Și în țara noastră în ultimii ani a prins rădăcini un frumos obicei vestic: pe data de 14 februarie este sărbătorită Ziua Îndrăgostiților, după modelul din Occident al cinstirii așa-numitei „Valentine’s Day”.

Gerar este luna în care este sărbătorită Ziua Îndrăgostiților. Deși acaparată de industria loisir-ului și a jucăriilor de pluș, a ciocolatei sau a altor feluri de dulcegării, Sărbătoarea de Sfântul Valentin dedicată îndrăgostiților are o istorie învăluită de mister.

Este un prilej minunat ca îndrăgostiţii să-și exprime sentimentele reciproce, facându-i daruri şi petrecând o seară romantică. Avem parte de o Zi specială, care pe lângă farmecul și puritatea ei, este popularizată intens de media, ca și de serviciile de marketing ale marilor lanţuri comerciale, care s-au întrecut în oferte pentru distracție și shopping.

Dar să nu uităm că peste zece zile, pe 24 februarie, urmează să-l cinstim la fel de frumos și pe neaoşul „Dragobete” – fiului Babei Dochia, personaj mitic născocit de fantezia populară – considerat Zeul Iubirii la români.

Unii se întreabă cine a fost Valentin, personajul ce a dat numele evenimentului? Unele povestiri vorbesc despre un tânăr preot roman, martirizat în timpul persecuției religioase din anii 269-270 a Împăratului Claudius. Fiindcă îi ajuta pe creștini, acest părinte pe nume Valentin a ajuns la închisoare, unde a devenit un propovăduitor și mai asiduu al Credinței și Iubirii. Tocmai de aceea a fost condamnat la moarte și executat într-o zi de 14 februarie, dată devenită în timp un simbol al celor care se iubesc.

O altă variantă spune ca Valentin era un preot care efectua căsătorii în secret, împotriva legii drastice date de Împaratul Claudius, care interzisese asemenea practici religioase creștine. De aceea tânărul preot a ajuns la închisoare, mai ales că nu accepta să se închine la zeii păgâni. În timpul detenției se împrietenește cu fiica temnicerului, pe care o convinge să creadă în Dumnezeu. În dimineața execuției sale din 14 febuarie 269, Valentin îi scrie o scrisoare de adio acelei fete anonime, dar pentru a o proteja, nu semnează misiva de dragoste…

Cu trecerea timpului 14 februarie a rămas în Istoria umanității ca o Zi specială în care este pomenit Sf. Valentin, un apărător al iubirii și un slujitor credincios al lui Dumnezeu. Multă vreme a existat un festival păgân care era închinat dragostei.

Pe 15 februarie mai exista o importantă Sărbătoare religioasă romană, „Lupercalia”, dată în cinstea lui Pan, Zeul păstorilor și al ogoarelor.

În dorința de a găsi o formulă mai potrivită pentru a cinsti sentimentele nobile ale celor ce se iubesc, Papa Gelasius devansează, în anul 496, data petrecerii „Lupercaliei” din 15, pe 14 februarie – de Sf. Valentin – încercând astfel să-i estompeze însemnătate în popor.

În ziua când unii petreceau așa-numita „Lupercalia” tinerii necăsătoriți scriau pe bilețele numele fetelor nemăritate din localitate, după care le introduceau într-o cutie. Fiecare bărbat extrăgea apoi câte un astfel de bilețel, iar fata aleasă îi devenea iubită tot restul anului. Nu se știe dacă după aceea se și căsătoreau…

Pe Glob Sărbătoarea Iubirii se bucură de la an la an de tot mai multă atenție, iar persoanele care țin cont de ea se străduiesc să-ți exprime afecțiunea în cele mai diverse moduri, ținând firește seama de obiceiurile, tradițiile locale în materie, de diferențe sociale, culturale, religioase. Nota comună vizează schimbul de cadouri, buchete de flori oferite iubitelor, felicitări, petreceri în doi, sesiuni de cumpărături, vizionare de spectacole, mici vacanțe exotice etc.

Febra evenimentului se simtite pretutindeni cu câteva zile, chiar săptămâni înainte. Unele magazine sunt decorate cu obiecte care simbolizeaza dragostea, cum ar fi trandafiri, cupidoni, baloane in forma de inima, iar in orașele mari au loc chiar concursuri cu asemenea temă.
În diferite țări sunt tradiții curioase.

De plidă, în Danemarca bărbații trimit ghiocei presați persoanelor dragi. Unii scriu o scrisoare cu câteva versuri de dragoste, dar nu o semnează decât cu puncte…puncte, câte unul pentru fiecare literă a prenumelui. Dacă femeia care primește scrisoarea ghicește prenumele, este recompensată cu un… ou de Paști!?

A devenit o adevărată modă, în întreaga lume, de a se oferi persoanei dragi, de „Ziua Îndrăgostiților”, câte un talisman. Noțiunea este de origine arabă și a avut inițial sensul de „taină”. Amuleta reprezintă un mic obiect de podoabă care aduce noroc purtătorului, apărându-l de primejdii. Sunt câteva talismane celebre care datează din vechime: Pecetea lui Solomon și a lui Venus, Cornul abundenței, Potcoava, Inimioara.

Tradiția precizează că trebuie să se poarte doar un singur talisman. Dacă sunt două la gât, unul îl anulează pe celalalt! Talismanul nu este transmisibil și se poartaă doar de către persoana careia i-a fost destinat. Există felurite asemenea mici daruri, foarte răspândiți fiind „Ochii fericirii” alcătuiți din mici bucăți de onix ce amintesc forma ochilor iubitei, ce dagajă fericire în dragoste.

„Valentine’s Day” are un farmec inefabil pretutindeni, inclusiv în România, 14 februarie reprezentând o dată specială pentru oricine iubește. Cinstirea ei constituie un obicei frumos, mai cu seamă dacă jurămintele de dragoste sunt sincere.
Horia C.Deliu

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail