpăuţi, ce are Hramul astăzi, de ziua pomenirii Sf. Muceniţe Parascheva.
Întoarcere în timp…
Sfânta Parascheva a văzut lumina zilei într-o localitate din Tracia, situată undeva pe ţărmul Mării Marmara, în secolul al XI-lea. Părinţii ei erau oameni cu stare şi au crescut-o cu frica lui Dumnezeu, îndemnând-o de mică să se roage, să respecte Postul, datinile şi să fie îngăduitoare cu cei sărmani. Un frate al ei, Eftimie, urmând aceste sfaturi, a ajuns chiar episcop, fiind vestit pentru bunătatea şi cultura sa deosebite.
Pe când avea vreo zece ani, copila a auzit la o slujbă ca prin vis îndemnul Mântuitorului, care îi sfătuia pe credincioşi să se lepede de sine, să ia crucea şi să-L urmeze. Aceste vorbe au impresionant-o în aşa măsură încât şi-a schimbat complet modul de a fi, devenind excesiv de milostivă. Ajunsese chiar să dăruiască hainele scumpe de pe dânsa celor săraci, îmbrăcându-se cu cele ponosite ale acestora.
Însă mama sa a certat-o şi pedepsit-o, considerând că exagera cu milostenia, dar nimic nu a mai putut-o întoarce din drumul credinţei întru Iisus. A crescut cu această devoţiune şi după o vreme s-a retras în pustie. Apoi a ajuns la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde rămas vreme de cinci ani. Mânată de dorinţa de a-şi petrece restul vieţii slujindu-l pe Mântuitor, a purces să viziteze Ţara Sfântă. Copleşită de cele văzute, s-a adăpostit într-o Mănăstire de calugăriţe din Pustiul Iordanului.
O povaţă divină
A luat însă decizia de a se înapoia acasă, după ce a avut revelaţia întâlnirii cu un înger, care în somn a povăţuit-o să se reintoarcă în locurile unde a venit pe lume: „ Acolo se cade să laşi trupul pământului şi să treci din aceasta lume către Dumnezeu, pe care L-ai iubit”. A ascultat povaţa, după care s-a înapoiat în satul sau natal, Epivat, unde a mai trait numai doi ani, în post şi rugăciune.
Moaştele Cuvioasei s-au păstrat 200 de ani într-o biserică din satul natal, pentru ca în ziua de 14 octombrie a anului 1238 să ajungă la Târnovo, în Bulgaria, cunoscând ulterior şi alte mutări. În secolul al XVI-lea au fost duse la Constantinopol, de unde le-a cumpărat cu bani grei domnitorul Vasile Lupu. Astfel a poposit în cele din urmă racla în Dulcele târg al Ieşilor. De aceea Sfânta Muceniţă este socotită Patroana spirituală a Moldovei, fiind considerată protectoarea celor necăjiţi şi suferinzi.
În limba greacă, Parascheva înseamnă, „A cincea zi a săptămânii – vineri”.
Se fac pomeni pentru cei înmormântaţi fără slujbă religioasă
În credinţa oamenilor satului „Sfânta Vineri” era considerată stăpână peste universul feminin, protejând îndeletnicirile lor arhaice de genul ţesutului, torsului, cusutului.
De ziua Sfântei Parascheva se fac pomeni pentru cei înmormântaţi fără slujbă religioasă, aşa-numiţii „Morţi fără linişte”, pentru a nu bântui noaptea pe la casele oamenilor. În unele localităţi, precum satele din Ţara Buzaielor, am întâlnit practici ritualice de alungare a spiritele rele.
Preacuvioasa este considerată nu doar ocrotitoarea femeilor, ci şi a familiei, copiilor, fiind cinstită cu Post şi daruri, pentru apărarea liniştii căminului şi a bunei convieţuiri între soţi.
Superstiţiile spun că există primejdie de îmbolnăvire dacă se lucrează pământul sau se fac anumite munci în gospodărie. De aceea azi nu se spală rufe, nu se coase, fiind pericol de trăsnet, grindină şi de …deochi!
