În Occident, iar după Revoluție și în țara noastră, Sf. Valentin este considerat protectorul îndrăgostiților. Data de 14 februarie reprezintă așa-numita „Valentine’s Day”, o Sărbătoare internațională a iubirii, minunată ocazie pentru înamorați de a-și face declarații, a-și oferi cadouri şi de a savura clipe romantice. Dar este și un bun prilej ca marile lanțuri comerciale și mass-media să îi dedice evenimente și promoții speciale.
În cinstea Sfântului Valentin în Statele Unite și, mai nou în toată Europa, dar și pe alte continente se organizează petreceri, seri distractive, sesiuni de shopping etc. În calendarul ortodox Sf. Valentin este sărbătorit pe data de 30 iulie.
Numai că în 24 februarie aveam și o sărăbătoare neaoșă de-a noastră, numită Dragobete. Așadar, ce au în comun zilele de 14 si 24 februarie? Simplu: Dragostea. Fie ca vorbim despre „Valentine’s Day” ori de Dragobete trebuie să realizăm că reprezintă momente speciale în care se celebrează Iubirea.
Se crede că inițial, în mod cu totul curios, la origine nu se sărbătoarea dragostea cuplurilor, ci a…holteilor! Bărbații tineri și necăsătoriți aveau un succes mai mare la fetele tinere în această zi, domnișoarele care căpătau „curaj” și le ieșeau…strategic în cale, sub diferite pretexte. Dacă cei doi manifestau sentimente reciproce, se cimenta o prietenie, iar pasul următor îl reprezenta logodna și apoi căsătoria.
Primele momente când data de 14 februarie a devenit „Valentine’s Day” și a început să fie celebrată iubirea s-au semnalat în secolul al XIV-lea, atunci când au apărut cele dintâi scrisori de dragoste, nevinovate bileţele de amor semnate „My Valentine”.
Vechile mesajele ale îndrăgostiților din această zi sunt predecesoarele Felicitărilor tipărite de mai târziu (cărți poștale, ilustrate), respectiv a… e-mail-urilor de azi. Cărțile poștale cu dedicații de Ziua Dragostei au apărut încă din 1780. Ele au avut un mare succes mai ales în Germania, unde erau numite „Cărțile prieteniei” .
Ce spun legendele?
Există mai multe legende legate de Ziua Iubirii și simbolul ei, ce datează din vremuri îndepărate, căpătând importanţă odată cu trecerea timpului. Se spune ca Valentin a fost un preot roman martirizat în timpul persecuției religioase a Împăratului Claudius, între anii 269-270. Tânăr fiind, Valentin îi ajuta pe creștini și necreștini să se căsătorească. A fost aruncat în temniță pentru aceasta, unde a devenit un propovăduitor puternic al credinței în Dumnezeu. Pentru o asemenea cutezanță, în data de 14 februarie 269, la etatea de 47 de ani, a fost condamnat la moarte și executat. În timpul cât a stat în închisoare le trimitea mesaje de îmbărbătare prietenilor, spunandu-le „Amintiți-vă de Valentin! Vă iubesc” .
O altă variantă relatează că ar fi existat un preot Valentin, ce binecuvânta cuplurile în secret, dorindu-le prosperitate și fericire. Numai că a încălcat astfel legea dată de Împăratul Claudius care interzisese căsătoria. Și din această poveste reiese că a ajuns la închisoare, mai ales că refuzase să se închine zeilor păgâni. Acolo s-a imprietenit cu fiica temnicerului pe care a convins-o să creadă în Dumnezeu. În ziua execuției sale (14 februarie 269) Valentin a scris o scrisoare de dragoste fetei temnicerului, pe care nu a semnat-o.
A rămas un fapt cert că a existat un preot cu numele de Valentin, care a fost executat pentru credința sa în Divinitate.
În privința lui Dragobete, legendele povestesc că ar fi fost un fecior chips, cu mare trecere la fete și femei, cunoscut în popor și sub denumirea de „Logodnicul Păsărilor”, pentru că în vechile tradiții dacice el oficia în Ceruri nunta tuturor vietăților de pe Pământ.
Dar despre acest pitoresc personaj din folclorul românesc, prezent tot mai des în ultimii ani în atenția semenilor, vom relata pe larg de Ziua sa, adică în 24 februarie.
Talismanul, apărător al dragostei
În aceste două zile dedicate dragostei se obișnuiește că îndrăgostiții să-și ofere talismane. Noțiunea este de origine arabă și a avut inițial sensul de „taină”. Talismanul reprezintă un mic obiect artistic oferit de cineva drag, care îi poartă noroc purtătorului și îl apară de primejdii.
