Diseară vine Moş Nicolae, un personaj pitoresc ce aduce cadouri prichindeilor ascultători. Copiii năzdrăvani primesc şi ei ceva: o…„nuieluşă”, ca să ia aminte pe viitor!
Cei mici sunt nerăbdători…
În ajunul datei de 6 decembrie – Ziua Sf. Ierah Nicolae – este mare agitație în rândul celor mici, care trebuie să fie mai cuminiţi ca de obicei. Ei trebuie să-şi cureţe şi lustruiască ghetuţele, să-şi atârne şosetele roşii lângă sobă sau…calorifer (depinde unde locuiesc), pentru ca pe înserat să ajungă în ele darurile mult-visate. Această „reprezentație” constituie o repetiţie generală înaintea venirii lui Moş Crăciun, vestitul unchieș cu barbă albă, înveșmântat tot în roșu, care lângă bradul împodobit va poposi cu un sac plin cu felurite surprize agreabile.
Copiii care au fost cuminiţi vor găsi în această seară pitite în ghetuţe mici cadouri, dulciuri, jucării, alte daruri care le fac plăcere. Iar cei năzdrăvani şi neascultători vor face cunoștință cu o rămurică vopsită argintiu sau auriu, împodobită cu o panglică roșie, drept atenţionare pentru purtarea lor în viitor.
Potrivit unei străvechi tradiţii, în ajun de Ziua Sfântului Nicolae sentimnentele nobile, darnicia, bunătatea, grija faţă de cei apropiaţi trebuie să fie primordiale.
Există multe relatări legate de sorgintea obiceiurilor menţionate. Se ştie că Sf. Ierahul Nicolae s-a îngrijit întreaga-i viaţă de oamenii sărmani, de cei necajiți, oferindu-le ajutor material, dar făcând şi anumite minuni. În special, marinarii îl venerau, socotindu-l protectorul lor, fiindcă a izbutit să readucă la viaţă un corăbier ce se înecase. De asemenea, a protejat mereu călătorii şi soldaţii pe câmpul de luptă.
S-au păstrat multe povestiri datând din vremea sa privitoare la faptele bune săvârșite. Cea mai populară legendă se referă la modul original în care a ajutat trei fete harnice, cuminți, dar sărace, să se căsătorească, puându-le pe ascuns câte o punguţă cu aur în ghete.
Copiii îl au pe Moş Nicolae drept patron spiritual, ca şi văduvele, orfanii şi fetele nemăritate.
Vărguţa buclucașă
Cât priveşte dojana cu nuieluşa, se pare că ar fi vorba de o întâmplare de prin secolul XIV-lea din Franţa. Oraşul Metz era asediat de un rege-cuceritor, bătălia provocând multe neajunsuri populaţiei. De aceea suveranul a fost asimilat în memoria colectivă drept un despot bătrân, care a venit cu biciul sau varga să-i lovească peste mâini.
Odată cu trecerea anilor povestirea s-a tot modificat şi extins în întreaga Europă, personajul acela sever însoţindu-l adesea pe Moş Nicolae şi pedepsind copiii neascultători, obrzanici, răzgâiaţi.
În timpurile moderne, când alte obiceiuri sunt la modă, străvechea semnificație s-a modificat radical, datina pierzându-şi semnificaţia, având azi o valoare pur sentimentală.
Viața Sf. Ierarh Nicolae
Încercând să trecem dincolo de frumuseţea şi pitorescul legendei, să precizăm că Sf.Ierarh Nicolae a viețuit în a doua jumătate a secolului al III-lea în zona Turciei de azi, ajugând un important personaj bisericesc. Încă de mic a deprins credinţa în Iisus, urmând poveţele şi învăţăturile acestuia. Nu a pus niciodată mare preţ pe avere şi măreţie, fiind un exemplu pentru ceilalţi de bunătate, smerenie şi dragoste faţă de semeni.
La bătrâneţe s-a stabilit la Mănăstirea Sionului, pe care a fondat-o şi unde a fost înmormântat. Se crede că a încetat din viaţă în anul 345 sau 352, existând două variante legate de dată. Este singur însă că în anul 1087 moaştele sale au fost strămutate în Italia.
Moaștele cu mâna sa dreaptă se află, printr-o fericită împrejurare, încă din secolul al XIX-lea păstrate într-o raclă în Biserica Sf. Gheorge din Bucureşti, mii de credincioşi venid să se roage aici, fiind convinşi că are efecte tămăduitoare.
Sân–Nicoară
Sf. Nicolae se mai numeşte în popor şi Sân-Nicoară, cel mai iubit dintre sfinţi. Deşi suntem în prima decadă din luna lui Undrea, conform Calendarului popular se consideră că a venit iarna. Deşi, abia după Solstițiul de Iarnă, pe 22 decembrie 2018, anotimpul alb va veni potrivit calendarului astronomic.
Legendarul personaj Sân-Nicoară figurează ca un bătrân care aduce frigul şi omătul, scuturându-şi barba albă, plină de nea. Stă călare pe un cal falnic şi este un ocrotitor al Soarelui, aflându-se de veghe la porţile dinspre Apus ale Cerului, ceea ce simbolizează victoria Luminii asupra Întunericului. În nopţile Sărbătorilor de Iarnă se crede că pentru o clipă se deschide Cerul și credincioşii îl pot vedea stând la Masa Împărătească, în dreapta lui Dumnezeu.
Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de practici magice dedicate lupilor, pricolicilor şi strigoilor, despre care am mai relatat în materialele noastre de profil, superstiţii evocate încă din luna februarie.
În colindele românesti se cânta despre „Lerui-ler, florile dalbe, flori de măr”, deşi afară este, adesea, zăpadă. Aceasta întrucât odinioară nuieluşa Sfântului Nicolae era una de măr. Iar dacă era pusă în apă şi înflorea la Crăciun, însemna că gazdei i-au fost iertate păcatele şi va avea un an mai spornic.
Numeroși sărbătoriți
Sărbătoarea de joi prefigurează şi victoria binelui asupra răului, de aceea trebuie să ne bucurăm împreună cu cei peste 800.000 de români ce poartă acest prenume sfânt.
Dintre aceştia 523.300 sunt bărbaţi. În jur de 332.600 de persoane se numesc Nicolae, urmează Neculai, Niculae, respectiv Nicuşor. De asemenea, 288.000 de femei au prenumele Nicoleta, Niculina, Nicola sau alte variante.
Le dorim la toţi numai bine, sănătate şi strămoşescul „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
