„Prin ei, prin devenirea lor ca oameni şi adulţi responsabili, eforturile noastre comune vor prinde aripi şi ne vor demonstra că misiunea noastră, aceea de a educa şi forma caractere, s-a împlinit.”
Toţi ne amintim de prima zi de şcoală, de emoţiile care ne-au încercat cu putere atunci când, țînând strâns mâna mamei, am pășit pentru prima oară pragul şcolii. Locul unde aveam să petrecem unii dintre cei mai frumoşi ani ai vieţii noastre:anii copilăriei şi ai adolescenţei. Câte întâmplări frumoase, câţi colegi, prieteni, învăţători, profesori, oameni dragi! Dar anii trec atât de repede şi dintr-o dată vedem cum în locul prichindeilor de odinioară, au „înflorit” nişte tineri frumoşi, plini de energie şi optimism, gata să ia viaţa în piept cu curaj şi pricepere.
La fel de emoţionantă este și ultima zi petrecută pe băncile şcolii. O zi în care impresiile şi emoţiile puternice sunt mai multe ca oricând, iar fiecare elev conştientizează că o etapă importantă din viaţa sa tocmai s-a încheiat. Pentru că, dincolo de porţile licelui, se deschid dintr-o dată perspective noi, provocări serioase, viaţa în toate aspectele ei atât de reale.
Cu flori în mână, cu bucuria în suflet, cu emoție în glas, cu o lacrimă în colțul ochilor sau un zâmbet nostalgic, elevii clasei a XII-a din Colegiul Național „Mihai Viteazul” au auzit sâmbătă, 25 mai 2019, pentru ultima oară clinchetul cristalin al clopoţelului.
Ceremonia s-a desfășurat în sala de sport a Colegiului, care a devenit neîncăpătoare pentru profesori, rudele absolvenților, autoritățile locale, reprezentanți ai unor instituții din județ. Toți le-au vorbit elevilor despre drumul care îi așteaptă de-acum încolo și și-au amintit, la rândul lor, clipele pe care le-au trăit la terminarea liceului.
A urmat festivitatea de premiere, cei mai buni dintre elevii de la CNMV fiind premiați cu diplome și cărți.
Iată cu ce gânduri pășesc aceșți tineri covăsneni spre o nouă etapă din viața lor:
„Ziua de sâmbătă a fost o zi deosebită pentru noi, cei din clasele terminale, am simțit bucurie, dar și o urmă de nostalgie pentru aceșți 12 ani petrecuți în băncile școlii, ani care ne-au adus satisfacții, dar și provocări. Am rămas cu prieteniile solide, cu amintirile frumoase dar și cu optimismul unui alt început. Sunetul clopoțelului, fețele fericite ale colegilor mei, zâmbetele părinților, rudelor, prietenilor mi-au întărit ideea că totul va fi bine, că suntem puternici, frumoși și plini de viață. Le urez tuturor elevilor absolvenți succes în ceea ce doresc să facă în continuare. Și să nu uităm: începe o altă etapă din viață, la fel de frumoasă așa cum au fost aceșți 12 ani de Școală.”, ne-a spus Andrei Alexandrescu.
„Festivitatea în sine a fost foarte plăcută. Atâtea persoane dragi nouă au venit să ne susțină și ne-au privit cu sufletul la gură când numele noastre au fost rostite. Nu știu dacă pot exprima în cuvinte emoția pe care am trăit-o, bucuria pe care am avut-o în suflet. E important că cei 12 ani de școală i-am încheiat cu bine, dar într-un fel sau altul, parcă aș fi vrut să nu ajung să-mi iau la revedere de la colegi și profesori. Mă întristează faptul că nu voi mai vedea la fel de des, poate deloc, persoanele pe care timp de 4 ani le-am văzut zilnic, alături de care am râs, am plâns, dar cel mai important persoanele alături de care m-am format și a căror influență se vede mai mult sau mai puțin asupra mea. Fie că e vorba de diriginte, care ne-a fost ca un părinte în toți aceșți ani, fie de profesori, care au devenit exemple de urmat, fie de colegi de clasă, care au ajuns să-mi fie prieteni. Cred că până acum fiecare dintre noi știe ce vrea să facă în anii ce urmează. Am avut colegi ambițioși care au știut încă din clasa a IX-a care este scopul lor, unde vor să meargă la facultate și i-am văzut luptând, învățând, întrebând, chinuindu-se, pentru că știau exact ce vor. I-am apreciat întotdeauna pe aceștia. Am avut colegi care s-au hotărât unde vor să meargă mai departe pe la mijlocul liceului, dar mai este o categorie, cei care s-au hotărât în ultimele luni de liceu. Bineînțeles că și eu fac parte din ultima categorie, și vreau doar să spun cât de liniștită și cât de bine m-am simțit când mi-am dat seama unde ar trebui să îmi continui studiile, deși până acolo mai avem fiecare dintre noi niște hopuri, bacalaureatul și admiterea. Este momentul în care demonstrăm de ce suntem în stare. Tot ce mai pot să spun este că mă bucur de colectivul alături de care am crescut, profesorii pe care i-am avut, de amintirile care mi-au rămas și persoanele care mi-au devenit prieteni pe viață. Nu îi voi uita niciodată!”, ne-a declarat Elena Ropotan.
