În cadrul proiectelor dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri, redacția cotidianului Mesagerul de Covasna publică, în serial, volumul „Păstori sufleteşti ai Sfintelor Altare din Eparhia Covasnei şi Harghitei”, de Erich-Mihail Broanăr, Ioan Lăcătuşu și Sebastian Pârvu, volum apărut la Editura Grai Românesc, cu binecuvântarea Preasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei.
Cartea reprezintă un omagiu adus slujitorilor Bisericii Ortodoxe din județele Covasna şi Harghita – preoți, protopopi și ierarhi la pregătirea, înfăptuirea și consolidarea Marii Uniri. Lucrarea introduce în circuitul public informații, în mare parte inedite, despre contribuția Bisericii Ortodoxe, a școlilor confesionale și asociațiilor culturale românești din această parte de țară la păstrarea și afirmarea identității naționale românești din Arcul Intracarpatic.
X.8. Protopopul Nicodim Belea (1907-1986)
Preotul Nicodim Belea s-a născut la 27 februarie 1907, în Corneşti, judeţul Mureş, şi a decedat 27 septembrie 1986, în Fischerhude/Bremen (Germania). A făcut studiile medii la Liceul german din Mediaş şi la Liceul de Stat din Dumbrăveni (1917-1926), cele superioare la Academia teologică „Andreiană” din Sibiu (1927-1931), cu licenţa la Chişinău. A urmat şi cursurile de doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti (abs. 1953). A fost secretar la Academia Teologică din Sibiu (1931-1933), preot în Belini-Covasna (1933-1936), director al Şcolii de cântăreţi din Nuşeni-Bistriţa Năsăud (1936-1937) şi duhovnic la Academia Teologică din Cluj (1937-1940), secretar al Vicariatului Ortodox din Alba lulia (1940-1941), duhovnic la Academia Teologică – apoi Institutul Teologic din Sibiu (1941-1956), protopop la Sfântu Gheorghe (1956-1968), preot în Braşov, Blumăna (1968-1979).
Este autorul următoarelor studii şi lucrări: Personalitatea Sfântului Apostol Pavel şi sufletul modern, în „Revista Teologică” (RT, an. XXVI, 1936, nr. 3-4, p. 99 –106; Calea către preoţie. Studiu de psihologie religioasă, în RT, an. XXXVI, 1946, nr. 5-6, p. 294-327 (şi extras, Sibiu, 1946, 36 p.); Psihologia spovedaniei, în RT, an. XXXVII, 1947, nr. 5-6, 200-218 p. (şi extras, 21 p.); Îndatoririle duhovnicului după sfintele canoane, în „Studii Teologice”, an. III, 1951, nr. 9-10, p. 481-498; Contribuţii la problema conducerii pastorale a credincioşilor de la sate, Sibiu, 1955, XVI+251 p.; Funcţiunea soteriologică şi educativă a Tainei Spovedaniei, în „Biserica Ortodoxă Română” (BOR), an. C, 1982, nr. 5-6, p. 479-493; Cultul ortodox factor de ascensiune spirituală şi morală, în „Mitropolia Banatului”, an. XXXIII, 1983, nr. 5-6, p. 318-325; Creştinismul în lumea contemporană, în „Ortodoxia”, an. XXXIV, 1984, nr. 4, p. 560-569; Importanţa Vechiului Testament pentru activitatea omiletică şi pastorală a preotului, în BOR, an. CII, 1984, n. 11-12, p. 776-790; Chemarea către preoţie, în „Mitropolia Ardealului, an. XXX, 1985, nr. 3-4, p. 195-208.
A publicat alte studii, articole, recenzii, predici în: „Renaşterea” – Cluj, „Telegraful Român”, „Revista Teologică” – Sibiu, „Glasul Bisericii”, „Mitropolia Ardealului”, „Mitropolia Banatului”, „Îndrumătorul bisericesc” din Sibiu.
În cei trei ani cât a păstorit credincioşii ortodocşi români din parohia Belin, pr. Nicodim Belea, împreună cu preoteasa Minodora Belea, s-au implicat în întreaga viaţă culturală şi civică a localităţii. În atmosfera de entuziasm naţional de după Marea Unire, românii din Belin şi-au aşezat pe baze noi viaţa culturală, spirituală, economică şi instituţională. Printre cele mai active asociaţii culturale care au funcţionat în Belin au fost: ASTRA, Reuniunea Femeilor Ortodoxe, Societatea Tineretului Sfântu Gheorghe şi Fondaţiunea Culturală.
Reuniunea femeilor ortodoxe din Belin, asociaţie culturală condusă de preoteasa Minodora Belea, a cuprins sistematic piese de teatru în programele culturale organizate, cu prilejul Crăciunului şi al sărbătorilor de peste an. Majoritatea pieselor prezentate erau comedii într-un act (o parte şi în limba maghiară), titlurile fiind edificatoare asupra mesajului transmis: Trei nopţi de râs, Păcală argat, Arvinte şi Pepelea, Politica, Creditorii, Sticla din urmă, Nătăfleaţă la peţit, Peţitorul surd, Visul pocăitului.
La 22 februarie 1936, cercul ASTRA din Belin, condus de preotul Nicodim Belea organizează în localitate un frumos program artistic, din care nu au lipsit corul, piesele de teatru (s-a jucat Creditorul şi Jocul miresii), dansurile naţionale româneşti (Brâul, Ca la Breaza) etc.; programul a fost condus de învăţătoarea Maria Păcurariu şi de alţi intelectuali, printre care notarul comunal G. Birţ. În acelaşi an, la 15 martie, Reuniunea Femeilor Ortodoxe, în colaborare cu cercul ASTRA, a continuat seria serbărilor culturale, oferind locuitorilor o seară ce a cuprins cântece şi jocuri româneşti. La 4 octombrie 1936, la iniţiativa preotului Nicodim Belea, s-a început zidirea bisericii noi în stil ortodox, pe locul unde fusese şcoala confesională. Lucrarea s-a făcut cu contribuţie şi spriijn din partea credincioşilor, în frunte cu epitropii David Pop şi Mihai Păcurariu, precum şi cu ajutorul din partea statului: Prefectura Judeţului Trei Scaune, prin prefecţii Valeriu Bidu şi Gheorghe Petrini, pretorul plăşii Baraolt, prin primarul G. Ioan, ca şi cu sprijinul Primăriei şi al Arhiepiscopiei Sibiului.
Cu toate vitregiile vremurilor de atunci, în cei 12 ani cât a fost protopop de Sfântu Gheorghe, cu pregătirea teologică recunoscută şi cu experienţa pastorală dobândită în cei peste 25 de ani de preoţie, în care a îndeplinit şi importante rosturi duhovniceşti şi administrative, protopopul Nicodim Belea (1956-1968) a rămas în conştiinţa credincioşilor săi ca o figură luminoasă, de autentic păstor sufletesc.
X.9. Protopopul Pompiliu Vasile Dumbravă (1923-2008)
Părintele protopop Pompiliu Vasile Dumbravă a văzut lumina zilei la data de 7 ianuarie 1923, în comuna Buneşti, din apropierea oraşului Rupea. Părinţii săi, Gheorghe şi Maria, au fost oameni simpli, agricultori, dar foarte buni credincioşi. Au locuit o vreme în America. A urmat şcoala primară în localitatea natală. Liceul l-a frecventat în oraşul Dumbrăveni. De mic copil a primit o educaţie religioasă aparte. Părinţii l-au orientat spre misiunea preoţească pe care şi-a însuşit-o.
În anul 1942, putea fi întâlnit student la Institutul Teologic de grad universitar de la Sibiu. A avut şansa binecuvântată să aibă profesori renumiţi, între care şi pe eruditul Dumitru Stăniloae din Vlădenii Braşovului, pe atunci rectorul Academiei Teologice. În vara anului 1943 a cunoscut-o la Braşov pe preoteasa Ana. Cu aceasta se şi căsătoreşte. În toată misiunea preoţească a fost alături de părintele, sprijinindu-l şi ajutându-l. În acelaşi an, a fost hirotonit întru diacon. În 1946 a obţinut licenţa în Vechiul Testament şi a fost sfinţit întru preot la Parohia Dacia. Dumnezeu îi dăruieşte trei copii: Liviu (decedat în 2003), Adriana şi Cecilia, precum şi 5 nepoţi.
Răposatul avea o harismă gospodărească deosebită. S-a ocupat de renovarea bisericii şi a realizat lucrări de reparaţie capitală la casa parohială din comuna Dacia, unde a păstorit zece ani. A edificat o casă parohială şi în parohia Comăna de Jos unde a vieţuit 16 ani. Este foarte bine apreciat de autorităţile bisericeşti din Arhiepiscopia Sibiului. În anul 1966, îndeplineşte funcţia de protopop în Protopopiatul Rupea.
În 1968, este numit în fruntea Protopopiatului Sfântu Gheorghe. Atunci când a fost instalat în demnitatea de protopop şi-a propus să desăvârşească zidirea catedralei începută în anul 1939, în timpul arhipăstoririi mitropolitului Nicolae Bălan şi a protopopului Aurel Nistor. Lucrările ajunse până la nivelul bolţilor au fost sistate brusc în pragul Celui de al Doilea Război Mondial. În anul 1972 s-au reluat lucrările catedralei, arhipăstorul fiind ÎPS Mitropolit Nicolae Mladin, şi s-au încheiat în timpul ÎPS Mitropolit Antonie Plămădeală. Vreme de 11 ani, părintele Pompiliu, ajutat tot timpul de soţia sa Ana, au ostenit zi şi noapte pentru a duce la bun sfârşit zidirea locaşului sfânt. Execuţia a fost supravegheată de dirigintele de şantier, protopop Constantin Gane, în calitate de constructor.
