„Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim…”
Frumoasa noastră limbă românească a fost sărbătorită miercuri, 31 august, în două locații din județul Covasna: orașul Covasna și Sfântu Gheorghe.
Organizată sub genericul „Oameni și cărți” , Ziua Limbii Române care a fost găzduită de Casa Orășenească de Cultură Covasna a adunat laolaltă localnici, turiști și scriitori: Mihaela Aionesei din Tg.Secuiesc, Adriana Tîrnoveanu din Brașov, Florentina Teacă din Covasna, Cornel Vlad din Brașov și Victor Manole din Întorsura Buzăului.
În calitate de reprezentantă a Asociației Grit, unul dintre organizatorii evenimentului alături de Casa Orășenească de Cultură, Florentina Teacă a spus, în deschiderea sărbătorii: „Eu cred că limba română este coloana vertebrală a neamului; noi o sărbătorim în fiecare zi!”, după care, Ana Săndulea a recitat poezia „Limba Română” a poetului covăsnean Ioan Ciurea care, într-una dintre strofe ne îndeamnă: „Să fii mândru să rostești/ Mai departe limba matcă/Ce-ți sortește viața toată,/Veche Țară să rodești.”
„Noi avem obligația morală de a ne strădui să îmbogățim limba, cât mai mult, să o cultivăm, indiferent unde suntem…”
Despre limba română precum și despre secretele meseriei de profesor de limba română a vorbit prof. Doina Ungureanu care în discursul său a spus, printre altele: „Pentru dvs aș vrea să fac de la început o precizare și anume: vorbim despre limba română, dar cine o vorbește? Dacă ar răspunde un academician ar spune, în cuvinte alese, foarte multe lucruri despre toate domeniile limbii și literaturii române; dacă ar fi vorba despre un profesor, și acest lucru noi îl facem la catedră, încercăm să acordăm elevilor toată dragostea noastră și să le creăm puntea spre înțelegerea limbii, ca limbă de comunicare dar, în același timp, și de simțire românească. Dar elevul cum ar răspunde? Aicea, toate generațiile au răspuns diferit: poate că contactul cu limba română s-a făcut prin alte mijloace în secolele trecute, în anii trecuți, dar legătura aceasta trebuie permanent modernizată și permanent căutată. De asemenea, cum ar răspunde un polițist sau un politician ce este lb. română?
Cum ar răspunde emigranții români care trăiesc peste hotare și care simt altfel ? Pentru ei limba devine un teritoriu sfânt, o componentă națională, și DORUL, care este un cuvânt specific românesc, este altfel simțit de ei- acest lucru îl spun majoritatea celor plecați. (…) Limba nu se poate vinde, nu se poate fura sau substitui ca și aurul și pământul țării sau pădurile ei. Limba este un tezaur scump – scriitorii și poeții au mers pe teritoriul limbii, ca pe o formă de relief. Nichita Stănescu spune foarte frumos: „Limba română este patria mea.” (…) Noi avem obligația morală de a ne strădui să îmbogățim limba, cât mai mult, să o cultivăm, indiferent unde suntem, iar copiilor noștri să le transmitem tot ce este bun, să-i învățăm să vorbească corect și să citească limba română. Copiii noștri au nevoie de modele iar modelele pot să fie livrești- cărțile, sau modele vii- părinții, bunicii- să le arate că știu o poezie și că respectă limba română, și atuncea și ei vor face același lucru.”
„A vorbi despre limba română este ca o duminică”
Prezentă din ce în ce mai des la evenimentele organizate de comunitatea românească din orașul Covasna, poeta Mihaela Aionesei din Tg.Secuiesc a mărturisit că: „ Aici mă simt ca acasă. De ce? Pentru că aicea românismul este în floare, întotdeauna am găsit un grup de oameni dedicați românismului și implicați total, și în special sufletește, în tot ceea ce înseamnă cultura românească. Fiindcă tot am vorbit de suflet, amintesc de un citat de-a lui Fănuș Neagu care spunea că „Limba Română este distanța dintre inimă și umbra sa, care se numește suflet”. Aș continua și aș spune că limba română este acel plâns lăuntric pe care îl purtăm în suflet de când ne naștem. (…) Pentru mine a fost o sărbătoare fiecare zi în care am întâlnit un vorbitor de limba română și fiecare zi în care am întâlnit un român fericit.”
