Perioada anilor 1970-1975 mi-a oferit, în Baia Mare, prilejuri deosebite de a cunoaște oameni de cultură, poeți, prozatori, jurnaliști, artiști plastici – Dumitru Iuga/Ion Bogdan, V.R. Ghenceanu, Mihai Cupcea, Augustin Cozmuță, Ștefan Bellu, Augustin Botiș, Ioan P. Pop, Mihai Olos, Mircea Hrișcă, Nicolae Apostol, Ilie Cămărășan. Îmi amintesc cum am avut astfel ocazia ca împreună cu Mioara Nicolae-Dumitrescu, redactor la „Cartea românească” a lui Marin Preda, să-mi luminez privirea în atelierul pictorului Nicolae Apostol. Altă dată, cu poetul Ion Bogdan, am pătruns în „lumea creației” lui Mircea Hrișcă … dar „Ne ducem toți câte puțin mereu” (Serghei Esenin).
Atmosfera culturală băimăreană mi-a fost readusă în suflet, emoționându-mă, de cartea semnată de Augustin Cozmuță, Incursiuni în arta plastică (Baia Mare, Editura Gutinul, 2016), apărută după plecarea la cele veșnice a autorului, prin deosebita grijă a soției sale, Ileana Cozmuță.
Structurat în cinci părți distincte, Microeseuri, Cronici (A. la expoziții colective și de grup; B. la expoziții personale), Interviuri, Cartea de artă, Ilustrații, volumul se dedică, respectându-se dorința autorului, „împlinirii a 120 de ani de la întemeierea Coloniei de pictură de la Baia Mare (1896)”. Şcoala de pictură băimăreană a fost fondată în anul 1896 de artişti plastici veniţi de la Munchen, sub îndrumarea unui maestru al penelului – pictorul Simion Hollosy, maramureşean la origine. De atunci, păstrându-se tradiţia, Colonia de pictură aflată pe strada Victoriei din oraşul de pe Săsar a continuat să evolueze, devenind „Centru de anvergură mondială” (Pavel Șuşară), ridicând prestigiul localităţii.
Şcoala de pictură din Baia Mare apare în cartea lui Augustin Cozmuță ca un fir roşu contribuind la unitatea volumului dimpreună cu ideea că arta oferă „o şansă de mântuire pieritorului nostru trup și un titlu de noblețe comunității în care și-a găsit teren fertil de manifestare.” (p. 21)
Autorul unor cărți ce-i ilustrează preocupările în domeniul criticii literare, al cronicii teatrale, al jurnalisticii, Augustin Cozmuță (1944-2015) ni se dezvăluie în volumul de față ca un foarte bun cunoscător al domeniului artelor plastice. Nelipsit din sălile de expoziții, încă de la sosirea în Baia Mare (1968), Augustin Cozmuță și-a simțit sufletul înălțându-se și eliberându-se prin artă. Arta în general! Augustin Cozmuță mărturisește că „spre a-și salva ființa și eul interior, spre a se întâlni cu sine de fapt, omul evadează în lumi imaginare.” Arta are „forța de a concura orice realitate”, ea „ne răpește din contextul prozaic în care suntem adesea siliți să trăim.” Mai mult, „arta transfigurează realul, fără a-l trăda” (Augustin Cozmuță, În loc de prefață, text apărut cu titlul Iluzia artei în volumul Punct de vedere, Baia Mare, Editura Universității de Nord, 2000, p. 116).
Microeseurile consacrate pictorilor băimăreni relevă un autor sensibil, profund cunoscător al activității și preocupărilor artiștilor plastici din Baia Mare, „oameni de artă care nu și-au trădat rostul, dacă se voiau autentici în demersul lor creator, suferind adesea pentru mesajul operei.” (p. 19)
În cronicile la expozițiile colective și personale, Augustin Cozmuță își motivează și accentuează afirmațiile prin trimiteri la comentariile plastice din cunoscute reviste, România literară, Luceafărul, având autori prestigioși critici de artă, precum Pavel Șușară, Tiberiu Alexa, Virgil Mocanu. Demonstrează că în arta plastică „ceva ți se pare foarte clar și tot acel ceva te tulbură” (p. 99). Minunat spus! De meditat asupra tulburării sentimentelor în fața operelor de artă!
