În perioada 23-26 mai a.c., Părintele Ioan Marin, parohul Catedralei Ortodoxe din Sf. Gheorghe, a organizat un pelerinaj la Sfânta Mănăstire Prislop, jud. Hunedoara, și la Sfintele Mănăstiri din Episcopia Severinului și Strehaiei.
Spre acele locuri sfinte și binecuvântate de Dumnezeu am plecat la drum, din Sfântu Gheorghe, un număr de 55 de enoriași, care ne-am îndreptat spre Mănăstirea Prislop, loc de închinăciune la mormântul păruntelui Arsenie Boca (Zian) unde acesta se odihnește după toată truda sa de-o viață petrecută pe acest pământ.
După cum stim aproape toți creștinii de rit ortodox, părintele Arsenie Boca a fost un neobosit teolog care a rostit cuvântul lui Dumnezeu, un clarvăzător și un mare pictor de icoane și biserici, s-a rugat la Dumnezeu pentru acest popor ca să fie miluit și binecuvântat.
Oarecând, într-un anotimp cernit de durere, Părintele Arsenie, Părintele multora dintre noi, s-a orânduit spre Prislop, spre locul de vremelnică odihnă, trăgând după sine o parte de Cer și lăsându-ne, drept moștenire, un munte de dor…Plecându-se spre pământ, spicul cel viu, tăiat înainte de vreme, răspândea, din inima morții, sămânța viitorului.
Există un timp când trebuie să trăiești, și un timp când trebuie să depui mărturie pentru că trăiești, spunea cândva unul din marii gânditori. Părintele Arsenie Boca (Zian), într-o anumită vreme și într-un anumit ceas al chemării a dat, într-adevăr, mărturie despre felul în care trebuie să îți trăiești viața, cât, mai ales, moartea.
Fie ca jertfa și pilda viețuirii sale să ne fie leac și merinde pe calea către Veșnicie, adică biruință deplină asupra morții.
Și aceasta, cu atât mai mult cu cât Sfântul Ardealului ne-a arătat că…se poate.
De la Mănăstirea Prislop ne-am îndreptat spre Orșova, unde se află Mănăstirea Sf. Ana. Ajunși la Orșova am fost întâmpinați de Părintele Zorilă, care, după o mică introducere despre istoricul orașului Orșova, ne-a invitat într-o croazieră pe Dunăre, cu cinci ambarcațiuni care ne-au purtat pe apă până la Cazanele Mici unde se despart Balcanii de Carpați, stând față în față ca doi uriași care parcă ar vrea să se înfrunte. Am privit măreția munților, cu statuia sculptată în munte, capul Regelui Decebal, o adevărată capodoperă de artă.
În pelerinajul desfășurat au fost vizitate locuri de mare însemnătate în istoria românilor: Hidrocentrala de la Porțile de Fier I cu barajul de 130km, precum și viaductele și tunelurile, adevărate lucrări de artă.
Seara, Părintele Zorilă ne-a condus la Mănăstirea Sf. Ana, unde am fost primiți de Înalt Preasfântul Părinte Episcop al Severinului și Strehaiei, Nocodim Nicolaescu, cu atâta bucurie și bunătate, ca pe copiii lui, reîntorși la casa părintească, de care nu se mai satură să-i întrebe de toate și să-i ospăteze cum se cuvine. Părintele Episcop ne-a spus:„Sunteți norocoși că aveți un Părinte așa ca Ioan Marin al Catedralei Ortodoxe, un om evlavios, spun eu, și cu mult har dat de Dumnezeu, cu care toată obștea ortodoxă din Sfântu Gheorghe se mândrește”.
Părintele Episcop Nicodim al Severinului și Strehaiei a zăbovit cu noi, ne-a binecuvântat și ne-a spus istoricul Mănăstirii Sfânta Ana.
Mănăstirea Sfânta Ana este ctitoria ziaristului Pamfil Șeicaru (1894-1980)- drept mulțumire adusă lui Dumnezeu că a scăpat cu viață în timpul luptelor din 1916, în Primul Război Mondial- și este închinată memoriei tuturor eroilor care au luptat pentru România Mare. Lăcașul de cult a fost construit între anii 1936-1939, dar a fost sfințit abia la data de 2 decembrie 1990, cu hramul „Sfânta Ana”, după numele mamei ctitorului.
În cele trei nopți am fost adăpostiți în Sfânta Mănăstire „Sfânta Ana”. De aici în fiecare dimineață am mers în pelerinaj la locurile sfinte: Mănăstirea Godeanu cu hramul „Sfântului evanghelist Ioan”, unde am participat la Sfânta Liturghie și la sfințirea crucii înaltă de peste 7 metri, care are ca semnificație să ne rugăm ca să nu mai vină Ciuma pe acele locuri; Centrul Eparhial al Episcopiei Severinului și Strehaiei; Mănăstirea Vodita; Mănăstirea Topolnița; Mănăstirea Cerneti; Mănăstirea Gura Motrului-cea mai veche mănăstire din Oltenia.
Pe parcursul pelerinajului au fost rostite pericope evanghelice, rugăciuni și cântări religioase. La Catedrala Episcopiei Severinului și Strehaiei, părintele Ioan Marin a oficiat slujba de dumnică. După Sfânta Liturghie, părintele Ioan a ținut o cuvântare de învățătură prin care a îndemnat creștinii la iubire, dragoste și unire, la înțelepciune, dar mai ales la nădejde în Dumnezeu.
Un sentiment de bucurie și de mândrie am trăit în acele clipe înălțătoare și de binecuvântare. Am consemnat pentru a rămâne pentru eternitate.
Poșa Gheorghe,
Un creștin ortodox
