Astăzi, 6 martie, în calendarul ortodox se face pomenirea Sfinţilor 42 de Mucenici din Amoreea
Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea au fost conducători în armatele împăratului bizantin Teofil (829-842). Când musulmanii au asediat oraşul Amoreea (în Galicia, Asia Mică), au luat în sclavie pe cei 42 de comandanţi, împreună cu alţi creştini. Comandanţii au fost închişi în temniţă timp de şapte ani, în vreme ce toţi ceilalţi creştini au fost fie vânduţi ca sclavi, fie ucişi. În timpul celor şapte ani de temniţă, comandanţii au fost sfătuiţi de musulmani să îmbrăţişeze credinţa islamică.
Când aceştia le-au grăit comandanţilor: „Mohamed este adevăratul proroc, iar nu Hristos,” comandanţii au răspuns: „Dacă aţi avea doi care se ceartă pentru un câmp, cum că este al lui, unul având mulţi martori care adeveresc aceasta, iar celalalt nici unul, ce aţi zice, că al cui este câmpul?” La acest răspuns şefii musulmani au zis: „Fără îndoială că al celui cu mulţi martori.” Atunci comandanţii au mărturisit: „Drept aţi răspuns. Aşa este şi cu Hristos şi cu Mohamed al vostru. Hristos are mulţi martori: Prorocii din vechime, Moise şi Ioan Botezătorul, pe care şi voi îl recunoaşteţi şi care a dat mărturie pentru El. Mohamed însă nu are ca mărturisitor decât pe el însuşi.”
În urma acestor mărturisiri, musulmanii au grăit: „Credinţa noastră e mai bună decât cea creştină pentru că vedeţi şi voi că Dumnezeu ne-a dat nouă izbânda asupra voastră, a creştinilor! Vedeţi bine că cele mai bogate pământuri şi împărăţii din lume sunt ale noastre, şi că ele sunt şi mai numeroase şi mai întinse ca ale voastre!”. Fără momente de aşteptare, comandanţii au zis: „Dacă aşa ar fi, atunci idolatriile egipteană, babiloniană, elenistică, română, şi închinarea la foc a persanilor ar fi adevăratele credinţe, căci iată, odată toate aceste neamuri au fost stăpânitoarele lumii! Este limpede pentru oricine că victoria, bogăţia şi puterea voastră nu dovedesc şi adevărul credinţei voastre. Noi ştim că Dumnezeu uneori dă biruinţă creştinilor, iar alteori îngăduie să fie subjugaţi ca să-şi vadă mai bine păcatele şi să se curăţească de ele prin pocăinţa şi credinţa adevărată.”
Prizonierii au rezistat la toate ofertele şi la ameninţările musulmanilor, şi după multe chinuri, au fost ucişi pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos.