Înainte de a recita poezii din volumele sale „Cămașa de sare” și „Anotimp sihastru”- ambele apărute în cursul acestui an, precum și din viitorul volum care va fi editat în curând, Mihaela a mai adăugat: „Țin să amintesc și eu despre Nichita Stănescu care spunea că „a vorbi despre limba română este ca o duminică”. Să avem întotdeauna în suflet o rugăciune pentru eroii care au luptat pentru ca noi astăzi să putem să o vorbim, s-o iubim, s-o cinstim și nă nu uităm să ne înălțăm prin ea precum credinciosul prin rugăciune.”
„… Toaca ne cheamă la ea prin bătăi ce sună … românește”
Printre OAMENII și CĂRȚILE prezente la Ziua Limbii Române de la Covasna s-a numărat și scriitoarea Adriana Tîrnoveanu, nimeni alta decât soția președintelui Acțiunii „Români pentru Români” din Brașov, Mihai Tînoveanu, care a vorbit publicului despre cartea sa de poezii și proză denumită „Nume de cod:POVESTITOAREA” din care inserăm una dintre „scrieri”:
„Literele mele nu devin cuvinte mereu. Literele mele se prind în hore și uneori joacă tropotite moldovenești, furate din locuri unde soțul meu a copilărit. Ar prinde și accent moldovenesc dacă ar putea, să fie dulci și mieroase, calde și adăpostite de urâtul lumii în vorbe meșteșugite acoperite de arome fierbinți și istorie scrisă. Ar sta pitite sub pături molcuțe, ar bea ceai din muguri de brad și și-ar drege glasul care ar cânta românește.
Literele mele tac, uneori. Le scriu împreună, dar se risipesc sub ochi străini ce diseacă totul cu priviri reci, tăioase, oțelite. Plâng literele atunci și nu vor să mă mai urmeze chiar dacă le promit soare și lună, și urcat pe munte, și răsărit, și apus, și rucsac așezat pe umeri de cosânzeană, și mare din aceea neagră, care îmi pare cea mai frumoasă mare din lume căci e a noastră și ne vorbește prin valuri … românește.
Literele mele lăcrimează adesea și caută petale de trandafiri să se așeze pe ele ca roua dimineții, într-un sat întins pe un platou de munte, unde curge râul cu forță, și mugetul vacilor e muzică divină, unde bate clopot sfânt de biserică pe care mulți nu o văd, dar o știu acolo, căci e în drumul lor, de putință și neputință, de sprijin și mulțumire, de bucurie și jale, iar toaca ne cheamă la ea prin bătăi ce sună … românește.
Literele mele sunt tinere și bătrâne, sunt mamă și tată, sunt frate și soră, sunt sortite să râdă, să se bucure, să adoarmă, să tacă, să plângă, să tropotească, să se ascundă, să zboare, să strige, să picteze, să umble despletite prin lume, să cânte, să devină, să fie, să atingă mereu suflete ce simt românește.
Iar dacă ele nu devin vorbe, dacă se adună rânduri-gânduri, dacă vă plac, dacă le huliți, dacă le mângâiați măcar puțin cu privirea, să nu uitați să o faceți..românește. Și atunci poate s-or grupa în cuvinte și nu vor mai fi litere risipite pe drumuri nebătute, și vor aduce povești, și arome, și întâmplări, și senzații, despre oameni ce simt …românește.”
O surpriză… pentru covăsneni
Surpriza sărbătorii de la Covasna, pregătită de prof Vasile Stancu, a reprezentat-o prezența poetului întorsurean (cu rădăcinile în județul Tulcea), Victor Manole, membru al Ligii scriitorilor din Brașov, care a recitat două poezii din volumele sale, una dedicată Zilei Limbii Române.
