„Gândește Românește, Implică-te Tinerește” nu e doar un mesaj al Asociației Grit, este o stare de spirit care crește ca o flacără de la eveniment la eveniment, din an în an și cuprinde deopotrivă participanți și spectatori, căci fără această ardere intensă simțită în fiecare cuvânt, pas, dans, aceste acțiuni ar fi doar niște căsuțe bifate dintr-un șir lung de acțiuni mai mult sau mai puțin obligatorii. Pentru că doar datoria morală este cea care obligă la „păstrarea și respectarea valorilor neamului românesc” și dacă nu ai această datorie înrădăcinată în sânge, dacă nu simți că se zvârcolește ca un șarpe în tine, nu doar că nu poți acționa în acest sens, ci chiar îți pare patetic patosul cu care alții duc prin forțe proprii lupta pentru identitatea națională.
Joi, 31 august 2017 de Ziua Limbii Române, Poiana Nedeii din Valea Zânelor – stațiunea Covasna – a răsunat de cântec, poezie, dans și voie bună. Nu am sărbătorit singuri! Cu noi au fost codrii, munții, străbunii, covăsnenii și românii veniți din toată țara la tratament, care după spusele unora dintre cei prezenți, evenimentul închinat Limbii Române le-a făcut atât de mult bine, încât au plecat vindecați. De unde lesne se trage concluzia că pentru recuperarea bolilor de inimă, și nu numai, cea care contează cel mai mult este starea sufletească de bine.Tot programul cultural-artistic prezentat le-a întărit credința celor prezenți că atâta timp cât obiceiurile și tradițiile sunt transmise ca moștenire și tineretul este direct implicat în astfel de activități, românismul nu va pieri în această zonă.
Organizatorii manifestării- Asociația „Grit” și Casa Orășenească de Cultură Covasna au reușit să ne surprindă cu un adevărat spectacol în care muzica, poezia și dansul popular s-au luat de mână pentru a sărbători Sfânta Zi a Limbii Române. Protagoniștii acestui spectacol au fost copiii de la Ansamblul Junii Covăsneni (grupa mijlocie) care ne-au oferit un regal poetic susținut cu sensibilitate și dăruire de sine, dar și o suită de dansuri populare specifice zonei, spre încântarea publicului. Concursul de recitări organizat în cadrul evenimentului a evidențiat atât munca cadrelor didactice, cât și talentul elevilor care s-au înscris la această probă. Toți concurenții au avut o prestație demnă de o astfel de sărbătoare, motiv pentru care au fost premiați de Asociația Grit. Dintre ei aș vrea să nominalizez trei elevi care mi-au atras în mod deosebit atenția : Sebastian Lungu, Mara Ciambur și nu în ultimul rând – Alexandra Boc din Zăbala – care a avut o interpretare de zile mari cu poemul „Bocet pentru cel fără de pământ” de Adrian Păunescu, care a făcut să răsune pădurea și să tresalte în noi speranțe, doruri, lacrimi : „Nu dorim decât atât:/ Să aflăm numaidecât/ Unde ți-i mormântul, Ioane, / Într-atâtea milioane,/ Vrem să-ți punem flori pe el/ Și umbruță de drapel…/ Să dormi, Ioane, liniștit, /Neamul tău nu a murit!” Privindu-i cât de strălucitori și frumoși erau în costumele lor naționale și cu câtă mândrie le purtau, mi-am amintit de scena când i-am văzut coborând grupați în poiană și pentru câteva secunde am avut impresia că vin păstorii din cărțile Florentinei Teacă. Nu greșesc cu nimic dacă numesc acești tineri- păstori – pentru că ei vor fi păstorii de mâine, păstorii Limbii Române.
S-au recitat versuri din Grigore Vieru, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Ghorghe Sion, Ionel Simota, dar „Balada Miorița” a fost cea care a avut un impact emoțional deosebit. Mai ales că la mica scenetă interpretată de patru elevi din Ansamblul Junii Covăsneni, a contribuit mult locul de desfășurare. Nu o scenă pompoasă sau o sală cu pereți albi, ci în mijlocul naturii înconjurați de verdele brazilor care păreau străjeri veniți din alte timpuri și acompaniați îndeaproape de păsările cerului care aduceau sentimentul libertății mai aproape. Domnul Constantin Muntean de la S.C.Coni-Trans SRL, Covasna este „vinovatul” principal pentru locația aleasă, dar și unul dintre oamenii sufletiști care și-au arătat disponibilitatea sufletească și financiară de a susține acțiunile Asociației „Grit” ori de câte ori a fost solicitat. Un om de mare caracter! Pentru că fără susținerea financiară a acestor oameni de bine, cunoscuți sau rămași anonimi din vrerea lor, este greu, dacă nu chiar imposibil, de organizat astfel de evenimente. Cel mai bine despre toată truda știe organizatoarea evenimentului, Florentina Teacă – președinta Asociației Grit – un spirit neobosit, neabătut de la convingerile și calea care i-a fost scrisă deja, pe care am rugat-o să îmi spună câteva cuvinte despre sărbătoarea Limbii Române și ce a avut în vedere prin organizarea evenimentului. A început printr-un frumos citat al lui Fănuș Neagu și a continuat cu modestia-i caracteristică, deși i se cuvin multe cuvinte de laudă pentru efortul depus în a menține flacăra românismului vie în rândul tinerilor cărora le lasă moștenire dragostea de țară, dragostea de neam – valori pe care mulți le-au uitat deja sau le cosideră desuete.
„Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.” Asociația Grit are aceeași convingere și aceasta a fost premisa de la care a pornit în organizarea Zilei Limbii Române la Covasna. Principalul liant care ne ține împreună, care ne definește mai presus de orice, Limba Română ne-a unit și de această dată, pe toți cei prezenți în Poiana Nedeii din Valea Zânelor. Le mulțumesc tuturor participanților și celor care ne-au sprijinit. Mă refer aici atât la cei menționați pe afiș, cât și la cei care ne-au fost alături, ca de fiecare dată, ca de pildă prietenii de la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni sau de la Ocolul Silvic Covasna. Cuvintele sunt prea sărace pentru a-mi exprima recunoștința către un om al cărui sprijin este atât de important pentru Asociația Grit. Știu că se va supăra pe mine că îl dau în vileag, însă domnul Constantin Munteanu nu e deloc străin de multe lucruri frumoase care se întâmplă în Voineștii Covasnei.” – Florentina Teacă.
După program, atât publicul cât și elevii au avut posibilitatea de a scrie mesaje de apreciere sau câte un gând legat de această zi cu tuș și pene de scris puse la dispoziție. Amintesc câteva dintre ele pentru că sunt ca niște ulcele cu apă vie în această secetă mare„Toată stima! Felicitări! Să nu vă opriți, E minunat ce faceți. Sănătate și să ne bucurați în fiecare an! Am plâns și mi-a făcut bine. Vă iubesc!” – Gică din Brăila.
„Felicitări pentru mândrie și curaj! Am nădejdea că tinerii covăsneni conduși de Moise cu al său toiag – limba română – vor elibera din robie acest neam românesc”,- Dr. Titina Vlăjie din Sibiu.
„Sunt un turist din Țara Năsăudului. Am fost impresionat de această manifestație în acest „ținut”. Felicit C.O. CV pentru acest lucru, la fel și organizatorii.Se vede că putem trăi în bună înțelegere, dar fără pretenție de „ținuturi”.- Un moș de 70 de ani și 10 zile.
„Felicitări organizatorilor pentru tot ce faceți. Acest lucru e nemaipomenit, pentru înfrățirea și promovarea între români a dialogului. Bravo, județul Covasna! IUBIȚI ROMÂNIA!” – Fam. Tudor, Brăila.
Și un mesaj emoționant al elevului Sebastian Lungu, o esență a celui ce simte cu adevărat românește -„Sunt român! Slujesc țara mea, România! ”- Mesaj care ar trebui să stea scris cu litere mari la intrarea în Parlamentul României să le reamintească în fiecare zi de ce au fost aleși să ne reprezinte!
Astfel s-a înscris cu fir roșu galben albastru o zi de sărbătoare în calendarul spiritualității românești de pe aceste meleaguri.
Invitată pentru al treilea an consecutiv la sărbătoarea Limbii Române în stațiunea Covasna, mi-am permis să amintesc un citat scris de Gabriel Liiceanu care exprimă atât de frumos importanța limbii române: „Limba e prima convenție pe care copilul o învață, primul mod de „a veni laolaltă cu ceilalți”. Primii pași în educație se fac prin corectarea greșelilor de limbă. Doar învățând limba, copilul este adus la numitorul comun al umanității. El intră în lume în numele limbii pe care a învățat să o vorbească și iese din lume lăsând în urmă amprenta limbii pe care a vorbit-o. Așa cum într-o țară străină limba te exclude din comunitatea celorlați, limba vorbită la tine acasă e cea care te include, te integrează și te face egalul celorlalți. Ea e marea „trăsură de unire” !
„Limba română – „marea trăsură de unire”…Frumos spus!
Doar că trăsura de unire nu este valabilă și pentru zona noastră unde limba vorbită la noi acasă nu întotdeuna include. Nu întotdeauna integrează, ci te exclude din comunitatea celorlalți dacă tu – născut cu seva limbii române în vene – nu adopți limba vorbită de minorități, deși lucrurile ar trebui să se petreacă invers. Îmi permit să spun asta pentru că
sunt treizeci și cinci de ani de când trăiesc pe aceste meleaguri și înstrăinarea a persitat mereu, pentru că din păcate sentimentul de minoritar, chiar și numeric, în propria țară, este apăsător. De aceea spun: am tot respectul pentru cei care-și iubesc și vorbesc limba maternă, dar să respectăm, să iubim și limba țării în care locuim, așa cum fac frații noștri plecați în pribegie. Pentru că într-adevăr limba vorbită este cea care unește și nu se poate face dovada unei mai bune înțelegeri și a respectului, decât prin a-i cinsti unul dintre cele mai importante și fundamentale simboluri ale identitatii nationale – limba oficială a statului – pe care simt nevoia să o reamintesc, este Sfânta noastră Limbă Română!
Pentru tot ce ar trebui să facem și nu suntem încă în măsură „Tu iartă-ne, Limbă Română” vorba poetului Adrian Păunescu…
„De toată trădarea aceasta
De toată pornirea păgână,
De toată vânzarea de frate,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De toată supunerea oarbă,
De toată iuţeala de mână,
De toată uitarea de sine,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De felul cum trecem Ardealul,
Ca marfa, din mână în mână,
De cinica negustorie,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De singurătatea în care
Moldova furată se-ngână
Şi Prutul ne ghilotinează,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De harta aceasta bolnavă
Şi scoasă silit din ţâţână,
De Legi şi Tratate mizere,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De noi, ce-am ajuns interjecţii
Şi oameni cu fruntea-n ţărână,
De toţi surdomuţii ce suntem,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De-aceste concesii, ce ţara
O rană o fac să rămână,
De-aceste nedrepte hotare,
De neamul acesta, ce moare,
Tu, iartă-ne, limbă română!”
Mihaela Aionesei – Târgu Secuiesc
