Destinul său a fost marcat de persecuția regimului comunist, de anii de detenție și marginalizare, dar și de o remarcabilă revenire în viața academică și bisericească, scrie pe site-ul său Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Marii Britanii și Irlandei de Nord.
În numai câțiva ani, destinul său a trecut prin contraste greu de imaginat: monah și teolog, deținut politic, muncitor într-o fabrică, bursier în Marea Britanie, doctor în teologie, profesor, episcop și, în cele din urmă, Mitropolit al Ardealului.
S-a născut la 17 noiembrie 1926, în Basarabia, localitatea Stolniceni, județul Lăpușna.
A studiat la Seminariile teologice din Chișinău (1937-1944) și din București (1944-1945); a absolvit Facultatea de Teologie din București (1945-1948) și Institutul Teologic Universitar din Cluj (1948-1949); cursuri de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București (1956-1959).
A fost tuns în monahism la Mănăstirea Prislop, sub numele Antonie și hirotonit ierodiacon (1949), transferat la Mănăstirea Slatina (1950), unde a funcționat ca profesor la Școala monahală și a fost hirotonit ieromonah (1953). Un timp, a îndeplinit munci didactice și administrative, la mănăstirile Râșca și Dragomirna.
Antonie Plămădeală, viitorul Mitropolit al Ardealului, a fost condamnat, în lipsă, în 1949, la șapte ani de închisoare de autoritățile comuniste pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A fost arestat în 1954 și închis la Jilava. Judecat din nou și condamnat la patru ani de închisoare, a fost grațiat în 1956.
În 1959 a fost scos din mănăstire și din rândul clerului. S-a angajat ca muncitor în diferite întreprinderi; de abia în 1968 și-a putut relua activitatea clericală, fiind numit secretar șef la Institutul Teologic din București.
A fost trimis la studii de specializare în teologie și filosofie la „Heythrop College” de lângă Oxford, mutat apoi în Londra (1968-1970); a obținut doctoratul în teologie la colegiul amintit în 1971, apoi la Institutul Teologic din București (1972).
La 15 decembrie 1970, Sfântul Sinod l-a ales Episcop-vicar patriarhal, cu titlul „Ploieșteanul” (hirotonit la 27 decembrie), încredințându-i-se sectorul relații externe, precum și sectorul economic și Comisia de pictură bisericească. În perioada 1971-1974 a fost rector al Institutului Teologic din București.
A fost ales, la 9 decembrie 1979, Episcop al Buzăului (înscăunat la 13 ianuarie 1980).
La 10 ianuarie 1982 a fost ales Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului (înscăunat la 7 februarie 1982).
A făcut parte din delegațiile sinodale române care au vizitat alte Biserici creștine (ortodoxe, catolice, protestante etc.).
Delegat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la a cincea Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Nairobi 1975), Antonie Plămădeală a fost ales membru în Comitetul executiv și în cel financiar; conducătorul delegației române la a șasea Adunare generală a aceluiași Consiliu (Vancouver, 1983); delegat la diferite întruniri ale unor comitete din Consiliul Ecumenic. A fost delegat la Adunările generale ale Conferinței Bisericilor Europene (Engelberg 1974, Chania Creta 1979), la diferite sesiuni de lucru ale Comitetului consultativ și financiar; participant la mai multe sesiuni ale Comisiei mixte internaționale de dialog între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică.
A fost delegat de Sfântul Sinod să viziteze parohiile ortodoxe române din diaspora (SUA, Canada, Australia, Europa occidentală).
Membru de onoare al Academiei Române și al Academiei de Științe din Chișinău (1992), al mai multor asociații culturale de peste hotare.
În calitate de ierarh, la Buzău a restaurat clădirile de la centrul eparhial și peste 15 biserici – monumente istorice; la Sibiu a ridicat o clădire nouă la centrul eparhial, o clădire nouă la Schitul Păltiniș, un complex de clădiri care constituie incinta Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus – fiind a treia ctitorire a ei – restaurarea unor biserici monumente istorice ș.a.
Lucrări în volum: ‘Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, în Sfânta Tradiție și în teologia contemporană’ – Teza de doctorat, București, 1972, altă ediție la Sibiu, 1986; ‘Hans Kung, și declarația Misterium Eccleviae’, București, 1974; ‘Clerici ortodocși ctitori de limbă și cultură Românească’, București, 1977; ‘Un episod important din lupta pentru limba română’, București, 1978; ‘Ca toți să fie una’, București, 1979; ‘Dascălul de cuget și simțire românească’, București, 1981; ‘Tradiție și libertate în spiritualitatea românească’, Sibiu, 1983; ‘Pagini dintr-o arhivă inedită. Documente literare.’ – Ediție îngrijită, studiu introductiv și note…, București, 1984; ‘Vocație și misiune în vremea noastră’, Sibiu, 1984; ‘Lazăr Leon Asachi în cultura română’, Sibiu, 1985; ‘Lupta împotriva deznaționalizării românilor din Transilvania în timpul dualismului austro-ungar în vremea lui Miron Romanul (1874-1898), după acte, documente și corespondențe’, Sibiu, 1986; ‘Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-1918), după documente, acte și corespondențe rămase de la Elie Miron Cristea’, Sibiu, 1986; ‘Cuvinte la zile mari’, Sibiu, 1989; romanul ‘Trei ceasuri în iad’, București, 1970 (ed. a II-a, București, 1993); ‘Tâlcuri noi la texte vechi. Predici’, Sibiu, 1999.
A publicat sute de articole cu caracter istoric, dogmatic, ecumenist, cuvântări, reportaje.
Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, a trecut la cele veșnice la 29 august 2005, în ziua de praznic a Tăierii cinstitului cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. A fost prohodit în Catedrala mitropolitană din Sibiu de un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist și a fost așezat în cripta de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. (surse: Dicționarul Teologilor Români, Preot prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, Ed. Enciclopedică, 2002; https://basilica.ro; https://roarch.org.uk)
AGERPRES
* Explicaţie foto din deschidere: Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, la Sesiunea Adunării Naţionale Bisericeşti, Bucureşti, 4 martie 2005.
