- Repere istorice
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, solidaritatea este „unitatea strânsă, bazată pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înțelegere”, iar faptul de „a fi solidar (cu cineva sau cu ceva) este sentimentul care îi determină pe oameni să-și acorde ajutor reciproc”. Ea are sensuri mai profunde, din perspectivă teologică, în îndemnul biblic de iubire a aproapelui și în cultura românească tradițională, de omenie. Solidaritatea se exprimă la nivel individual, față de o comunitate, o națiune sau un grup de națiuni. Solidaritatea poate căpăta forme instituționale, sau se poate exprima ca inițiativă personală sau de grup. În cazul comunităților, solidaritatea nu poate înlocui în totalitate efortul, contribuția proprie a comunităților aflate în nevoință, și nici sprijinul pe care trebuie să-l acorde statul. Ea are, în primul rând, un efect benefic asupra mentalului colectiv, redând încrederea în forțele proprii și convingerea că nu sunt singuri și că pot apela, la nevoie, la sprijinului „fratelui mai mare”.
Solidaritatea românilor din întreg arealul locuit de aceștia, cu românii din fostele scaune secuiești, azi județele Covasna, Harghita și Mureș, se pierde în negura istoriei. Manifestarea concretă a solidarității cu aceștia a fost favorizată de mai mulți factori, printre care: poziția geografică favorabilă (așezarea în mijlocul Țării), cunoașterea realităților din zonă prin intermediul oieritului transhumant, a negustorilor locali și brașoveni, a oamenilor cu stare din Moldova și Țara Românească, veniți în stațiunile balneoclimaterice din zonă etc., prin prezența în mentalul colectiv românesc din Transilvania și din „Regat” a pericolului pierderii identității naționale „Ştim cu toţii, Iubiţilor, între ce împrejurări critice au trăit confraţii noştri din ţinutul Secuimei şi trăiesc încă şi până în ziua de azi. Cu toţii simţim dăunătoarele urme, ce le-au lăsat influenţele timpurilor de mai înainte asupra credincioşilor noştri din Secuime. Nicăieri nu este atât de ameninţată naţionalitatea şi confesiunea noastră, ca acolo” (circulara mitropolitului Andrei Șaguna, din anul 1870)
Cronologic, solidaritatea cu românii din Covasna și Harghita s-a realizat diferențiat, în următoarele etape: până la 1918, între anii 1919 – 1940, în perioada 1940 – 1945, între anii 1945 – 1989 și după 1990.
Până la 1918, acțiunile de solidaritate și sprijin cu românii din fostele scaune secuiești, s-au concretizat, în primul rând, în sprijinirea bisericilor ortodoxe și greco-catolice și a școlilor confesionale în limba română. În acest sens, menționăm sprijinul primit, la îndemnul mitropoliilor de la Sibiu și Blaj, de la puternicele parohii ortodoxe din Protopopiatul Brașovului și de la cele greco-catolice din zona Năsăudului. O parte din bisericile ortodoxe din fostele scaune Ciuc, Odorhei și Treiscaune au fost înălțate sau reparate, cu sprijinul românilor din Brașov, Săcele și alte localități învecinate, precum și a celor de peste Carpați. Inventarele bisericești consemnează numele donatorilor unor icoane pe lemn și pe sticlă și unui număr important de cărți de cult, tipărite în toate marile centre tipografice ale vremii, mărturie a strânselor legături existente între românii din scaunele menționate și cei din întreg spațiul românesc.
Documentele vremii consemnează numele tinerilor români din zonă care au beneficiat de burse din partea fundațiilor Gojdu, Andrei Șaguna, Vasile Moga etc. Deosebit de valoros a fost sprijinul primit din partea Asociațiunii ASTRA. Astfel, Adunarea generală a Asociaţiunii din anul 1905, ţinută în Baia Mare, a votat Despărţământului Treiscaune – Ciuc, o sumă de 400 de coroane, spre a ajuta şcolile confesionale române cu cărţi şi rechizite şcolare.
Deși, până la 1918, românii din fostele scaune secuiești nu au avut publicații proprii, ziarele şi revistele tipărite la Sibiu, Braşov, Blaj, Arad, Pesta ş.a. Telegraful Român, Gazeta Transilvaniei, Tribuna, Luceafărul, Românul, Observatorul, Federaţiunea, Transilvania ş.a. cuprindeau sistematic informaţii şi reportaje despre românii din zonă.