Iată câteva amulete ce datează din vremuri stravechi și care au mare căutare și astăzi. „Ochii fericirii” sunt niște medalioane din agat negru în formă de ochi, ce aduc purtătorului fericire în dragoste. Imaginea stilizată a unui „Pește” dăruit partenerului de viață, întruchipat de o mica piatră semiprețioasă, de regulă onix, aidoma celor purtate de vechii egipteni, constituie un garant al unei căsnicii fericite. „Inimioara” este simbolul iubirii universale, pentru că inima este considerată… lăcașul sufletului.
O asemenea mascotă îi asigura purtătorului multă bucurie în viață. „Potcoava”, aidoma unei seceri a Lunii, împodobea încălțămintea femeilor avute din Roma Antică. Respectivul fetiș trebuia să le ajute să aducă pe lume copii sănătoși. „Pecetea lui Venus” a fost dintotdeauna un talisman secret al îndrăgostiților. Odinioară reprezenta un mic desen executat pe o bucată de pergament și trebuia purtat în permanență, mai ales în călătorii.
Există câteva reguli stricte: trebuie purtat doar un singur talisman! În eventualitatea în care sunt atârnate două la gât, efectele binefăcătoare se anulează reciproc. Micul fetiș nu este transmisibil și se poartă doar de persoana căruia i-a fost destinat.
Un dar de suflet
Dar, extrapolând puțin magia Iubirii, să spunem că iubitorii de frumos pot avea parte și de altfel de daruri, nu doar materiale, ci și spirituale dintre cele mai elevate. Cum ar fi de pildă, un… spectacol de operă!
Ei bine, sâmbătă, 15 februarie a.c. la numai o zi după Sărbătoarea Sf. Valentin se ivește un asmenea prilej. Fiindcă de la ora 18.30, în Sala Operei din Brașov are loc o reprezentație de primă calsă pe tema amorului cu titlul „Don Giovanni” de W.A. Mozart.
Subiectul acestei cunoscute capodopere este inspirat dintr-o legendă spaniolă datând din Evul Mediu, și relatează despre un seducător și un aventurier celebru în epocă, pe nume Don Giovanni, nume Don Giovanni, care a căutat perfecțiunea în numeroase femei, a trăit viața și experiențele ei la intensitate maximă.
Colaboratoarea noastră de specialitate, Cecilia Maria Toma, P.R. la cunoscuta instituție de artă din municipiul de la poalele Tâmpei, ne-a relatat că „Don Giovanni” este o operă în două acte, pe un libret scris de italianul Lorenzo da Ponte. Premiera absolută a avut loc la „Ständetheater” din Praga în data de 29 octombrie 1787, sub conducerea muzicală a compozitorului, fiind primită de public cu entuziasm. Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Însă, în timp ce Mozart termină „Don Giovanni”, tatăl său se îmbolnăvește și moare la 28 mai 1787. Părintele său, Leopold, a jucat un rol important în educația muzicală a fiului Amadeus, instruindu-l încă din copilărie și contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Mozart, de aceea figura paternă este prezentă și în „Don Giovanni”.
Lucrarea prezintă ultima zi din viața lui Don Giovanni, a acestui cuceritor, se pare un caz real, care a sedus nu mai puțin de 2000 de femei!! Acţiunea se petrece în Sevilla, în secolul al XVIII-lea, opera fiind o frescă a societății acelor timpuri. Richard Wagner spunea despre Don Giovanni că este „Opera operelor”, un spectacol provocator, o „Dramma giocoso”, așa cum o subintitulează chiar Mozart, în care tragicul se îmbină cu comicul, divinitatea cu pământescul, creând astfel o dramaturgie de contrast. Pentru a sublinia acest aspect, reprezentația de la Opera Brașov beneficiază de efecte multimedia.
În fruntea distribuției de sâmbătă-seara se va afla cunoscutul și prețuitul bariton Adrian Mărcan, o prezență admirabilă în dificiliul rol al versatilului Don Giovanni. Vor evolua, de asemenea, talentatele soprane Valentina Mărgăraș (Donna Anna), Cristina Radu (Donna Elvira), dar și alți interpreți valoroși precum Marian Rește (Leporello), Corina Klein (Zerlina), Mihai Irimia (Don Ottavio), Ștefan Schuller (Masetto), Dan Popescu (Comandorul). Își dau concursul Orchestra și Corul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Mircea Holiartoc, iar regia artistică este semnată de maestrul Cristian Mihăilescu. Scenografia: Şerban Iuca. Coregrafia: Nermina Damian. Dirijor cor: Teodor Soporan. Regie scenă: Silvia Papadopoulos.
Vizionare plăcută!
Horia C.Deliu
