Recent la Editura Eurocarpatica a apărut volumul Pelerinaj la izvoarele Vieții.
Publicistul, eseistul, poetul și „omul rugăciunii, al vorbirii cu Dumnezeu” Valeriu Tănasă, în vârstă de 61 de ani, este autorul volumelor Lumina cu țărmul înghețat, Editura Pro Plumb, Bacău, 2010 (Poeme), Rostiri ziditoare, Editura Eurocarpatica, 2013 Sfântu Gheorghe și Popasuri ortodoxe românești, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe (articole, eseuri, poeme, reportaje, recenzii etc.) și al unei bogate activități publicistice în presa scrisă și online, desfășurată timp de un sfert de secol. Valeriu Tănasă a debutat în revista Astra de la Brașov, în anul 1995, cu poezie și a continuat să publice poeme în revistele România literară (martie 1996) și Ateneu (februarie 1997). În perioada 2002-2015, publică articole de atitudine religioasă, socială și culturală în ziarul Viața băcăuană, eseuri și articole cu tematică literară, teologică și culturală, în revistele Vatra veche (2012-2019) și Credința ortodoxă (2002-2019), eseuri, poezie și articole cu tematică literară și de atitudine, în revista Plumb (2007-2016), articole de atitudine cultural-socială, etnică și religioasă, în Actualitatea românească, ziarul românilor din Roma (2011-2012), articole cu tematică culturală, literară, istorică, multietnică și de unitate națională, în bilunarul Condeiul ardelean, din Sfântu Gheorghe (2017-2019), în revista Porunca iubirii, din Făgăraș (2015-2019) și ziarul Ceahlăul din Piatra Neamț (2017).
Menționăm, cu respectul cuvenit, menținerea unei legături statornice a fostului ofițer activ din garnizoana Sf. Gheorghe, între anii 1986-1998, cu meleagurile Arcului Intracarpatic, cu „locul acesta binecuvântat, de unde răsar cele două ape, care potolesc setea de sfinţenie a „pământului răstignirii noastre”. Colaborator statornic al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și al Centrului European de Studii Covasna-Harghita, din Sfântu Gheorghe, în ultimii ani, Valeriu Tănasă a fost „părtaş la multe evenimente din oraşul în care a jertfit cu dragoste, o parte a sufletului” său sensibil. Așa se explică și faptul că, în 2013, a văzut lumina tiparului la editura Eurocarpatica cartea Rostiri ziditoare, iar în 2017, volumul Popasuri ortodoxe românești, și că o parte din articolele, eseurile, recenziile din lucrările menționate și din prezentul volum au apărut în Condeiul ardelean și Mesagerul de Covasna, sau au fost prezentate în programul unor simpozioane, colocvii și sesiuni de comunicări științifice.
Volumul Pelerinaj la izvoarele Vieții continuă temele abordate în cărțile apărute, sub semnătura autorului, în anii precedenți. Cartea conține 64 de articole, eseuri, meditații, grupate tematic, în următoarele capitole: Reînvierea trecutului, Vetrele mănăstirești – centre de sfințire a României, Recurs la simțirea ortodoxă și Dimensiunea evanghelică a unității de neam. Astfel structurată, cartea de față îmbină armonios eseurile teologice, cu cele cu tematică istorică și de cultură, temele referitoare la trecutul, prezentul și la viitorul românilor, oferind cititorilor o lectură plăcută și instructivă. „Prezentul, trecutul și viitorul – afirmă Valeriu Tănasă – sunt una în ființa neamului, organism viu care-și exprimă existența în actele specifice fiecărei generații” De remarcat limbajul evanghelic și duhovnicesc folosit, erudiția și discursul elevat al autorului, precum și abordarea problematicii tratate, din perspectiva religiei ortodoxe. Textele articolelor sunt redactate într-o frumoasă limbă română, într-o formă expresivă și concisă, cuvintele sunt alese cu grijă, titlurile eseurilor sunt edificatoare asupra conținutului și mesajului lor. Majoritatea textelor conțin citate din Sfânta Scriptură și din Cărțile sfinte, iar, în final, sfaturi, îndemnuri, avertismente, sau pasaje inspirate din înțelepciunea marilor duhovnici ai Ortodoxiei și a învățaților lumii. Temele referitoare la disfuncționalitățile și provocările existente în societatea contemporană, dar și cele privind iubirea față de istoria, cultura și credința românilor au o rezonanță aparte în sufletul sensibil, de poet și de creștin practicant al autorului.
Aniversarea, în anul 2018, a unui secol de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, prilejuiește moldoveanului Valeriu Tănasă – analist avizat al întregului spațiu românesc – prezentarea unor articole referitoare la Marea Unire a românilor din 1918, în cuprinsul capitolului Dimensiunea evanghelică a unității de neam, cu accentuarea rolului Bisericii și a credinței strămoșești, în înfăptuirea reîntregirii naționale, teme prezentate în articole precum: Sfinții Ardealului, Unirea românilor, ideal sfânt ce izvorăște din Muntele Domnului, Unirea cea Mare – sfatul de taină al românilor. Constatând că, „se minimalizează rolul lucrătorilor pământului și al păstorilor din munți la săvârșirea Marii Uniri din 1918-autorul afirmă: „Divinitatea a dăruit dreptate și unitate românilor, în decembrie 1918, fiindcă smeriții și nevoitorii Neamului au primit toate suferințele și nedreptățile ca din mâna Domnului, ca pe o plată a păcatelor săvârșite de noi toți”.
