Mâine, 21 noiembrie, ca în fiecare an la aceeaşi dată, credincioşii sărbătoresc Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Este un praznic spiritual în amintirea zilei în care părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, au dus-o pe fiica lor de numai trei ani pentru prima oară la Templu. În popor acest eveniment se mai numeşte Vovidenia, Obrejania sau . . Ovidenia, termeni ce provin din slavonă, cu semnificaţia de „intrare”.
Eveniment deosebit
Marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezatorul, a întâmpinat cu drag copila, a luat-o sub protecţia-i spirituală şi apoi vreme de 12 ani s-a îngrijit de instruirea ei. Interesant a fost faptul că în momentul în care prelatul a ieşit pe trepte în întâmpinarea celor trei, s-a produs un semn divin, o străluminare, atrăgând atenţia asupra făpturii inocente ce va avea peste ani un rol excepţional pentru întreaga creştinătate.
Luând-o de mână, preotul Zaharia a dus-o pe Maria într-o odaie specială a impozantului lăcaş de cult, unde era permis accesul doar o dată pe an. A binecuvântat-o, spunând: „Tu eşti cea în care Dumnezeu şi-a proslăvit numele Său între iudei şi va descoperi mântuirea pe care a pregătit-o poporului”.
Copila a petrecut o perioadă destul de lungă de timp în Templu, studiind împreună cu alte fecioare datinele, însuşindu-şi scripturile, ţinând post şi rugându-se la Dumnezeu.
Se mai spune că Îngerul Gavriil o veghea îndeaproape, povăţuind-o mereu de bine şi pregătind-o pas cu pas pentru primirea Veştii celei Mari, pe care chiar el i-a dat-o ceva mai târziu.
Filip cel Şchiop
Ziua de 21 noiembrie corespunde în calendarul popular cu celebrarea Vovideniei, prilej de a evoca nişte personaje ciudate, numite Filipi. O legendă povesteşte că în vechime aceştia fuseseră nişte apostoli prigoniţi pentru credinţa loc. Au fost prinşi şi aruncaţi de vii într‑o groapă cu lupi înfometaţi, dar au scăpat în mod miraculos nevătămaţi! De atunci există un cult pentru lupi, care îl au ca protector pe celebrul Filip cel Şchiop. Acesta fusese şeful Filipilor, dar Dumnezeu l-a pedepsit betejindu-i un picior, deoarece s-a abătut iniţial de la dreapta credinţă.
După aceea Filipii au devenit nişte duhuri bune, care apără casa de felurite primejdii, ei fiind şi protectori ai animalelor sălbatice.
Zi magică
Unii săteni consideră Vovidenia sau Obrejania ca pe o zi magică. Există credinţa că acum se deschid Cerurile şi cei neprihăniţi sunt ocrotiţi, putând întelege graiul jivinelor. La sate această zi – care cade mereu în Postul Crăciunului – este respectată cu sfinţenie, deoarece tradiţia spune că numai aşa va exista belşug în gospodărie, oamenii vor fi sănătoşi, animalele din bătătură şi păsările domestice se vor înmulţi, iar recolta va fi bună în anul ce urmează.
Datini străbune
În această zi specială, copiii îndrumaţi de părinţii care ţin la tradiţii, aşează într-un vas cu apă o crenguţă sau mai multe de măr. Dacă sunt păstrate în condiţiii optime, la căldură şi lumină, aceste mlădiţe vor înflori în Ajun de Sărbătoarea Naşterii Domnului, putând fi luate la colindat ca accesorii, povesteşte preotul Ioan Boroş, originar din Breţcu, cunoscător din tinereţe a obiceiurilor locului.
De aici vine explicaţia faptului că în colindele românesti se evocă în plină iarnă florile dalbe de măr, ca simbol al purităţii şi perenităţii. Analizând mai atent sorgintea obiceiului, aflăm că de Sf. Nicolae copiii răi sunt dojeniţi şi loviţi uşor cu o nuieluşă de măr. În caz că prichindelul admonestat îşi îndrepta purtarea, va fi iertat, iar joarda…înfloreşte de Crăciun. Semn că năzbâtiile micului năzdrăvan au fost date uitării, iar florile dalbe îi bucură sufletul şi privirea.
Arătarea ursitului
Sărbătoarea Vovideniei s-a suprapus peste ritualurile precreștine deschizătoare de iarnă, marcate de puterea luminii şi a focului. În folclor se îmbină numeroase tradiții păgâne, precum cele care susțin că în noaptea respectivă comorile ascunse ard cu flacără albastră, Cerurile se deschid privirii muritorilor, iar fetele „văd” chipul ursitului în fântână, la lumina palidă a unei lumânări. Oamenii de la țară petreceau noaptea cu lumină, având focul aprins. De asemenea, făceau previziuni asupra vremii și rodului din noul an.
Ca la fiecare sărbătoare populară, circulau odinioară în lumea satului o mulţime de eresuri. În multe sate din Ardeal, inclusiv din judeţul Covasna, principala semnificaţie a datei se referă la metafora luminii, prezentă sub diferite forme în superstiţii şi legende.
Nimic nu este mai drag omului decât lumina ochilor, ca atare credincioşii se roagă pentru a avea mereu vederea bună. Exista în satul Păpăuţi pe vremuri, după cum ne-a relatat Gh. Macovei, obiceiul ca oamenii să sfinţească în mod simbolic un fuior, o batistă ori un ştergar, cu care se ştergeau la ochi atunci când le intra vreun gunoi sau făceau un “ulcior”.
În această noapte aveau loc în vechime practici magice, tot soiul de descântece şi farmece.
Pomeni pentru morţii fără lumânare
Pe 21 noiembrie, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, ca o Sărbătoare a Luminii, cum spuneam, credincioşii merg la lăcaşele de cult şi iau parte la Slujbă, apoi aprind lumânări. Se dă de pomană în amintirea celor ce au murit fără lumânare la căpâtai din diferite pricini (accidente, evenimente tragice în voiajuri, boală şi singurătate etc), ca şi pentru persoanale decedate în întuneric. Există credinţa că măcar în acest fel vor avea şi ei în mod simbolic parte de lumină pe lumea cealaltă.
Prin unele părţi se pune la icoană un vas cu apă şi se aprinde o lumânare, existând convingerea că mai târziu respectiva apă va fi bună la tratarea unor boli de ochi.
Dezlegare la peşte
În plin Post al Crăciunului, mâine, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică credincioşii au dezlegare la peşte. Să avei parte, iubiţi cititori, de o zi frumoasă şi liniştită!
Horia C. Deliu