O formă a solidarității cu românii din Arcul Intracarpatic o constituie și faptul că, începând cu sec. al XIX-lea, istoria, cultura, spiritualitatea și civilizația românilor din fostele scaune secuiești a fost cercetată de importante personalități științifice românești, în rândul cărora s-au aflat Nicolae Iorga, Al. Lapedatu,V. Mihăilescu, Gheorghe Popa-Lisseanu, Ion I. Russu, Sabin Opreanu, Ștefan Meteș, P. Râmneamțu, I. G. Bibicescu, Sabin Manuilă, I. Bozdog, Ioan Radu Nicola, la care se adaugă cercetătorii din tânăra generație de astăzi. La sfârșitul sec. al XIX-lea, venind ani de zile în stațiunea Vâlcele, I.G. Bibicescu a cules folclor local, pe care l-a publicat în volumul Poezii populare din Transilvania.
În perioada 1919 – 1940, modalitățile de solidaritate cu românii din județele Ciuc, Odorhei și Treiscaune s-au diversificat și au sporit în conținut, iar unele dintre acestea au căpătat un caracter instituțional. Menționăm, în acest context, proiectul de înfrățire a școlilor românești din cele trei județe cu majoritatea școlilor normale din cele 71 de județe ale României Mari. Presa vremii redă pe larg prezența delegațiilor acestor școli în zonă, spectacolele care au avut loc cu aceste ocazii, donațiile primite etc. În satele unde nu era biserică românească, au fost donate câte o troiță și o clopotniță, toate aceste fiind distruse, după Dictatul de la Viena.
La rândul ei, Asociațiunea ASTRA a sprijinit constant mișcarea astristă din zonă, prin înființarea despărțămintelor și cercurilor ASTRA, în fiecare localitate românească. În vara anului 1935, a avut loc adunarea generală a ASTREI, la care au participat numeroase personalități marcante ale vieții publice românești.
Presa vremii acorda spații largi problemelor specifice ale românilor din cele trei județe, inclusiv acțiunii de reromânizare a românilor secuizați. Marile personalități ale României interbelice cunoșteau și susțineau public cauza românilor din actualele județe Covasna și Harghita. Împreună cu problema românilor din sudul Basarabiei și cea a moților, problema românilor din „secuime” făcea parte din prioritățile societății românești, din categoria problemelor „cu care nu se glumea”.
Solidaritatea cu românii din Transilvania de nord-est, cedată Ungariei horthiste, după Dictatul de la Viena din toamna anului 1940, s-a manifestat din plin, în prima etapă, pentru asigurarea traiului cotidian pentru cei expulzați și refugiați și, apoi, prin monitorizarea situației celor rămași în locurile natale și întreținerea speranței revenirii lor la țara mamă.
În timpul regimului comunist, solidaritatea s-a manifestat mai discret, mișcările „naționaliste” fiind atent supravegheate de fosta Securitate. Totuși, au fost sprijinite bisericile ortodoxe, în efectuarea unor lucrări de pictură în interiorul bisericilor. Cea mai importantă acțiune de solidaritate cu românii din zonă, a fost sprijinul acordat de toate parohiile ortodoxe din Transilvania, prin donarea, în fiecare an, în perioada 1973 – 1983, a 2% din venituri, pentru terminarea lucrărilor de construire a catedralei ortodoxe din Sfântu Gheorghe. O formă a solidarității românești, din această perioadă, poate fi considerată și organizarea turneelor principalelor trupe teatrale din țară, în orașele din zonă, prezența marilor scriitori români la întâlnirile cu cititorii etc.
- Aspecte actuale
După evenimentele din Decembrie 1989, în condițiile istorice cunoscute, solidaritatea cu românii din județele Covasna, Harghita și Mureș a devenit o necesitate vitală. La început, ea s-a manifestat plenar, la modul afectiv, fără a îmbrăca aspecte pragmatice. După înființarea primelor asociații culturale românești (Fundația „Mihai Viteazul”, Liga Cultural – Creștină „Andrei Șaguna”, Fundația „Miron Cristea”), s-au inițiat acțiunile de solidaritate pentru amenajarea Muzeului Spiritualității Românești, de la Catedrala Ortodoxă din Sf. Gheorghe (prima izbândă a comunității românești din localitate), înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, apoi a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni, a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, a editurilor Eurocarpatica și Grai Românesc și a celorlalte structuri asociative și publicații culturale și științifice. Amintim sprijinul Asociațiunii ASTRA, prin desfășurarea, la Sfântu Gheorghe, a Adunării generale a Asociațiunii, în toamna anului 1997, al Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni, prin organizarea Universității de Vară de la Izvoru Mureșului, prima ediție în anul 1998, al ASCOR, prin organizarea pelerinajelor de sărbătoarea Sfântului Andrei și participarea la manifestărilor consacrate Zilei Naționale, începând cu anul 1998, și în mod deosebit inițiativele regretatului părinte profesor Ilie Moldovan, care vor rămâne un model de atragere a tineretului pentru sprijinirea dăinuirii românești în Arcul Intracarpatic.
