Ne aflăm în Postul de 14 zile închinat Adormirii Maicii Domnului, ce se va încheia pe data de 15 august. Dar până atunci cinstim astăzi, 6 august, la dată fixă, o altă sărbătoare creştină numită în popor “Obrojenia” cu varianta “Probojenia”.
Este o denumire foarte veche având sorgintea în limba slavă şi înseamnând transformare, modificare. De aici provine şi termenul biblic cu semnificaţia Schimbarea la Faţă, mult mai cunoscut în zilele noastre.
Desluşiri din calendarul popular
În calendarul popular momentul acesta anunţă, deşi nu s-ar zice după temperaturile caniculare îndurate, uvertura sezonului autumnal. De acum înainte, fără să ne dăm seama, frunzele încep uşor, uşor să capete nuanţe arămii şi să cadă una câte una. Adică natura, codrul se “obrojenesc”, se transformă, tendinţă care se accentuează după Sf. Mărie.
Expresia are parfum arhaic şi s-a restrâns ca arie de utilizare, fiind folosită astăzi doar în limbajul bătrânilor din unele sate izolate. Am auzit-o prima oară prin anii ’75 spusă de răposatul nenea Nicu Banciu, din Dobârlău, un păstrător al tradiţiilor din bătrâni.
O utilizăm, iată, şi noi aici, pentru ca tinerii să afle ce înseamnă. Şi poate să o reţină, ca pe un element lingvistic pe cale de dispariţie.
Semnificaţie religioasă
Mult mai cunoscut a rămas termenul utilizat în limbajul bisericesc, anume Schimbarea la Faţă, care se referă la o minune petrecută pe Muntele Tabor în prezenţa Mântuitorului şi a unor discipoli de-ai Săi.
Aflat în drum spre Ierusalim, Iisus le-a împărtăşit ucenicilor care-l urmau marile încercări prin care va trece, o seamă de suferinţe nemăsurate: Patimile, Răstignirea pe Cruce, Moartea şi, în final, Învierea. Învăţăceii îl ascultau uimiţi, puţin neîncrezători, deoarece erau profeţii teribile. Ajunşi în apropierea Muntelui Tabor au avut parte de o întâmplare ieşită din comun, generată de apariţia unui semn divin. Mântuitorul s-a suit până în vârf, luând cu el doar trei dintre cei mai fideli apostoli: Petru, Ioan şi Iacob.
La un moment dat, în timp ce se ruga, chipul lui Isus s-a iluminat brusc, strălucind ca Soarele, iar veşmintele-I modeste au devenit albe „ca zăpada”, după cum scrie evenghelistul Luca.
Imediat s-a pogorât un abur luminos ce i-a învăluit pe cei prezenţi, auzindu-se Glasul ceresc ce a zis: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L“, notează şi evanghelistul Matei.
Văzând cele petrecute, cei trei discipoli s-au prăvălit îngroziţi la picioarele Păstorului lor, care le-a spus cu blândeţe: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi“. Apoi le-a poruncit să nu povesteacă altora întâmplarea, până după Învierea Sa.
A fost momentul în care ucenicii s-au convins definitiv că marele lor învăţător era nu numai un Prooroc al lui Dumnezeu, ci îl întruchipa chiar pe Fiul acestuia.
Dezlegare la peşte
Astăzi este singura zi în care credincioşii ce respectă rigorile Postului Sfintei Maria Mare au dezlegare la peşte. Faţă de celelalte evenimente cu caracter special la care ne-am referit în cadrul rubricii speciale (“Tradiţii”) a ziarului nostru, menţionăm că de data aceasta este vorba despre o festivitate religioasă ce dăinuieşte “doar” din secolul al IV-lea.
Pe atunci, într-o zi de 6 august a fost sfinţită biserica ridicată din porunca mamei Împăratului Constantin – Sf. Elena – pe locul unde a avut loc miracolul Schimbării la Faţă a lui Iisus Hristos, sărbătoare socotită una din cele 12 praznice împărăteşti ale anului bisericesc.
