Înalțarea Domnului sau Ispasul, cum o se mai spune în popor, reprezintă o Sărbătoare care se cinstește în fiecare an la 40 de zile de la Sfintele Paști, de fiecare dată joia, ziua fiind închinată, de asemenea, Eroilor Neamului.
Slujbe de pomenire
Astăzi, de ziua Înălțării Domnului, Biserica Ortodoxă Româna face praznic de pomenire a Eroilor, măsură adoptată după Revoluţia din 1989. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, de Înălţare s-a decis cinstirea Eroilor Neamului. Totodată, şi Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat ca a patruzecea zi de la Sfintele Paşti să fie socotită Ziua Eroilor, o Sărbătoare de suflet şi simţire patriotică a poporului român.
Ca atare, în toate lăcașurile de cult din țară și din străinatate ale BOR sunt pomeniți ostașii și luptătorii români din toate timpurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, dar și în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței strămosești, pentru întregirea neamului, libertatea și demnitatea poporului român. După Sfânta Liturghie vor fi oficiate Slujbe de pomenire și la cimitirele, troițele și monumentele dedicate cinstirii Eroilor Neamului.
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe aceşti bravi fii ai Neamului!
Ridicarea la Cer
Înălţarea la Cer constituie unul dintre cele 12 Prazince Împărăteşti, închinătorii venerând momentul în care Domnul nostru, Iisus Hristos, s-a Ridicat la Cer în prezenta apostolilor, dar şi a altor creştini, de față fiind şi un personaj devenit mai târziu celebru, pe nume Ispas.
Timp de patruzeci de zile după Înviere, Iisus Hristos a rămas alături de ucenicii săi, pregătindu-i să devină propovăduitorii Evangheliei în lumea largă. Când s-a Înălţat la Cer a promis tuturor celor ce credeau în El, că le va trimite Duhul Adevărului, care avea să se pogoare de Rusalii asupra ucenicilor după zece zile.
Azi, când sunt cinstite cele trei evenimente, datina spune că după Slujba de la biserică, oamenii sunt invitaţi să petreacă, să fie fericiţi împreună cu familia. În multe zone se ţin nedei, petrecei populare, la care participă aproape toată suflarea aşezării.
Cine a fost Ispas ?
Ispas se sune că a fost un personaj mitic, care a a asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la Cer. Era un om bun, iubit de cei din jurul său, fiindcă spunea adevărul, nu purta pică, iar veselia sa a ajuns proverbială, motiv pentru care credincioşii caută la rândul lor să-i urmeze pilda şi să fie bine dispuşi în această zi.
Ispas este prăznuit şi ca un patron al casei, apărător al familiei şi bunurilor din bătătură. Tradiţia impune ca de Ziua sa (la fel ca la orice sărbătoare) să nu se execute anumite treburi casnice: cusut, spălat rufe, curăţenie generală, tors, ţesut etc. În schimb, pot şi trebuie efectuate anumite ritualuri legate de cultul morţilor, de pomenirea celor plecaţi dintre noi, de evocarea fiinţelor dragi ce ne-au părăsit. Mormintele lor se împodobesc cu flori şi frunze verzi, iar oamenilor sărmani li se dă la poarta cimitirului câte ceva de mâncare sau de îmbrăcat.
„La Paştele Cailor”
Fiecare dintre noi a auzit şi a folosit expresia populară „La Paştele Cailor”, atunci când vrem să spunem despre ceva ce nu se va petrece prea repede sau deloc! Termenul nu are conotaţii peiorative, ci exprimă o stare de fapt într-o formulă hâtră. În spatele acestor vorbe stă însă o legendă, pe care ne-a tălmăcit-o cândva seniorul Ion Barbu, din Araci.
… Se spune că în timpul naşterii lui Iisus Hristos Maica Domnului era deranjată de zgomotele pe care le făceau caii din grajd. După ce l-a ascuns pe prunc în iesle prin fân – ca să nu-l găsească slugile lui Irod, ce căutau nou-născuţii să-i ucidă – caii nu se mai potoleau. Boii mâncau în linişte, însă caii nu-şi găseau liniştea, bătându-se hămesiţi pe fân, deranjându-l pe micul Iisus şi riscând de a-l desconspira. Atunci Maica Domnului a ocărât cabalinele nesătule, pedepsindu-le să nu se sature decât în ziua de Ispas. Şi atunci, numai vreme de un… ceas.
Ritualuri magice
Prin anumite sate din judeţul Covasna, bătrânii încă îşi mai amintesc de anumite practici din magia populară, legate de farmece, superstiţii, deochi, blesteme şi aşa mai departe. Pe vremuri se credea că sufletele unor morţi rămâneau slobode pe Pământ, transformându-se în strigoi, speriind copiii şi provocând necazuri necredincioşilor.
Femeile de la ţară practicau, pe timpuri, felurite ritualurile magice: culegeau şi sfinţeau plante şi ierburi (leuştean, paltin, alun, nuc), rosteau descântece, având convingerea că „buruienile” amintite posedă puteri secrete care o să le apere, pe ele şi famiile lor, de… strigoi!
După ce se vin de la biserică, unii săteni, în frunte cu preotul, iau parte la procesiunea de sfinţire a recoltelor. La plecare se iau câteva spice verzi de grâu şi se împodobesc cu ele pridvorul caselor.
Formule de salut
Creştinii se salută până la Rusalii cu formula „Hristos s-a Înălţat” şi se răspunde, „Adevărat s-a Înălţat”.
Horia C. Deliu
