În fiecare an la dată fixă, pe 6 ianuarie, credincioşii prăznuiesc Botezul Domnului în apa Iordanului. În popor evenimentul este cunoscut cu numele de Bobotează sau Epifania. Este o zi în care se săvârşeşte slujba de Sfinţire a apelor sau Agheasma Mare, care are semnificaţia simbolică a unui act de regenerare a naturii, de purificare a lucrurilor şi fiinţelor ce ne înconjoară.
Acum au loc felurite obiceiuri populare, păstrate din generaţie în generaţie. Punctul culminant îl reprezintă însă oficierea Slujbei şi apoi împărţirea Agheasmei Mari, mulți oameni mergând la biserică să ia acasă preţioasa Apă Sfinţită.
Boboteaza va fi continuată ziua următoare de un alt moment important al lunii „Gerar”, anume Praznicul Sfântului Ioan, care încheie ciclul Sărbătorilor de Iarnă, şi la care ne vom referi pe larg în ziarul nostru de mâine.
Încă din Ajunul Bobotezei preoţii pregătesc Agheasma Mare cu care se sfinţesc credincioşii, gospodăriile, dobitoacele şi anumite construcţii şi obiecte valoroase din bătătură (magazii, şoproane, utiliaje agricole, maşini etc). Lumea este convinsă că Agheasma are puteri miraculoase, ajutând la vindecarea unor beteşuguri, la înlăturarea unor deprinderi şi obiceiuri greşite, aducând oamenilor noroc şi mult spor în toate. Această licoare deosebită trebuie băută câte puţin în fiecare dimineaţă timp de opt zile, pe nemâncate.
În multe localităţi din judeţul Covasna, inclusiv la Sf. Gheorghe, acolo unde fiinţează biserici ortodoxe, ritualul dedicat Bobotezei se respectă din vechime. La Catedrala din centrul municipiului de reşedinţă are loc de fiecare dată o mare Slujbă și apoi se împarte Apa Sfințită, ceremonia desfăşurându-se în bună rânduială.
Locul de desfăsurare în fiecare localitate este foarte important, iar conform tradiţiei trebuie ales un spatiu mai larg în aer liber, unde să existe un pârâu, un izvor, o apă curgătoare ori dacă nu un havuz.
Apa se pune într-unul sau mai multe vase mari, în butoaie, fiind sfinţită de preot, desfăşurânu-se un ceremonial religios specific, la care participă un număr mare de creştini ai comunităţii. După Slujba de Sfinţire a apei, transformată în agheasmă, oamenii o iau acasă în sticle, bidonaşe cu care au venit sau primesc recipiente de plasric pline oferite de biserică. Pe drumul de întoarcere îşi dau unii altora bineţe, exprimă urări pentru sănătate şi belsug. Preotul este cel care trece pe la fiecare locuinţă şi stropeşte cu agheasmă odăile casei, şura, grajdul, animalele, efectuând un ritual sacru.
Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care alunecă pe gheață și cad în ziua de Bobotează cică se vor mărită în acel an.
Se crede că, dacă în dimineață Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat. O veche superstiție spune că animalele din grajd …„vorbesc” la miezul nopții dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse unele comori!!! Tradiția mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă și nu se da nimic cu împrumut.
Potrivit datinei în ziua ce precede Boboteaza se ţine Post. Unele gospodine pregătesc o masă asemănătoare cu aceea din Ajunul Craciunului, cu mai multe feluri de mâncare. Nu ar trebui să lipsească grâul pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nucă, apoi găluşte de post, ciorbă de fasole albă în care se fierb coltunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe, plăcinte cu tocătură de varză murată etc.
Boboteaza se mai numește și Epifanie, traducându-se prin expresia „Arătarea Domnului”.
Horia C. Deliu
