În cele ce vor urma doresc să vorbesc despre valoarea mormântului şi a cuvintelor rostite de urmaşii celui decedat. Pe lângă slujba parastasului, care cuprinde rugăciuni pentru cei adormiţi întru Domnul, noi mai trebuie să medităm şi la cele ce vor urma.
*
Mormântul nu este „nimicire” şi „distrugere”, nici „deznădejde” şi „pieire” veşnică – cum spun necredincioşii, ci este ultima staţiune cu care începe viaţa.
*
Mormintele sunt şcoala smereniei. Ele ne învaţă să fugim de trufie şi să vedem că multe lucruri după care alergăm sunt deşertăciune şi vânare de vânt (Sfântul Ioan Hrisostom).
*
Adevăratul creştin nu trece nepăsător prin faţa unui mormânt, ci se opreşte, meditează o clipă profund asupra morţii şi zice în adâncul din sine: „Acesta este al meu”.
*
Dacă ne-am duce mai des la cimitir, ne-am schimba părerea despre multe lucruri şi ne-am schimba în bine chiar concepţia noastră despre viaţă.
*
Locul morţilor se numeşte cimitir, loc de dormit, căci de la Hristos moartea este un somn pentru trup, din care va învia la venirea a doua.
*
Când aduci pe mort în cimitir, nu te pierde creştine în supărare, că nu-l duci la moarte ci la somn (Sfântul Ioan Hrisostom).
*
Cimitirul pune omului înţelept probleme şi idei revoluţionare în viaţa spirituală şi-l determină pentru renaştere radicală în duh şi adevăr.
*
Mergi în cimitir şi vezi ce este şi ce rămâne din toată osteneala ta: câteva oase goale şi uscate şi puţină cenuşă. Acolo învaţă omul ce este şi ce va fi mai curând sau mai târziu; învaţă zădărnicia alergării, dar mai ales nenorocita trufie diavolească, care-l fac urât de semenii săi şi lepădat de la faţa lui Dumnezeu (Sfântul Ioan Hrisostom).
*
Când scriu aceste cuvinte despre „mormânt” îmi vin în minte versurile marelui filosof român Lucian Blaga: „Opriţi trecerea / Ştiu că unde nu este moarte / Nu este nici iubire, / Dar te rog Doamne / Opreşte trecerea / Care ne măsoară destrămarea. Nu-mi este frică de moarte, numai de veşnicia ei. Şi Mântuitorul ne spune prin gura evanghelistului: grăuntele de grâu aduce roadă numai dacă moare! Oare de ce trebuie să murim, iar alţii să ne culeagă roadele? Eu aş fi găsit o altă modalitate!
Preot Ioan Tămaș Dalavâlcele
