19 august – Ziua mondială a fotografiei

În 2026, tema oficială este „HOME”/„ACASĂ”-n.red) și încurajează oamenii pasionați de fotografie să surprindă imagini care să reprezinte ceea ce înseamnă acasă pentru ei din punct de vedere emoțional, cultural sau personal. Ideea din spatele acestei teme este de a inspira fotografii să prezinte amintiri, tradiții, momente de familie, locuri natale, peisaje și conexiuni emoționale care definesc sensul căminului. De la străzile satelor la orizonturile orașelor, fiecare imagine poate spune o poveste unică, potrivit https://www.oneworldnews.com/.Foto: (c)  CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Ziua mondială a fotografiei încurajează fotografii amatori și profesioniști să își împărtășească munca și să celebreze aspectele creative ale fotografiei. Este o oportunitate de a prezenta frumusețea și diversitatea lumii prin intermediul imaginilor. Totodată, fotografia joacă un rol crucial în documentarea istoriei, culturii și vieții de zi cu zi. Ziua mondială a fotografiei subliniază importanța conservării acestor înregistrări vizuale pentru generațiile viitoare. Este o zi în care fotografii și pasionații de fotografie din întreaga lume se reunesc, își împărtășesc pasiunea pentru fotografie și se angajează în discuții despre semnificația și direcțiile viitoare ale acesteia.

Evenimentul crește, deopotrivă, gradul de conștientizare cu privire la aspectele tehnice ale fotografiei, impactul acesteia asupra societății și considerațiile etice din jurul creării de imagini. Este, de asemenea, o șansă de a educa oamenii cu privire la importanța alfabetizării vizuale și a povestirii prin intermediul imaginilor. Ziua mondială a fotografiei servește ca o reamintire a puterii fotografiei de a inspira, informa și conecta oamenii din întreaga lume.

În 2026, pasionații de fotografie pot participa la concursuri foto online, campanii pe rețelele sociale și expoziții de fotografie. Mulți fotografi organizează, de asemenea, ateliere și plimbări foto pentru a încuraja învățarea și crearea de rețele.

Oamenii pot distribui fotografii semnificative pe platforme precum Instagram, Facebook și Pinterest folosind hashtag-uri precum #ZiuaMondială a Fotografiei și #ZiuaMondialăAFotografiei2026.

Foto: (c)  SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO

Ideea unei zile globale pentru celebrarea fotografiei a fost propusă de profesorul de fotografie O.P. Sharma din India în 1988. El a continuat ideea, contactând diferite grupuri de fotografie pentru a se coordona, iar ca urmare a muncii sale asidue, prima celebrare a Zilei mondiale a fotografiei a avut loc în 1991. Timp de mai mulți ani, Ziua mondială a fotografiei a constat, în principal, în evenimente față în față, organizate, inițial, în India, care au început încetul cu încetul să se extindă, potrivit https://www.worldphotographyday.com/.Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO 

În 2005 a început să se impună în mediul online, iar din 2010 a fost promovată pentru o perioadă sub titlul de „Ziua mondială a fotografiei” de antreprenorul Korske Ara din Australia, unde interesul pentru acest concept a continuat să crească. Producătorul John Morzen din America de Nord s-a alăturat cauzei, iar prin munca, supravegherea și sârguința sa din ultimul deceniu, Ziua mondială a fotografiei a crescut până la modul în care a devenit recunoscută la nivel mondial și este sărbătorită și astăzi. În prezent, Ziua mondială a fotografiei este marcată anual în întreaga lume cu evenimente, ateliere, plimbări, având ca scop realizarea de fotografii și, cel mai important, de oameni care își împărtășesc fotografiile și ce înseamnă acestea pentru ei.
***
La 19 august 1839, pictorul de recuzită pentru teatru Louis Jacques Mande Daguerre (1787-1851) anunța un procedeu inovativ de realizare a fotografiei, numit „dagherotipie”, la o reuniune a Academiei Franceze de Științe din Paris. Procedeul a fost perfecționat de Louis Daguerre, împreună cu inventatorul Nicéphore Niépce (1765-1833). Cu câțiva ani înainte, în 1826, Niépce a captat o imagine, cunoscută sub numele „Point de vue du Gras”, realizată printr-un proces numit „heliografie” și care este considerată cea mai veche fotografie din lume, potrivit https://www.worldphotographyday.com/.Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR/Facebook

„Dagherotipia” era un proces direct pozitiv, care crea o imagine extrem de detaliată pe o foaie de cupru placată cu un strat subțire de argint, fără a se utiliza un negativ. Procesul necesita o atenție deosebită. Placa de cupru trebuia mai întâi curățată și lustruită până când suprafața arăta ca o oglindă. Apoi, placa era sensibilizată într-o cutie închisă, cu iod, până când căpăta un aspect galben-rozaliu. Placa, ținută într-un suport rezistent la lumină, era apoi transferată pe cameră. După expunerea la lumină, placa era developată deasupra vaporilor de mercur fierbinte până când apărea o imagine. Pentru a fixa imaginea, placa era scufundată într-o soluție de tiosulfat de sodiu sau sare și apoi armonizată, în ceea ce privea culoarea, cu clorură de aur, potrivit https://www.loc.gov/.

Timpii de expunere pentru primele „dagherotipuri” variau de la trei la cincisprezece minute, ceea ce făcea procesul aproape impracticabil pentru portretistică. Modificările aduse procesului de sensibilizare, împreună cu îmbunătățirea lentilelor fotografice, au redus curând timpul de expunere la mai puțin de un minut. Deși „dagherotipurile” erau imagini unice, ele puteau fi copiate prin „redagherotipizarea” originalului. Copiile au fost produse și prin litografie sau gravură. Portretele bazate pe „dagherotipuri” au apărut în periodice populare și în cărți. James Gordon Bennett, redactorul-șef al New York Herald, a pozat pentru „dagherotipul” său în studioul lui Brady. O gravură, bazată pe acest „dagherotip”, a apărut ulterior în Democratic Review.

Fotografii americani au profitat rapid de această nouă invenție, capabilă să surprindă o „asemănare fidelă”. „Dagherotipiștii” din orașele mari invitau celebrități și personalități politice în studiourile lor, în speranța de a obține lucrări fidele, pentru a le expune în vitrinele și în zonele de recepție. Aceștia încurajau publicul să le viziteze galeriile, care erau ca niște muzee, în speranța că acesta va dori să fie fotografiat. Până în 1850, existau peste 70 de studiouri de „dagherotipie” numai în orașul New York. Popularitatea „dagherotipiei” a scăzut la sfârșitul anilor 1850, când „ambrotipul”, un proces fotografic mai rapid și mai puțin costisitor, a devenit disponibil. Câțiva fotografi contemporani au reînviat procesul. AGERPRES