. . Pe 21 noiembrie în fiecare an credincioşii sărbătoresc Intrarea Maicii Domnului în Biserică, eveniment cu conotaţii speciale care în popor se numeşte Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia. Este un praznic spiritual în amintirea zilei în care părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, au dus-o pe fiica lor de numai trei ani pentru prima oară la Templu.
Acolo a fost întâmpinată de Marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezatorul, care avea să se îngrijească de instruirea copilei vreme de 12 ani.
Prima sărbătoare importantă din Post
După cum se ştie, ne aflăm la începutul Postului Crăciunului, deja trecând o săptămână din cele 40 de zile sorocite pentru acest important moment tradiţional din an dedicat curăţirii spirituale şi fizice a închinătorilor. Ziua de 21 noiembrie are o semnificaţie deosebită deoarece marchează Intrarea în Biserică a Preacuratei Maria, în amintirea zilei în care părinţii ei, Ioachim şi Ana, au însoţit-o întâia oară la Templu pentru rugăciune. Dar despre acest moment vom relata ceva mai amplu puţin mai târziu.
Deocamdată dorim să ne referim la un alt aspect, oarecum laic, ce vizează o datină foarte veche, în această zi celebrându-se şi o divinitate a fiarelor pădurii, (mai precis a lupilor) numită „Filipul cel Şchiop”.
Filipii se spune că erau nişte apostoli prigoniţi pentru credinţa loc, care aruncaţi de vii într‑o groapă cu lupi înfometaţi, au scăpat în mod miraculos nevătămaţi!
De aceea se consideră că aceste spirite sunt protectoare a animelor sălbatice, mai cu seamă fioroşii lupi fiind jivinele ocrotite în mod special.
Despre cel mai mare dintre Filipi legenda povesteşte că fusese pedepsit chiar de către Dumnezeu, betejindu-i un picior, deoarece s-a abătut de la dreapta credinţă.
Zi magică
Oamnii din popor consideră Obrejenia ca pe o zi magică. Există credinţa că acum se deschid porţile Cerului şi cei neprihăniţi pot întelege graiul animalelor, al lupilor, în mod deosebit. La sate acest praznic era pe vremuri ţinut cu sfinţenie, deoarece tradiţia grăia că numai aşa există belşug în gospodărie, oamenii vor fi sănătoşi, animalele şi păsările se vor înmulţi, iar recolta va fi bună în anul ce va urma.
Intrarea în Templu
Dar să revenim aşa cum am promis la semnificaţia biblică a evenimentului. În ziua de 21 Brumar părinţii micuţei Maria (Sfinţii Ioachim şi Ana) au dus-o pe copilă pentru prima oară la templu. În întâmpinare le-a ieşit preotul Zaharia, care avea să se îngrijească de instruirea fetiţei o perioadă mai îndelungată.
Înaltul prelat le-a ieşit în întâmpinare şi în aceea clipă în mod miraculos a fost străluminat de o desluşire Divină, intuind rolul excepţional pe care Maria îl va avea peste ani pentru întreaga creştinătate.
Ca atare a binecuvântat-o astfel: „Tu eşti cea în care Dumnezeu şi-a proslăvit numele Său între iudei şi va descoperi mântuirea pe care a pregătit-o poporului”.
Luând-o de mână, Marele preot a dus-o pe Maria în cea mai sfântă odaie a impozantului lăcaş de cult, unde avea să rămână vreme îndelungată. La sosirea ei la Templu se spune că s-a produs un lucru ieşit din común, întrucât, doar o dată pe an îi era permis chiar şi ierarhului amintit să intre în acea încăpere sacră. Şi o putea face numai după ce aducea jertfe rituale.
Datini felurite
În această zi specială unii părinţii îşi îndeamnă copiii să pună într-un vas cu apă o crenguţă de măr. Dacă este păstrată în condiţiii optime, la căldură şi lumină, mlădiţa va înflori în Ajunul Anului Nou, putând fi luată la colindat ca sorcovă, povesteşte preotul Ioan E. Boroş, originar din Breţcu, cunoscător din tinereţe a obiceiurilor locului.
De aici vine explicaţia faptului că în colindele românesti se evocă în plină iarnă… florile dalbe de măr, ca simbol al purităţii şi perenităţii. Analizând mai atent originea obiceiului, am aflat o altă tradiţie. Astfel, de Sf. Nicolae copiii răi sunt dojeniţi şi loviţi uşor cu o nuieluşă de măr, în loc să primească daruri în ghetuţele lustruite. Fireşte, până la urmă năzbâtiile lor sunt iertate, iar florile dalbe îi vor bucură de Sărbătorile de iarnă.
Superstiţii pitoreşti
Ca la fiecare sărbătoare populară, circulau odinioară în lumea satului o mulţime de eresuri legate de Ovidenie ori Obrejenie. Pe lângă cele relatate mai înainte, folcloristul prof. Nicolae Moldovan, originar din Vâlcele, ne-a oferit o interesantă perspectivă.
O altă semnificaţie a zilei de 21noiembrie se referă la metafora Luminii, prezentă sub diferite forme în superstiţii şi legende.
Nimic nu este mai drag fiecăruia dintre noi decât lumina ochilor, ca atare credincioşii se roagă pentru a avea mereu vederea bună. Exista pe vremuri obiceiul ca oamenii să sfinţească în mod simbolic un fuior, o batistă ori un ştergar, cu care se ştergeau la ochi atunci când le intra vreun gunoi sau făceau un „ulcior”.
În această noapte aveau loc în vechime practici magice, tot soiul de descântece şi farmece. Un obicei pitoresc viza fetele nemăritate, care îşi puteau vedea în apa fântânii alesul inimii, după ce aprindeau o lumânare şi priveau în adânc!
Pomeni pentru morţii fără lumânare
Astăzi, 21 noiembrie, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, ca o Sărbătoare a Luminii, cum spuneam, credincioşii merg la lăcaşele de cult şi iau parte la slujbă şi aprind lumânări. Se dă aoi de pomană în amintirea celor ce au murit fără lumânare la căpâtai din diferite pricini (accidente, evenimente tragice în voiajuri, boală şi singurătate etc), ca şi pentru persoanale decedate în întuneric. Există credinţa că măcar în acest fel vor avea şi răposaţii, post-factum, parte de lumină pe lumea cealaltă.
Prin unele sate româneşti precum Băcel sau Ciumernic am auzit că se pune la icoană un vas cu apă şi se aprinde o lumânare, existând convingerea că mai târziu respectiva apă va fi bună la tratarea unor boli de ochi.
ooo
Astăzi, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserica, credinciosii aflaţi în plin Post al Crăciunlui au dezlegare la peşte, ulei şi vin. Doamne ajută !
Horia C. Deliu