În articolele, eseurile, reportajele și recenziile sale, Valeriu Tănasă nu rămâne indiferent față de marile provocări ale românilor și ale României contemporane și nici față de faptele cotidiene, aparent minore, ale concetățenilor, dar care au cauze adânci în criza morală a societății românești postdecembriste. Analizele lui Valeriu Tănasă sunt redactate din perspectiva intelectualului implicat în viața cetății, fie că este vorba de cauzele și consecințele crizei financiare, de ravagiile analfabetismului, de lipsa atenției societății față de persoanele cele mai vulnerabile – copiii și femeile –, de tentația pseudoidolilor moderni: alcoolul, drogurile, prostituția asupra tinerilor, de influența nefastă a mass-media, de crucea sfântă a imigrantului, respectiv de dramele miilor de familii de români imigranți și de imaginea negativă a românului în țările străine sau de blasfemiile care se săvârșesc în viața marilor orașe și a satelor.
Alături de alți gânditori creștini ortodocși români, Valeriu Tănasă, consideră că România – grădină a Maicii Domnului – este atacată de ideologiile neomarxiste cum ar fi: ideologia „LGBTT”, documentele biometrice care conduc la îndosariere electronică și transformarea României într-un veritabil lagăr electronic, ideologia de gen, scoaterea religiei din educația românilor ce va conduce la depersonalizare și neantizare, transumanismul, ofensiva apocaliptică asupra familiei, copilului și moralității creștin ortodoxe etc.
Consecințele grave ale globalizării și secularizării galopante, pentru viitorul neamului românesc, sunt abordate cu responsabilitate, pe baza unor informații credibile, în articole precum: Mai este Europa o cetate Creștină?, Ne-am lăsat pe mâna forței apocaliptice (din întreaga omenire – este de părere autorul –, se pare că românii se străduiesc să fie primii în a face jocul forței apocaliptice). Tăcere lașă, Ofensivă cibernetică (satanică) împotriva Sfintei Cruci, Răstignirea iubirii, România pustie, Are o dimensiune creștină (spirituală) Constituția României?, Cuvânt de folos pentru adolescenți și tineri, Democrația, un idol care se vrea icoană bizantină, ș. a „Oamenii zilei – constată autorul –, care dețin autoritatea întemeiată statală și se află la cârma României, se apără și trec la ofensivă cu arma democrației, bazându-se pe faptul că democrația e un cuvânt în fața căruia nu există împotrivire! În umbra democrației săvârșesc atâtea nedreptăți și fărădelegi”. În articolul „Hula (vorbirea de rău, o tragedie spirituală națională)” – Valeriu Tănasă – afirmă cu mâhnire: „Peste tot auzim bârfe și hule, calomnii și blasfemii, injurii și ocări îndreptate împotriva Creatorului, a oamenilor, a stihiilor și a creației în general. Dintre toate relele care au venit peste noi după Decembrie 1989, cea mai otrăvitoare este starea aceasta de nemulțumire, de cârtire și răzvrătire, îndreptată către Dumnezeu și către semeni”.
Pe acest front, angajat într-o luptă grea, inegală și de lungă durată, o voce distinctă, credibilă și necesară este și aceasta a publicistului Valeriu Tănasă. Trăind din plin sentimentul de redare a demnităţii românilor, autorul se preocupă să înţeleagă care este menirea românilor, în concertul națiunilor lumii contemporane.
Cărțile, studiile, eseurile și articolele sale sunt scrise „din iubire pentru oameni şi pentru Dumnezeu”. Așa cum afirmă redactorul volumului de față, Dan Iacob, publicistul Valeriu Tanasă este, „în primul rând, un om al rugăciunii, al vorbirii cu Dumnezeu, iar textele din această carte, izvorăsc, dincolo de lecturile teologice, din preaplinul trăirii în orizontul smereniei, al cugetării sacre, pocăinței și rugăciunii”. În acest sens, autorul îl citează pe părintele Dumitru Stăniloae: „L-am căutat pe Dumnezeu ȋn oamenii din satul meu, apoi ȋn cărţi şi idei. Dar aceasta nu mi-a adus nici pace, nici iubire. Într-o zi, citind Sfinţii Părinţi ai Bisericii, am descoperit că e posibil să-l întâlneşti pe Dumnezeu, ȋn adevăr, prin rugăciune. Am înţeles că iubirea e comuniune: cu Dumnezeu şi cu ceilalţi. Şi că fără această comuniune, lumea nu e decât tristeţe şi dezolare”. Valeriu Tănasă are convingerea profundă, că „vom dăinui atâta vreme cât vom ţine credinţa neschimbată şi dreapta vieţuire, întărită cu rugăciunea neîncetată şi faptele bune”.