Înţelepţii care au comentat Evanghelia au susţinut, pe bună dreptate, că Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus a anticipat Învierea Sa.
Preludiul toamnei
Privind evenimentul şi din punct de vedere laic, să spunem că “Obrojenia” marchează un hotar al anotimpurilor, în privinţa muncilor agricole. Pentru cei ce trăiesc în zonele montane şi colinare, cum sunt locuitorii din judeţul Covasna, unde creşterea animalelor are o îndelungată tradiţie, pregătirea furajelor pentru sezonul rece constituie o preocupare importantă a acestui interval. În popor se spune că după 6 august iarba nu mai creşte, de aceea se impune terminarea urgentă a costitului şi strânsului fânului.
În curând vine un praznic şi mai important, Sfânta Mărie, când oamenii satului zic că s-a dus vremea de purtat… pălărie.
Păsările migratoare îşi intensifică antrenamentele pentru lungul lor zbor de întoarcere în ţările calde, iar târătoarele caută adăposturi sub pământ. Unele superstiţii pomenesc de necesitatea uciderii năpârcilor întâlnite pe drum, fiindcă lăsate vii se transformă în… duhuri rele. Numai şerpii de pe lângă casă trebuie ocrotiţi, întrucât sunt consideraţi protectorii familiei, aducând un dram de noroc.
Obiceiuri populare
Pe vremuri, respectarea datinilor şi a practicilor populare erau socotite obligatorii, iar cei care le ignorau treceau drept oameni de nimic, meritând dispreţul comunităţii. Iar dacă se betejeau, ceilalţi spuneau că au păţit aidoma frunzelor care pălesc de “Obrojenie”. Spiritul sărbătoririi Schimbării la Faţă a Mântuitorului îi determina pe oamenii supăraţi să se împace, să-şi reconsidere relaţiile reciproce, să uite vechile dispute, gâlceava dintre ei. Altminteri, rămâneau certaţi tot anul. De asemenea, se cuvenea ca tinerii să manifeste mai mult respect bătrânilor.
Întreaga obşte era îndemnată la toleranţă, la împăcare de sine şi cu ceilalţi. Fiind Sărbătoare, concetăţenii lăsau relele deoparte şi manifestau mai multă înţelegere şi cumsecădenie pentru semeni, cerându-şi iertare de la cei cu care s-au „probozât” (învrăjbit).
Acest moment de început al lunii lui „Gustar” era considerat un prim hotar între vară şi toamnă. Cum trece prima decadă din august apele curgătoare se răcesc, iar cei care se scaldă în aer liber pot să se îmbolnăvească. Tot acum ţăranii făceau predicţii legate de vreme, bogăţia holdelor, sănătate, ţinând cont de credinţele populare moştenite din strămoşi.
În unele locuri, precum în satul românesc Păpăuţi, în această zi femeile culegeau ultimele plante şi ierburi de leac bune pentru felurite remedii băbeşti, tot anul: busuiocul, florile de muşeţel, ruguţul, avrămeasa, leuşteanul, „Părul Maicii Domnului” şi multe altele.
Pomenirea celor morţi
Ca şi la alte praznice, de “Obrojenie” credincioşii merg la biserică ducând colivă, colaci şi pomană de struguri, pentru sufletul morţilor. În zonele viticole a doua zi începe culesul viilor „pe rod de vară”, însă în ziua Schimbării la Faţă oamenii îmbrăcaţi curat, cu straiele bune participă dimineaţa la Slujbă, după care trec pe la mormintele familiei. La întoarcere acasă se înfruptă cu o masă de peşte, fructe şi miere.
…Să păstrăm vii, stimaţi credincioşi, cât mai putem obiceiurile din bătrâni, care ne vorbesc peste ani de frumuseţea tradiţiilor populare româneşti.
Horia C. Deliu