O altă superstiţie le interzice ciobanilor ca de „Sf. Vineri” să cioplească vreun lemn, altminteri mieii ies… tărcaţi, iar blana lor nu va mai fi bună de făcut cojoace.
Târguri de toamnă
Odinioară, începând din 14 octombrie, de Sărbatoarea Sfintei Muceniţe Parascheva, se deschideau tradiţionalele Târguri de toamnă în zonele specifice creşterii oilor şi caprelor, cum ar fi la Breţcu, Voineşti, Dobârlău. Din păcate, în prezent asemenea evenimente comerciale rurale sunt tot mai rare.
Conform vechiului Calendarului popular iarmaroacele erau nelipsite, fiind aşteptate de oieri cu mare nerăbdare, prilej de a se întâlni şi a face comerţ cu animale şi produse specifice: brânză, urdă, lapte acru, pastramă, lână.
Se puteau cumpăra însă de toate, produse meştesugăreşti de care oamenii satelor aveau nevoie în gospodarii, articole de îmbrăcăminte, încălţăminte, bunuri de folosinţă îndelungată. Sătenii mai beau un păhărel, degustau bunătăţi, spuneau o glumă, petrecând într-o atmosferă degajată, de voie bună. După un an de muncă grea, ciobanii aveau şi ei câteva ceasuri de răgaz…
Erau vestite bucatele tradiţionale, ce se mai prepară şi în prezent pe la anumite maialuri populare, precum bulz, mămăligă cu urdă şi cu lapte bătut, cârnaţii de oaie, patrama, iar mai nou nu lipsesc micii şi berea de rigoare.
În aceste zile s-a încheiat simbolic perioada vremii mai blânde, având loc coborarea turmelor de la munte şi pregătirea pentru iernat.
Nenea Boriceanu, crescător de vite din Floroia, îmi spunea odată că după anumite semne el poate anticipa cum va fi apropiatul sezon hibernal, fără a urmări prognoza meteo. „Mă uit dimineaţa în bătătură cum au stat oile peste noapte: dacă-s grămadă să-şi ţină de cald, înseamnă că iarna va fi grea. Dacă însă sunt răzleţite, vom avea parte de o iarnă uşoară. Şi încă ceva, ce ştim din străbuni: aşa cum va fi vremea în ziua de 14 octombrie, tot aşa va rămâne până pe 26 octombrie, de Sf. Dumitru. Dacă n-a plouat până pe 14 a lui Brumărel, atunci este posibil ca iarnă să poposească mai repede”.
„Nunta oilor”
În tradiţia populară Sărbătoarea din 14 octombrie mai este cunoscută şi sub numele de „Nunta oilor”. Conform obiceiurilor pastorale (care încă mai se menţin în judeţul Covasna şi despre care ne-a vorbit etnologul Ioan Popica, originar din Voineşti) un moment special în aceste zile îl reprezintă pregătirea turmelor pentru iernat.
Până acum berbecii nu au stat împreună cu oile, dar în aceste zile sunt lăsaţi în turmă pentru împerechere, de unde termenul de…”năpustire”. De aceea se spune că are loc aşa-numita „Nuntă a oilor”, care ţine până pe 8 noiembrie, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Data prăsirii oilor nu este aleasă la întâmplare. Ea are o noimă, întrucât se ţine cont de perioada gestatie de 21 de săptămâni până în luna martie, urmând să apară miei în jurul Paştilor.
Zi de Post şi rugăciune
Aceasta zi specială poartă şi numele de „Vinerea Mare”, indiferent când cade, fiindcă Sfânta Muceniţă a fost chinuită de păgâni într-o zi de vineri.Datina impune ca pe 14 octombrie să nu se mănânce nuci şi alte poame care au cruce. Se ţine Post şi are loc o Slujbă la Biserică.
În mentalitatea populară Cuvioasa Muceniţă Parascheva este protectoare de boli şi necazuri, de aceea pelerinii aduc cu ei la Iaşi tot felul de lucruri ale celor suferinzi din familie, freacându-le de raclă, în speranţa că puterea binefăcătoare a moaştelor va face minuni.
Aşa să-i ajute Dumnezeu!
Horia C. Deliu