Pornind de la lipsa, sau numărul foarte mic al modelelor, pentru tânăra generație, din societatea românească contemporană, Valeriu Tănasă, întrebându-se De ce uităm marii duhovnici ai României Ortodoxe?, readuce în paginile cărții sale, portretele unor mari duhovnici și ai unor martiri morți în închisorile comuniste. Mulți istorici și scriitori bisericești – ne atenționează autorul – „au afirmat pe baze concrete că la acele popoare cărora li s-a atrofiat sufletul până la moartea sacrului, au pierit din istorie. De ce nu se vorbește despre Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Aspazia Oțel Petrescu? Un învățământ mimetic, ce imită, copiază tot ce ne aduce vântul globalizării postmoderniste din occident. Marele educator și om politic Spiru Haret a scris „Cum arată azi școala, așa va arăta mâine țara”!
Aflat în comuniune sufletească permanentă cu părinții, trecuți la cele veșnice, în „scrisoare către părinții mei din Cer”, le mulțumește, pentru faptul că, nu îl uită o clipă „în rugăciunile ce le înălță către tronul dumnezeirii”, informându-i „că s-a răcit dragostea între oameni pe pământ”. Icoana mamei – îi apare autorului – „pe bolta cerului, clară, ca un răsărit de lună plină”. Bun cunoscător și iubitor al tradițiilor românești, Valeriu Tănasă aduce un elogiu colindelor: „Simfonia sfințeniei colindelor luminează, fericește, orice suflet de creștin, până în adâncuri. Colindele transcend sufletul, în timpul Nașterii Domnului, în atmosfera dintru început, a Raiului. Colindul are darul de a face pe un creștin să biruie moartea și să acceadă în sferele (locașurile) Împărăției cerurilor”. La fel procedează autorul, atunci când scrie despre frumusețea plaiurilor românești și a îndeletnicirilor din satul românesc de altă dată, în articole precum Imn pentru păstorii mioritici români Satul românesc, Paradis terestru, Muntele sfânt ș.a. Pentru români – afirmă autorul –, Carpații sunt Catedrala liniștii în care fac comuniune la săvârșirea Sinaxei (Liturghiei cosmice)… Bucuria ce o afli pe Ceahlău duce la o fericire a tăcerii, când în depărtare se văd la sfat de mare taină suita nesfârșită de munți ai „Ardealului sfânt… pământul răstignirii noastre”. Ceahlăul este muntele sfânt al României”.
În paginile prezentului volum, cititorului i se oferă teme de meditație profundă, în articolele cu tematică teologică grupate, în principal, în capitolul Recurs la simțirea ortodoxă. Din tezaurul de înțelepciune creștină, selectat de autor, în urma unei lecturi sistematice, cuprinzătoare și aprofundate a unui impresionant număr de lucrări de Teologie Ortodoxă și cultură generală, redăm doar câteva citate, însoțite de îndemnul de a parcurge întreg conținutul cărții: „Dacă dorim să nu alunecăm pe panta infinită a disperării, atunci e musai să ne impunem a căuta prietenia Mântuitorului”; „Sentimentul slujirii necondiționate are darul de a anula timpul, de a-l transfigura în veșnicie. Așa ne explicăm evlavia creștinilor către sfinți și venerația lor către Domnul Hristos”; „Crucea ține totul, dar mai cu seamă sufletul omului, într-o îmbrățișare veșnică prin care orice persoană primește iluminarea, pacea și iubirea de la Dumnezeu”; „Dorul este ușa prin care intră Dumnezeu în om și i se revelează în tăcere”, ne învață Părinții Filocaliei”; „Dacă dragostea trece dincolo de moarte, înseamnă că o și poate învinge. Și dacă dragostea trece prin moarte, atunci și noi vom reuși să o biruim cu ajutor de Sus. Este o evidență că moartea este relativă și efemeră”; „Suprema înțelepciune a monahului și laicului creștin este cugetarea la moarte”; „Asistăm în prezent la prezentarea mândriei drept virtute”.
Deși nu afirmă explicit, volumul de față se adresează, în principal, tinerilor, cărora, de mai multe ori, autorul le adresează sfaturi, îndemnuri, avertismente, având la bază adevărul conform căruia, ei, tinerii, vor fi „beneficiarii” evoluțiilor actuale, din societatea românească. „Atenție, tinerilor – îi avertizează autorul –, cui slujiți, căci consecințele greșelilor voastre se repercutează asupra neamului întreg. Greu ispășim astăzi ceea ce conducătorii de ieri au săvârșit în chip inconștient înaintea lui Dumnezeu. Au schimbat slujirea lui Dumnezeu cu satisfacerea intereselor lor, punând mai presus de jertfa pentru Adevăr viața lor trecătoare.”
Privit din această perspectivă, volumul Pelerinajul la izvoarele Vieții, constituie un valoros îndreptar duhovnicesc adresat, cu prioritate, tinerilor pentru a-i putea întări sufletește, în lupta lor cu „tăvălugul” susținătorilor globalizării și secularizării societății românești, cu toate consecințele cunoscute, asupra dăinuirii credinței strămoșești și a identității naționale, în spațiul de etnogeneză a poporului român.
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