Cu foarte mari sacrificii materiale şi fizice, părintele a reuşit să acopere lăcaşul, pictura fiind realizată de mari pictori în frunte cu Ioan Vasu. Cheltuielile au fost suportate de Centrul Arhiepiscopesc Sibiu, contribuind cu sume mari preoţii şi credincioşii din municipiul şi Protopopiatul Sf. Gheorghe. Sfinţirea catedralei a avut loc la 15 mai 1983. A fost realizată de PF Părinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ÎPS Mitropolit Antonie, PS Roman Ialomiţeanul, PS Lucian Făgărăşanul înconjuraţi de un mare sobor de protopopi, preoţi, diaconi şi numeroşi reprezentanţi ai altor culte.
În anul 1984, părintele Pompiliu Dumbravă s-a transferat la cerere, în parohia Cetate II din Braşov. A slujit 22 de ani, alături de părintele Nicolae Coman. Cu acesta a avut o colaborare cu adevărat frăţească. În acest răstimp, a achiziţionat o casă parohială în Braşov. După şase decenii de slujire activă s-a pensionat, slujind în continuare până aproape de sfârşitul vieţii. Societatea civilă din Sf. Gheorghe apreciindu-i activitatea i-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Sf. Gheorghe”. Părintele era corect, cinstit şi curajos în toate ceea ce iniţia şi realiza în numele Bisericii strămoşeşti. A fost preţuit de toţi credincioşii pe care i-a păstorit. Era un luptător. A depăşit multe obstacole pentru a netezi cele necesare în vederea edificării catedralei şi a reuşit împlinirea năzuinţei care l-a frământat. În întâlnirile preoţeşti adâncea metode pastorale pentru ataşarea credincioşilor de Biserica strămoşească, mama noastră spirituală care ne-a condus prin încercările vremii. A fost în raporturi prieteneşti şi de colaborare fructuoasă cu autorităţile civile şi cu toţi slujitorii sfintelor altare din judeţul Covasna. În postura de protopop, a fost bun coleg cu reprezentanţii altor culte.
În raport cu preoţii din Protopopiatul Sf. Gheorghe, atunci când îl supăra un coleg subaltern rostea cuvântul „prădatule”. Prin acest cuvânt îşi vărsa toată supărarea, dar nu-l sancţiona. Familia părintelui era foarte primitoare. Atunci când venea un preot din altă localitate era servit cu diferite bucate pe care le avea în casă. Datorită activităţii deosebite, autorităţile bisericeşti i-au acordat părintelui protopop cea mai mare distincţie „Crucea Patriarhală”.
După participarea la slujba de prohodire a vrednicului protopop Pompiliu Dumbravă, părintele protopop Ioan Bercu, a consemnat: „Sâmbăta, 19 ianuarie 2008, la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Braşov – Piaţa Sfatului, s-a desfăşurat slujba înmormântării părintelui protopop Pompiliu Dumbravă. A slujit cu credinţă şi devotament credincioşii ortodocşi din Sf. Gheorghe, fiind şi protopop al judeţului Covasna timp de 15 ani (1968-1983). De numele său se leagă finalizarea lucrărilor Catedralei „Sfântul Gheorghe culminând cu slujba de sfinţire în 15 mai 1983. Cu pasiune, consecvenţă şi dăruire, părintele protopop Dumbravă a învins numeroase greutăţi, a rezolvat multiple şi complexe probleme, a găsit soluţii la toate provocările apărute pe parcursul zidirii catedralei, reuşind să finalizeze acest monument reprezentativ, un adevărat simbol pentru ortodoxia şi românitatea din zonă Sfinţirea a avut loc în 15 mai 1983 de către Patriarhul Iustin, ÎPS Antonie Mitropolitul Ardealului, PS vicari Roman Ialomiţeanul şi Lucian Făgărăşanul, înconjuraţi de un mare sobor de preoţi şi diaconi şi o impresionantă mulţime de credincioşi, încununând jertfa de peste 15 ani a părintelui protopop Pompiliu Dumbravă.
Slujba înmormântării a fost onorată cu prezenţa PS Visarion Răşinăreanu, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, care a coordonat un sobor de aproximativ 25 de preoţi şi care, în frumoase şi alese cuvinte, a înserat viaţa şi activitatea părintelui, insistând mai ales asupra activităţii ca Protopop la Sf. Gheorghe şi activităţii desfăşurate la lucrările de la Catedrala „Sf. Gheorghe”. Din partea Protopopiatului Sf. Gheorghe au participat Pr. Gheorghe Răţulea – protopop onorar, Pr. Corneliu Bujoreanu – inspector eparhial, Pr. Cristian Groza – secretarul Protopopiatului şi Pr. Ioan Bercu, protopop.
Erich-Mihail Broanăr
Ioan Lăcătuşu
Sebastian Pârvu
