În fiecare an pe data de 14 septembrie pe cinsteşte Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche Sărbătoare închinată Lemnului Sfânt, care în popor este numită şi Ziua Crucii. Credincioşii ortodocşi şi catolici merg în această dimineaţă la biserică pentru a asista la Slujbă, rugându-se pentru sănătatea lor şi a familiei, pentru spor în toate.
Praznicul de astăzi preacinsteşte descoperirea pe Muntele Golgota, de către Împărăteasa Elena, a Crucii pe care a fost răstignit Iisus. În prealabil, fiul său, Sf. Împărat Constantin cel Mare, a trăit o experienţă uluitoare, care l-a marcat pentru tot restul vieţii. În ajunul unei lupte cruciale cu Maxenţiu, ce conducea o oaste numeroasă şi victoria părea că va fi de parte lui, împăratul Constantin a avut o viziune salvatoare: pe cer i-a apărut în plină zi o Cruce luminoasă cu inscriptia „In hoc signo vinces” („Prin acest semn vei învinge”). În noaptea ce a urmat i s-a arătat în vis Iisus, purtând acelaşi semn al Crucii, cerându-i să-l pună pe steagurile şi armurile soldaților, ca semn protector.
Împăratul a procedat întocmai, iar a doua zi a ieşit biruitor în marea bătălie, fapt care l-a determinat pe Sf. Constantin să devină un fervent apărător al creştinismului, împreună cu mama sa – Sf. Elena.
Sfânta Cruce a fost găsită din porunca Împărătesei Elena, mama Sf. Împărat Constantin cel Mare. Se spune că pe Muntele Golgota se găseau trei cruci, dintre care una aparţinea Mântuitorului, iar celelalte două tâlharilor răstigniţi odată cu Iisus. Patriarhul Macarie le-a spus celor de faţă să aducă o femeie decedată recent, fiindu-i pusă mâna de cineva să atingă pe rând crucile. Când a atins Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, s-a produs o minune: femeia a… inviat imediat, dându-se un semnal extraordinar către Creştinătate.
Potrivit unei vechi datini, azi preoţii sfinţesc ulcele noi pline cu miere şi lapte aduse de închinători, peste care se pune şi câte un colac, o împletitură, fiind date de pomană.
În popor există o seamă de obiceiuri şi superstiţii legate de evenimentul religios din 14 septembrie. Se spune că cine posteşte în această zi va fi o vreme ferit de beteşuguri, iar cei suferinzi o să găsească grabnic leacul pentru a se face bine. Fiind Sărbătoare mare, nu sunt îngăduite anumite treburi casnice banale, interdicţie pe care mai cu seamă gospodinele în etate din mediul rural o respectă. Există prejudecata potrivit căreia cine nu ţine la regulile scrise şi nescrise ale tradiţiei poate fi pedepsit, îmbolnăvindu-se cât de curând.
Tradiţia populară mai spune nu este bine să se mănânce astăzi legume şi fructe ce au miezul asemănător cu o cruce: cum ar fi nucile, prunele, pepenii, usturoiul etc., pentru că acest lucru aduce necazuri.
Pomenirea morţilor
Mulţi oameni îşi pomenesc şi la acest praznic morţii, oferind săramilor de pomană ulcele noi, pline cu miere sau cu apă, având legat un fir roşu de toartă, împreună cu un colac şi cu o lumânare.
Prin unele sate izolate, oamenii atârnau odinioară, în ramurile pomilor fără rod, mici cruci făcute din busuioc sfinţit, având convingerea că în toamna viitoare vor da rod.
Tot acum sunt adunate ramurile de alun de către cei ce cunosc vechiul meşteşug al găsirii izvoarelor din adâncuri necesare la construirea fântânilor. Potrivit unei rânduieli vechi întâlnite în unele cătune, respectivele crengi culese în ziua Înălţării Sfintei Crucii dobândesc în mod inexplicabil puteri miraculoase, ajutându-i pe fântânari să afle zona unde pot da de apă.
Zi de post
14 septembrie, Ziua Crucii, marea Sărbătoare închinată Lemnului Sfânt, reprezintă un moment important pentru fiecare credincios, urmând a fi cinstită conform tradiţiei strămoşeşti prin post, rugăciune şi smerenie.
Horia C. Deliu