„Știindu-i scrierile și apreciindu-i munca, am gândit că e timpul să îl prezint acolo unde mă duc, cu diferite ocazii – mai ales literare- oamenilor din județul Covasna”- a precizat profesor Vasile Stancu care a prezentat și cartea „Mocanii voineșteni străjeri ai românismului în Arcul Carpatic Transilvan” a Florentinei Teacă.
*
Din păcate, nu am avut posibilitatea de a rămâne până la finalul evenimentului deoarece, împreună cu poeta Mihaela Aionesei, „ am fugit” la cel organizat la Sfântu Gheorghe.
Maria Crețu-Graur
„Ziua Limbii Române” la MNCR: cărți, teatru și poezie, în prezența nepotului lui Romulus Cioflec
Cu ocazia „Zilei Limbii Române”, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni (MNCR) a organizat miercuri, 31 august a.c., un program cultural-literar-omagial care a cuprins mai multe momente deosebite.
Evenimentul care a avut loc la Centrul de Cultură Arcuş – Casa Bastion din Sfântu Gheorghe, a fost deschis prin prezentarea invitaţilor, iar coordonatorul evenimentului, prof. dr. Luminița Cornea a prezentat alocuţiunea „Romulus Cioflec şi limba română”.
„Mă bucur foarte mult că ne-am întâlnit în acest cadru. (…) Ne bucurăm că sărbătorim astăzi Ziua Limbii Române, care a fost sărbătorită pentru prima dată în Basarabia în 1990, cu titulatura „Limba noastră”. Ei și acum păstrează titulatura aceasta, noi îi spunem „limba română”, care de fapt înseamnă identitatea noastră. Acest eveniment este organizat de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și de Asociațiunea ASTRA, adică asociațiunea transilvană pentru cultura și literatura poporului român.” – a precizat prof. dr. Luminița Cornea, în deschidere.
Aceasta a citit mesajul emoționant transmis de către președintele Asociațiunii ASTRA, prof. univ. dr. Dumitru Acu, celor prezenți: „De Ziua Limbii Române vă transmitem cele mai alese gânduri de iubire de limbă, țară și credință. Cu acest prilej, să ne amintim că limba română este „patria noastră” (Nichita Stănescu), e „sângele nostru“ (Nina Cassian), este „o comoară”, e „foc ce arde”, e „limbă sfântă” (Alexei Mateevici), e „limba doinelor de aur” (Grigore Vieru), este „firul roșu al idealului de unitate națională”. Să lăsăm și noi urmașilor, ca Ienăchiță Văcărescu: „Creșterea limbei românești și-a patriei cinstire”. La mulți ani limbă română!”.
Trupa „EGO” din Sfântu Gheorghe a prezentat, mai apoi, un spectacol-lectură prelucrat din comedia inedită „Răspântia” de Romulus Cioflec. Spectacolul, pus în scenă de elevii voluntari ai Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe: Edi Brandabura, Adriana Timaru, Daniel Suciu, Filip Bundan, Denis Onisoru, în regia actriței Mirela Bucur, au amuzat publicul prezent, minute în șir. A urmat apoi prezentarea expoziției „Vitrina cărților autorilor prezenți” – sesiune de autografe, în cadrul căreia poetele Anthonia Amatti, Mihaela Aionesei și Mihaela Malea Stroe au luat, pe rând, cuvântul și au dedicat Zilei Limbii Române fragmente din cărțile scrise de ele.
„Acolo unde există o minoritate, patriotismul este mai vocal. Plăcute și deosebite au fost toate manifestările legate de limba română, de Ziua națională a culturii române, de Ziua lui Eminescu, activități care se desfășurau la Cluj sau la Araci, la Centrul din Sfântu Gheorghe, și care adunau o elită semnificativă ca voce în ansamblul coral al zonei. (…) Pe vremuri, aici în Sfântu Gheorghe era un tenor maghiar, Szilagyi Zsolt, iar soțul meu, care a organizat la Arcuș acum doi ani „Ziua culturii române”, l-a invitat fără a-l cunoaște pe acest Szilagyi Zsolt, care avea o voce de aur. (…) Soțul meu i-a spus: „Știu că sunteți foarte ocupat, dar vă invit (…)” iar domnul Szilagyi l-a întrerupt și i-a spus: „Pentru Eminescu și pentru cultura română oricând las tot la o parte și am, oricând, și noaptea și ziua timp!” Cred că e frumos să facem astfel de lucruri. (…)” – a declarat poeta Anthonia Amatti, membră în cadrul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov.
