Luna lui Gerar stă să se încheie cu o mare sărbătoare religioasă dedicată
celor trei mari sfinţi ce au trăit în secolul al IV–lea, anume Ierarhii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. În fiecare an pe 30 ianuarie, la dată fixă, sunt prăznuite cele trei personalităţi care au avut o contribuţie însmnată la fundamentarea învăţăturii creştine.
Cei trei teologi sunt pomeniţi şi separat, însă pentru a arata unitatea de învăţăură, Biserica a rânduit şi această zi de cinstire comună.
Cărturari adevăraţi
Praznicul Sfinţiilor Trei Ierarhi a fost hotârăt încă din secolul al Xl-lea, cinstindu-se astfel marea evlavie pe care închinătorii le-au arătat-o în timpul vieţii şi după trecerea lor la Domnul.
Fiindcă într-o vreme se iviseră dispute nesănătoase între creştini referitoare la supremaţia unuia dintre cei trei sfinţi, în anul 1084 episcopul Evhaitelor, Sf. Ioan Mauropous, a tranşat această sfadă în chip miraculos. Pentru că a avut o revelaţie în care s-au ivit în vis cei trei ierarhi împreună şi i-au grăit: „După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi şi-i înştiinţează cu aceasta pe creştini, ca noi în faţa lui Dumnezeu, una suntem”.
Cei trei au fost oameni învăţaţi, nişte cărturari adevăraţi, ierarhi instruiţi, graţie activităţii lor ştiinţifice fiind numiţi Protectori ai învăţământului teologic, având un rol important în formularea dogmei Sfintei Treimi şi contribuind la aducerea în număr tot mai mare a creştinilor în Biserică.
Sf. Vasile cel Mare
Sf. Vasile cel Mare a venit pe lume în anul 329 şi a trăit până în 379. Se trăgea dintr-o familie numeroasă, fiind nu mai puţin de zece fraţi. A studiat în Cezareea, apoi la Constantinopol şi la Atena, ajungând episcop al Cappadociei. A manifestat mereu aplecare spre carte, dovedindu-se înzestrar spre oratorie, dar şi către ştiinţele exacte, frecventând în tinereţe cursuri de drept, matematici, astronomie şi medicină.
Este descris ca o persoană de statură înaltă, uscăţivă, purtând o barbă mare, neagră. I se atribuie o Sfântă Liturghie prăznuită în fiecare an de zece ori. Anume, pe 1 ianuarie, când este şi ziua sa, ca şi în primele cinci duminici ale Postului Mare, în Joia Patimilor, în Ajunul Sfintelor Paşti, al Crăciunului şi Bobotezei. Cu excepţia unor rugăciuni, ritualul este identic cu al Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur.
Sf. Grigorie Teologul
Sf. Grigorie Teologul a fost şi el un mare părinte şi învăţător al Bisericii. S-a născut la Arianz, lângă Cappadocia (în Turcia de azi) în jurul anului 329 şi a trăit până în 390. Interesant de precizat este faptul că tatăl său a avut iniţial credinţă păgână, dar după ce s-a căsătorit cu o femeie care provenea dintr-o familie de creştini, a pornit şi el pe calea credinţei, ajungând chiar episcop al Cetăţii Nazianz. Copilul Grigorie a urmat primele studii acasă, cu părinţii săi. Ulterior, tânăr fiind, merge în Pont pe malul Râului Iris, la mănăstirea prietenului său, Sf. Vasile cel Mare, petrecând mult timp în meditaţii alături de acesta. Între anii 350-358 este prezent pentru studii la Atena, pentru ca mai apoi să fie pe rând hirotonit preot de către tatăl său. Următorul mare pas este cel de episcop, funcţie datorată bunului său prieten, Vasile cel Mare.
Se spune că Grigorie era de statură mijlocie şi avea un beteşug la un ochi din pricina unei lovituri primite de la un duşman.
