Evanghelia după Ioan începe cu zicerea: „La început a fost Cuvântul”, exprimând astfel un adevăr nu întotdeauna înțeles de oameni. Și astfel Creatorul le-a dat pământenilor puterea Cuvântului pentru comunicare și dezvoltarea gândirii. Extrapolând, am putea spune că la începutul vieții pe Pământ a mai fost ceva, fără de care viața n-ar fi posibilă: Apa.
Caracterizată ca „substanța chimică indispensabilă vieții” (sursa: Wikipedia) – denumită prozaic „oxid de hidrogen” sau H2O – apa este una din substanțele chimice cele mai răspândite pe pământ, formând un înveliș numit hidrosferă. Și poate nu întâmplător planeta noastră este acoperită de apă aproape în proporție de circa 71%, iar corpul uman conține 72% apă.
Existând pe pământ în forme multiple, în cele trei stări (lichidă, solidă și gazoasă), manifestându-se ca gheață, râuri, lacuri, mări oceane, ploaie, zăpadă, grindină, nori, rouă, ceață, curcubeu etc. și aflată în continuă „mișcare și transformare, prin evaporare, condensare, solidificare și topire”, apa stă la baza vieții, fiind vitală precum aerul și hrana. Ca urmare, era firesc ca apa să aibă o influență puternică și asupra minții umane, referiri la ea găsindu-se în toate domeniile vieții sociale, inclusiv în religie, filozofie și mitologie.
Din punct de vedere religios, apa este considerată purificatoare; a se vedea în acest sens botezul sau baia ritualică.
Din domeniul filozofiei am aminti doar pe anticul Empedocle (490-430 î.H.) cel ce se autoproclama „Vagabond exilat de zei”, și care „a elaborat o întreagă doctrină filozofică (un fel de teorie pre-atomistă a lumii) bazată pe cele patru concepte fundamentale ale Universului care erau reprezentate în lumea reală, conform teoriei sale, de patru elemente fundamentale, apă, aer, foc și pământ” (Wikipedia). În filozofia clasică chineză sunt enumerate cinci elemente: apă, pământ, foc, lemn, metal.
Bineînțeles, apa i-a inspirat și pe poeți, și pe pictori, și pe oricine o privește admirându-i frumusețea și energia. Și cu toate acestea, apa inspiră și multă teamă, căci ea dăruiește viața, dar poate oricând și s-o ia. Cât timp stă în matca ei totul e în ordine, dar când își adună energiile și se transformă în uragane, tornade, torente, inundații, căderi de grindină și alte forme apocaliptice, nimic nu-i mai stă în cale. Și tocmai de aceea oamenii o privesc cu respect și teamă.
Și totuși pentru pământeni cea mai importantă nu este apa industrială, ci „apa vie”, adică apa potabilă, fără de care ei, ca de altfel și celelalte viețuitoare, n-ar putea trăi. Un articol apărut în 29.05.2018 (sursa: descopera.ro) ne atrage atenția asupra unui pericol deloc neglijabil: o posibilă criză hidrologică la nivel local, continental sau global. De aici și expresia, la origine termen militar însemnând momentul începerii unui atac decisiv, „Ziua Zero”, care face trimitere la situația periculoasă din octombrie 2017 a celor 4 milioane de locuitori din metropola sud-africană Cape Town, unde raționalizarea apei a devenit vitală, căci din cauza lipsei apei rezervorul orașului se apropia de Ziua Zero, ceea ce ar fi însemnat „apocalipsa” pentru ființele care depindeau de acest lichid al vieții. Și acesta este doar un exemplu, însă pe glob există multe metropole care în viitor s-ar putea confrunta cu o situație asemănătoare.
De fapt, articolul purtând titlul ”România deține 60% din una dintre cele mai prețioase resurse naturale ale Europei. Nu este nici aurul nici petrolul” face referire la prețioasa apă de care dispune țara noastră fără măcar a-și da seama pe deplin de valoarea ei adevărată. Când singuri ne otrăvim apele aruncând în ele tot felul de obiecte și substanțe poluante, nu înțelegem cât de importantă este apa pentru viață. Abia când se instalează seceta începem să fim pătrunși de acest lucru. În articolul menționat se precizează că pe glob ”Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia și 844 milioane de persoane nu au acces la apa potabilă, deși 70% din suprafața Planetei Albastre este acoperită de apă”. În comparație cu această situație, „Cu cele 2.500 de izvoare și 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse”, se mai afirmă în articol. Și chiar dacă la acest capitol stăm bine deocamdată, o posibilă secetă prelungită ne-ar crea mari probleme cum de altfel s-a mai întâmplat în trecut. Așadar, dacă nici de petrol, nici de aur n-am prea avut grijă, cel puțin să încercăm să ne păstrăm apele curate și să ne asigurăm un consum sănătos și îndestulat, iar în ceea ce privește apele minerale, această minune a naturii ar trebui valorificată la un nivel superior față de cel actual, mai ales că mulți turiști străini ne vizitează țara și pentru stațiunile balneare unde apa minerală se dovedește a avea proprietăți vindecătoare.
Se spune că în cazul unei crize hidrologice mondiale cea mai bogată țară din lume va deveni Canada, tocmai pentru că deține „elixirul vieții” în cantități uriașe. De aceea este de sperat ca oamenii să devină mai conștienți și mai raționali în modul cum utilizează apa, pentru ca niciodată să nu ajungem la „Ziua Zero” și să trebuiască să schimbăm textul rugăciunii către Divinitate spunând: „Dă-ne nouă astăzi apa noastră cea de toate zilele…” sau și mai rău, adică cei însetați să aplice principiul „Moartea unuia este pâinea (n.r. apa) celuilalt”…
Mihai Trifoi