Aceasta a dedicat Zilei Limbii Române” un citat din cartea sa, „Lungul drum al vieții către viață”: „Scrisul literar are foamea și setea de călătorie spre un alt semen care să primească, să împartă, să preia și să înțeleagă mesajul nostru. Este așadar chemare a celuilalt, a fratelui, surorii, este căutarea, chemarea, implorarea de a se primi dăruirea. Starea aceasta, în limba română, poartă un cuvânt care se numește <<dor>>.”
Poeta Mihaela Malea Stroe, de asemenea membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, a vorbit despre importanța limbii române și despre datoria românilor de a scrie corect: „Am venit aici pentru a omagia limba română, pentru a fi alături de dumneavoastră și pentru a adresa o rugăminte tinerilor: putem sluji limba română scriind ca poeți, ca scriitori de proză, dramaturgi, jurnaliști, (…) cu mai mult sau mai puțin talent, dar o formă în care putem sluji limba română, oricare dintre noi, chiar și cei care nu avem veleități literare, este să vorbim și să scriem corect în limba română. (…)”.
Prezentă la eveniment, poeta Mihaela Aionesei a ales să citească o poezie specială, din volumul „Cămașa de sare”, apărut la editura Vatra Veche în colecția „100 de cărți pentru Marea Unire-1918-2018” nr. 23.
Fântâna românească
Am nevoie de tine ca de aer
să strig mamă când mi-e dor
să spun tată când mă doare
și țară când îmi vine să mor
am nevoie de tine să simt că trăiesc
până la refuz,
până la expulzarea cuvântului
din care mă compun
literă cu literă
nici într-o limbă nu sună mai duios
susurul apei
trilul de ciocârlii
și nimeni nu cunoaște mai bine dragostea
ca țăranul legat de glie
am nevoie de tine ca să te rostesc
așa simplu
cum spun mamă și tată
dor…
început și sfârșit.
fără tine nu știu nimic
. . nu sunt nimic
și mai știu că orice pământ
aș călca în picioare
în mine clocotește
o singură fântână strămoșească
limba românească.
La finalul evenimentului, Sebastian Frâncu, nepotul scriitorului Romulus Cioflec, care a urmărit cu interes întregul program, a declarat că este recunoscător pentru modul în care bunicul său este promovat de prof. dr. Luminița Cornea.
Acesta a vorbit, de asemenea, despre un proiect pe care intenționează să îl lanseze până la mijlocul anului viitor, împreună cu prof. Luminița Cornea – un concurs pentru elevi în urma căruia să ilustreze, prin desenele acestora, o nuvelă veche de care acesta s-a declarat fascinat.
„Proiectul pe care l-am discutat cu doamna Luminița Cornea, și care mi se pare o inițiativă foarte bine venită, este legat de organizarea unui concurs între elevi pentru găsirea unor desene potrivite care să ilustreze o cărticică. Să facem ca povestirea „Cu mâțele la vânat” să ajungă mai aproape de copii. Este o povestire foarte drăguță, pe mine m-a fascinat și mi-a plăcut foarte mult umorul savuros, umorul de situație care este în această nuvelă, și sper să ajungem să și finalizăm acest proiect. (…) Nu am speranțe mai mult de jumătatea anului viitor, atunci mi-aș dori să putem să finalizăm proiectul și într-adevăr să putem să ajungem în librării cu o povestire veche dar foarte drăguță.” – a conchis nepotul scriitorului Romulus Cioflec.
Partenerii evenimentului „Ziua Limbii Române”, organizat miercuri de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Asociațiunea ASTRA, au fost Centrul de Cultură Arcuș și Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe.
Ioana Ardeleanu