Mai târziu renunţă la funcţia de episcop şi se retrage în localitatea sa de baştină, dedicându-se scrisului. Pe lângă lucrări teologice deosebit de valoroase, a compus şi multe poeme, dăinuind peste timp circa 18.000 de versuri. Ca reper de studiu a rămas tratatul său „Despre preoţie”, în care se regăsesc multe dintre normele privitoare la slujirea în altar.
Sf. Ioan Gură de Aur
Cel de-al treilea personaj din triadă a fost Sf. Ioan Gură de Aur, care s-a născut la Antiohia, în anului 354, provenind dintr-o familie bogată. Tatăl sau fusese dregător militar şi om de încredere al Curţii imperiale. Va rămâne însă orfan de tată încă din copilărie. După ce şi mama s-a prăpădit, Ioan se retrage în munţi, devenind monah. După patru ani petrecuţi lângă un bătrân sihastru, se izolează vreme de doi ani într-o… peşteră. În anul 386 va fi hirotonit diacon şi preot de către episcopul Flavian. Vreme de doisprezece ani, Ioan (supranumir „Gură de Aur”, pentru harul său oratoricesc) predică în Antiohia în fiecare duminică şi zi de sărbătoare, pentru ca în 397 să fie numit arhiepiscop al Constantinopolului. A ctitorit numeroase aşezăminte de îngrijire a sărmanilor, bătrânilor, bolnavilor, primind şi onorantul apelativ de „Ambasador al săracilor”.
Pomeni pentru sufletele morţilor neîmpărtăşiţi
Tot acum, în această zi de iarnă este obiceiul creştinesc ca familia, cei apropiaţi să facă un praznic în onoarea sufletelor morților neîmpărtășiți. De asemenea, datina le cere oamenilor cu frica lui Dumnezeu să meargă la biserică pentru a asista la slujbă, după care trebuie să dea o lumânare de pomană, existând superstiţia că în felul acesta existenţa le va fi luminată.
„Sărbătoarea Celor Trei Ierarhi o ținem din moşi-strămoşi, ne spunea badea Petre Bularca din Ţara Buzaielor. La noi în familie credinţa a fost la mare cinste, bunicul şi tata ne-au învăţat pe noi, cei mici pe atunci, toate datinile. Aşa că la rândul meu i-am povăţuit pe copiii mei şi pe nepoţi să procedeze la fel, să-i cinstească pe Ierarhii Vasile, Grigorie şi Ioan Gură de Aur, sfinţii învăţaţi. În felul acesta vor avea sufletul împăcat, familia va fi sănătoasă şi vor avea belşug în casă. Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu!”
Datini şi superstiţii
În credinţa populară ilustrele personaje evocate au fost trei doctori ce au vindecat multe boli trupeşti şi mai ales sufleteşti. În folclor există o seamă de datini şi superstiţii legate de data prăznuirii lor. Aşa se face că pe 30 ianuarie creştinii nu ar trebui să lucreze, fiind altminteri în pericol de a se accidenta, a căpăta friguri şi a avea parte numai de pagubă. Este bine să se dea o lumânare de pomană, pentru ca întreaga viaţă să fie luminată.
În multe localităţi din judeţul Covasna, Cei Trei Ierarhi sunt consideraţi patroni ai caselor. Gospodinele prepară colivă, şi dimineaţa familia merge la biserică. Sărbătoarea se ţine pentru ca femeile să toarcă mai cu spor peste an. Se face slujbă în onoarea sufletelor morţilor neîmpărtăşiţi.
Odinioară fetele nemăritate făceau vrăji pentru a li se arăta ursitul, nu lucrau în această zi şi mânâncau doar pâine şi… sare. Se crede că în această zi încolţeşte sub zăpadă grâul care a rămas neîncolţit de cu toamnă. În tradiţia populară se spune că de astăzi începe uşor-uşor să se schimbe vremea, frigul se mai domoleşte, iar pe 2 februarie, de Ziua Ursului, se va şti cât mai ţine iarna. Dacă streşinile curg, primăvara va fi friguroasă, dacă e ger, vara va fi călduroasă.
Important este să fim sănătoşi şi să respectăm tradiţiile strămoşeşti!
Horia C. Deliu