Un capitol distinct îl ocupă solidaritatea manifestată față de realizarea noilor lăcașe de cult parohiale și așezăminte monahale, înălțate de IPs Ioan Selejan, azi mitropolit al Banatului, și acum de Ps Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei. Cronicile acestor așezăminte menționează la loc de cinste pe toți ctitorii și binefăcătorii lor. Un exemplu îl constituie modul cum a fost amenajat sediul Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, cu sprijinul Muzeului de Istorie a Transilvaniei, al muncitorilor de la Întreprinderea de Autocamioane și cea de Tractoare și al hotelului ARO din Brașov, și cum a funcționat această instituție în primii ani, cu sprijinul societăților conduse de Valentin Mocanu, Ciprian Vrânceanu, Eugen Lazăr, Ioan Bălan ș.a.
După înființarea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, a sporit solidaritatea cu românii din cele trei județe, manifestată prin sutele de mesaje transmise cu prilejul diferitelor evenimente, prin participarea la adunarea reprezentanților românilor din județele Covasna, Harghita și Mureș, din 20 martie 2010, de la Toplița, la marșul pentru apărarea limbii române, desfășurat la București în 29 iulie 2018, la șezătoarea organizată la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” în 10 iunie 2017, etc. În toți acești ani, oameni generoși, societăți, instituții și asociații culturale, civice și economice, au sprijinit Casa de Copii „Sfântul Iosif” din Odorheiu Secuiesc și alte instituții cu profil asemănător.
Un alt capitol, ce constituie, de fapt, o filă care va rămâne în cartea de istorie, o reprezintă acțiunile de solidaritate cu românii din județele Covasna și Harghita inițiate și desfășurate de Asociația Calea Neamului, condusă de dr. Mihai Tîrnoveanu. Datele exacte referitoare la steagurile tricolore, icoanele ortodoxe și cărțile laice și bisericești, costumele populare etc. sunt consemnate în rapoartele asociației menționate. În inimile și sufletele oamenilor rămân momentele de neuitat trăite cu ocazia unor liturghii și alte momente de rugăciune prilejuite de ocazia sfințirii unor biserici, case parohiale, troițe și alte însemne și evenimente românești în localitățile Doboi, Tg. Secuiesc, Ojdula, Vârghiș, Odorheiu Secuiesc, Covasna, Ozun, Gheorgheni, Brețcu, Mărtănuș, Zăbala, Zagon și multe alte localități din cele două județe. La acestea se adaugă acțiunile asemănătoare realizate de Frăția Ortodoxă „Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de Biruință”, Asociația Neamunit, Asociația Română de Geopolitică, Geoeconomie și Geocultură, Asociația Dacia Noastră, Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR, Fundația „Sf. Sava” Buzău, Aeroclubul „Iosif Silimon” din Braşov ș.a., sau sprijinul acordat de reprezentanții societăților comerciale Tomassi Group din Brașov, Xeroservice și Vilmar din Râmnicu Vâlcea, Afacov din Sfântu Gheorghe etc.
Acțiunile de solidaritate viitoare trebuiesc organizate diferențiat pe tipuri de comunități ( din punct de vedere al mărimii lor) și adaptate la cerințele fiecărei localități: dacă are biserică, dacă există învățământ în limba română, dacă există bibliotecă în limba română, dacă are posibilități de înființare a unei formații folclorice etc.
Din punct de vedere al mărimii, la recensământul populației din 2011, comunitățile românești din județele Covasna și Harghita, se grupează astfel: (Anexa nr. 1)
Unul din punctele slabe a comunității românești din cele două județe îl reprezintă slaba organizare comunitară în zona neguvernamentală şi combativitatea scăzută în promovarea intereselor comunitare. De aceea, este nevoie de sprijin pentru înființarea unor noi asociații culturale și civice și pentru redactarea și implementarea unor proiecte privind păstrarea și afirmarea culturii și spiritualității românești. (va urma)
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU,
Prof. Florentina TEACĂ
