Pe 21 noiembrie credincioşii sărbătoresc ceea ce în popor se numeşte Ovidenie (Vovidenie), adică Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Este un praznic spiritual în amintirea zilei în care părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, au dus-o pe fiica lor de numai trei ani pentru prima oară la Templu.
Acolo a fost întâmpinată de Marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezatorul, care avea să se îngrijească de instruirea copilei vreme de 12 ani.
Ca atare a binecuvântat-o astfel: „Tu eşti cea în care Dumnezeu şi-a proslăvit numele Său între iudei şi va descoperi mântuirea pe care a pregătit-o poporului”.
Luând-o de mână, preotul Zaharia a dus-o pe Maria în cea mai sfântă odaie a impozantului lăcaş de cult, unde avea să rămână vreme îndelungată. La sosirea ei la templu se spune că s-a produs un lucru ieşit din comun. Întrucât, doar o dată pe an era permis chiar şi Marelui preot să intre în acea încăpere sfântă. Şi o putea face numai după ce aducea jertfe rituale. Acolo copila şi-a petrecut timpul împreună cu alte fecioare studiind datinele, însuşindu-şi scripturile, ţinând post şi rugându-se la Dumnezeu. Se mai spune că Îngerul Gavriil o veghea îndeaproape, povăţuind-o mereu de bine şi pregătind-o pas cu pas pentru primirea Veştii celei Mari, pe care chiar el i-a dat-o mai târziu.
În această zi specială, copiii îndrumaţi de părinţii care ţin la tradiţii, aşează într-un vas cu apă o crenguţă sau mai multe de măr. Dacă sunt păstrate în condiţiii optime, la căldură şi lumină, aceste mlădiţe vor înflori în Ajun de Anul Nou, putând fi duse la colindat ca sorcove. De aici vine explicaţia faptului că în colindele românesti se evocă în plină iarnă florile dalbe de măr, ca simbol al purităţii şi perenităţii.
În această noapte aveau loc în vechime practici magice, tot soiul de descântece şi farmece. Un obicei pitoresc se referea la fetele nemăritate, care îşi puteau vedea în apa fântânii alesul inimii, după ce aprindeau o lumânare şi priveau în adânc!
Pomeni pentru morţii fără lumânare
Astăzi, 21 noiembrie, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, credincioşii merg la lăcaşele de cult şi iau parte la slujbă, apoi aprind lumânări. Se dă de pomană în amintirea celor ce au murit fără lumânare la căpâtâi, din diferite pricini (accidente, calamități naturale, evenimente tragice în voiajuri, boală şi singurătate etc), ca şi pentru persoanale decedate în întuneric. Există credinţa că măcar în acest fel vor avea şi ei parte de lumină pe lumea cealaltă.
Prin unele părţi se pune la icoană un vas cu apă şi se aprinde o lumânare, existând convingerea că mai târziu respectiva apă va fi bună la tratarea unor boli de ochi.
Există tradiția de a se face prognoze privitoare la starea vremii anului următor: dacă azi ninge, însemnă că urmează o iarnă grea, dacă este soare şi senin, vara următoare va fi secetoasă.
Horia C. Deliu
