În data de 1 Decembrie 2016 am terminat de identificat citatele pentru „necrologuri” din Noul Testament. O să le redau în cele ce vor urma. Când eu voi trece din „lumea cu dor” în „lumea celor fără dor”, părintele meu duhovnic care va săvârşi „serviciul divin” va trebui să se oprească mai mult la citatul din Evanghelia după Ioan, capitolul 5, versetul 24: „Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă”. De ce? Pentru că umblând prin mine însumi îmi dau seama că nu totdeauna am făcut şi acţionat după cele spuse de Mântuitorul Hristos în Predica de pe Munte. Dar nu-mi pierd nădejdea în bunătatea lui Dumnezeu şi-mi spun asemenea tâlharului de pe cruce: Pomeneşte-mă Doamne când vei veni întru împărăţia Ta.
*
Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28).
*
De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni (Matei 24, 44).
*
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta (Lc. 2, 29-30).
*
Iisus, strigând cu glas tare a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul (Lc. 23, 46).
*
Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă (Ioan, 5, 24).
*
Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia (Ioan 5, 25).
*
Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui (Hristos-Dumnezeu) şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii (Ioan 5, 28-29).
*
Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea niciodată moartea (Ioan 8, 51).
*
Şi Iisus i-a zis Martei: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va fi viu (Ioan 11, 25).
*
Dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim, şi dacă murim, ai Domnului suntem (Romani 14, 8).
*
Vremea despărţirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui (II Timotei 4, 6-8).
*
Este rândul oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecaţi (Evrei 9, 27).
*
Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie (viitoare) (Evrei 13, 14).
*
Ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere (Iacob 4, 14).
*
Şi am auzit un glas din cer, zicând: Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor pentru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei (Apocalipsă 14, 13).
*
Iată, vin ca un fir. Fericit este cel ce priveghează şi păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol (Apocalipsă 16, 15).
Ioan Tămaș Delavâlcele