Expozeul literar dovedește harul artistic al autorului în a orienta atenția cititorului. Prin întrebări retorice stimulează lectura, cointeresându-l pe cititorul interesat de a afla cât mai multe și mai profunde noutăți în domeniu – un exemplu: „Cum poți reda imperiul nopții, cum poți realiza pictografia, cum reușești să sesizezi cromatic un element vital al universului?! Nu altfel decât având încredere în linie și în culoare, în viziune și în plăsmuirea ei, altfel încât să pară că nimic nu e mai firesc decât arta.” (p. 100)
Într-o altă cronică, atenția autorului se fixează asupra rolului privirii în artele plastice, privire ce este purtătoare de viziune. Întrebărilor retorice „ce a văzut autorul?” „ce va vedea contemplatorul?” li se răspunde sugestiv că „în relația de comunicare se află, prin intermediul imaginii plastice, două priviri. Metafora cu ochii pictorului ascunși în culoarea tabloului e o realitate inefabilă. Iar cunoașterea e posibilă când privirile se întâlnesc” (p. 101) După o astfel de introducere, urmează prezentarea expoziției personale a pictorului Victor Vasarely.
Prin prisma revelatoare a interviului, Augustin Cozmuță aduce în atenția cititorilor pe reprezentanți de seamă ai artelor plastice, băimăreni sau în trecere prin Baia Mare, participanți la taberele de creație organizate prin Școala de pictură. Fiecare interviu este precedat de o sintetică prezentare a biografiei, a activității, a profesiunii de credință și de un motto semnificativ selectat din răspunsurile intervievatului; ex. „Spiritualitatea îi apropie pe oameni și pe artiști” (Nicolae Suciu); „N-am făcut încă o capodoperă, încerc însă să mă apropii de ea” (Ilie Cămărășan); „Cultura simt că mă face și mă simt om” (Aurel Dan).
În totalitatea lui, volumul la care ne referim demonstrează că artiștii prezentați au intrat prin ușa din față a afirmării, ocupând un loc bine fixat în creația plastică românească. Dovedește că Școala de pictură băimăreană merită cu adevărat o atenție specială. Este evident că, după lectura cărții Incursiuni în arta plastică, ai o perspectivă cuprinzătoare asupra activității culturale în domeniul artelor plastice din Baia Mare pe o perioadă îndelungată, stabilind o anume coordonată prelungită până în prezent. Informațiile au fost evidențiate cu competența unui fin și profund cunoscător.
Materialele ce formează cuprinsul volumului au apărut inițial în ziarele și revistele locale. Ele au fost reproduse exact, doar adaptate la ortografia actuală. La fiecare este menționat anul apariției, fiind ordonate cronologic în interiorul capitolelor. Adăugăm faptul că, în finalul volumului, 15 pagini cuprind bibliografia materialelor publicate de Augustin Cozmuță. Menționăm de asemenea ilustrațiile cu fotografii din colecția autorului, inclusiv lucrări de artă reproduse. Cu bucurie, remarcăm coperta volumului (o imagine a vechiului oraș Baia Mare) realizată de Oana Gherghel.
Incursiuni în arta plastică de Augustin Cozmuță este o carte deosebit de plăcută la lectură, deosebit de utilă, chemată să întregească cultura de astăzi, știut fiind că „întâlnirea cu poezia, pictura, teatrul, muzica ne sustrage în chip esențial de la sentimentul că viața noastră ar fi un fapt derizoriu și inutil, supus total hazardului sorții” (p. 8).
Luminița CORNEA
