Au trecut aproape trei luni de la demiterea premierului Ilie Bolojan și căderea Guvernului, în 5 mai 2026, în România, și lucrurile încă stau pe loc. Acum oamenii se întreabă de ce președintele țării, Nicușor Dan, tergiversează numirea unui alt premier, al treilea deja, care să formeze o coaliție majoritară pentru a susține noul guvern, și de ce partidele aflate în fruntea țării nu se înțeleg, deși țara e în suferință?! Oare acest lucru nu trădează calitatea slabă a politicienilor români?! Și aici nu e vorba despre inteligență, ci despre caracter, dacă pentru ei sunt mai importante orgoliile, dușmănia, interesele obscure etc. decât situația deplorabilă în care a ajuns România. În loc să treacă peste toate acestea, să-și recapete bunul simț și respectul celor care i-au votat, să se grăbească cu formarea noului guvern, după eșecul propunerilor Eugen Tomac și Adrian Veștea pentru a scoate țara din impas, ei continuă cu obstinație gâlceava dâmbovițeană care nu duce la nimic bun; nu sunt impresionați nici măcar de dronele rusești care au început să cadă peste casele cetățenilor. Ei continuă vorbăraia fără de sfârșit pe la toate televiziunile, din care oamenii nu prea înțeleg mare lucru, poate doar vechea zicală românească: „Vorba multă, sărăcia omului”.
Poate că noi, adică cei care suntem „simpli muritori”, nu înțelegem „zeii” care ne conduc și care se bucură de toate privilegiile dăruite de putere, în detrimentul celor sărăciți de faptele lor (politice) neînțelepte, mai așteptăm de la ei un dram de înțelepciune sau poate sunt mulțumiți cu zicerea: „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere”.
Este greu să înțelegi această luptă pentru putere a politicienilor noștri, și neputința lor de a lua decizii corecte în interesul țării. E ca și cum îți arde casa și tu continui cearta cu nevasta, adică mai bine mori decât să cedezi. Orgolioși și lipsiți de respect față de cei care i-au ales, ei continuă fără rușine să-și arate urâțenia minții și sufletului. Că or fi printre ei și mulți cu bună credință și intenții lăudabile, nimic de zis, dar probabil că numărul acestora e depășit de numărul celor care sunt în stare să-și trădeze și mama numai să se mențină la putere.
Din punct de vedere filosofic, evoluția socială a oamenilor, și mai ales a conducătorilor, este apreciată după nivelul moral la care au ajuns. În acest sens, ar fi multe de spus despre politicienii români. Zi de zi la televiziuni ni se prezintă fapte „greu de înghițit”, adică de o moralitate îndoielnică, dacă nu chiar degradabilă, în contrast cu așteptările și dorințele celor care i-au votat. Când îmbuibații vremii își afișează ostentativ luxul și vacanțele exotice, însoțiți sau nu de tot felul de dive, în timp ce poporul suferă și țara se duce de râpă, oare nu-ți vine „să dai cu ei de pământ”?
Cine oare are interesul să mențină această stare de lucruri, să destabilizeze și să sărăcească țara, căci străinii n-ar avea curajul s-o facă pe față, ei sunt mai inteligenți și se folosesc de „cozile de topor” ale noastre, infiltrate în structura statului român. O țară se prăbușește din interior, atunci când imoralitatea și corupția depășesc limitele. Și ca o dovadă este chiar situația în care am ajuns! Și cine este responsabil de aceasta, dacă nu cei care ne conduc?! Oamenii obișnuiți, cei care muncesc cu adevărat și plătesc onest toate dările, încep să se întrebe „La ce mai e bun un Guvern, dacă în trei luni de zile nu s-a putut instala unul? Înseamnă că Țara poate viețui și fără?”
Poate în ceasul al doisprezecelea se va trezi și conștiința politicienilor noștri și vor renunța la orgolii și setea de putere, pentru a întoarce privirile către popor, făcând ceea ce trebuie pentru țară, și nu doar pentru satisfacerea propriilor interese. Încă mai sperăm că va prima bunul simț și înțelepciunea, dacă acestea mai există. Stimați politicieni, așezați-vă la „masa negocierii” și nu vă ridicați de acolo până când nu instalați un Guvern cu puteri depline, care să rezolve urgențele Țării!
Mihai Trifoi