„Liceul este, din păcate, o entitate aproape imposibil de caracterizat. Un amalgam de sentimente, ambiții, pasiuni și decepții. Omul care a intrat pe poarta liceului în dimineața unei zile din luna septembrie, în urmă cu 4 ani, a fost modelat, cu tandrețe, cu asprime, de fiecare profesor, prieten și rival cu care a împărțit aceleași încăperi. Voi fi recunoscător toată viața pentru fiecare mână salvatoare întinsă, pentru fiecare atingere ușoară, pentru fiecare „palmă” aspră și pentru fiecare lacrimă vărsată. Toate, împreună, m-au adus unde sunt astăzi, în așteptarea unei alte dimineți de toamnă ce va aduce o nouă poartă care așteaptă să fie trecută.”, a declarat unul dintre șefii de promoție, Mihnea Stoica.
„Colegiul Național “Mihai Viteazul” mi-a oferit ocazia să mă dezvolt din mai multe puncte de vedere. Cel mai important atu pe care școala noastră îl are este timpul liber pe care ți-l dă. Ne îndrumă să fim independenți și să ne planificăm singuri activitățile, astfel încât să fim productivi. De asemenea, ne oferă ocazia să alegem în ce vrem să ne implicăm, ce materie să aprofundăm. În această unitate de învățământ am avut suportul multor profesori, care dedicați în primul rând elevilor, au încercat să ne călăuzească spre un obiectiv măreț. În altă ordine de idei, educația încă este de calitate, oamenii își dau interesul la locul de muncă, cu speranța unui viitor mai bun.
Am parcurs un lung drum pentru a ajunge cine sunt astăzi. Activitățile în care m-am implicat înseamnă mai mult decât orice pe lume pentru mine. Titlul de șef de promoție este o onoare, dar și o mare responsabilitate deoarece acum sunt un model pentru viitorii absolvenți.”, ne-a spus cel de-al doilea șef de promoție, Alexandra Pavel.
La festivitatea de premiere, cei doi șefi de promoție au predat „cheia succesului” elevului din clasa a XI a , Alex Lucanu.
„Faptul că am fost anunțat că eu am să fiu persoana care va prelua cheia școlii a reprezentat inițial o „povară” pentru mine. Motivul este că până în momentul respectiv eu am considerat această tradiție o metodă de a lăuda un singur om în timp ce ceilalți rămân în umbră. Însă mi-am dat seama că am ocazia de a face lucrurile în modul meu cu acest discurs. Mulți colegi și cunoscuți m-au felicitat după festivitate spunând că prin discursul meu s-au simțit reprezentați și apreciați ca generație, fapt ce m-a bucurat enorm. După părerea mea, când ajungi la un nivel un pic mai înalt decât restul, scopul nu ar trebui să fie acela de a-ți crea ție o „cărare” de dezvoltare îngustă, ci să încerci să îi ajuți și pe ceilalți pentru a ajunge cu toții mai sus împreună. Așadar, sfătuiesc generațiile care vin, să aspire spre a ajunge la varianta lor cea mai bună, dar preluarea unei simple chei să nu fie scopul lor principal deoarece pentru mine o viață fericită și împlinită înseamnă să am succes într-o comunitate de oameni puternică și dezvoltată, decât singur și izolat.”, a spus Alex Lucanu.
Nici profesorilor nu le este ușor să-și ia rămas bun de la „puii” pe care timp de 4 ani, i-au ținut sub aripa protectoare, i-au îndrumat, i-au format ca „oameni” demni, responsabili în viață. „Cartea” le-a fost sădită în suflet cu răbdare şi pricepere de aceșți dascăli remarcabili prin ţinuta profesională şi umană, modele de competenţă şi rigoare pedagogică.
„ULTIMUL CLOPOŢEL reprezintă o sărbătoare cu o mare încărcătură emoţională atât pentru cadrele didactice din şcoală, cât şi pentru elevi. Deşi pare o acţiune repetitivă, această festivitate evidenţiază faptul că indiferent de experienţa şcolară, an de an emoţiile îi copleşesc pe toţi cei prezenţi – dascăli, elevi, părinţi, bunici, fraţi sau surori. Este momentul în care tinerii absolvenţi conştientizează că entuziasmul, tinereţea şi dorinţa de a se forma ca oameni i-au ţinut laolaltă având astfel o multitudine de amintiri comune şi plăcute din aceşți ani de şcoală. Ca dascăli ne dorim ca aceşti elevi să răzbească în viaţă, să îşi împlinească visurile şi să îşi amintească mereu că aparţin Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”. Prin ei, prin devenirea lor ca oameni şi adulţi responsabili, eforturile noastre comune vor prinde aripi şi ne vor demonstra că misiunea noastră, aceea de a educa şi forma caractere s-a împlinit. Ne dorim ca noua generaţie de absolvenţi să obţină rezultate deosebite la marele examen al maturităţii şi să îşi atingă idealurile pentru care ei s-au pregătit şi au visat. Noi îi vom aştepta cu mare drag să se întoarcă acasă.”, a declarat, pentru Mesagerul de Covasna, directorul adjunct al Colegiului Național „Mihai Viteazul”, Maria Băilă.
„Simt că odată cu plecarea lor, a plecat şi o parte din mine…
M-am obişnuit cu gălăgia lor, cu poznele, cu umorul, cu farmecul …şi cu chipul lor…Îmi sunt foarte dragi…!
În această zi tristeţea se amestecă cu emoţia şi bucuria! Emoţia întâlnirii cu părinţii lor, emoţia festivităţii de premiere…Emoţie, care în curând se transformă în bucurie…
Mă bucură toate rezultatele muncii lor! Mă bucur că au ştiut să-şi împartă timpul între învăţătură, activităţi de voluntariat, activităţi culturale, sport, excursii…
Mă bucur că anii petrecuţi împreună au dat roade! Ştiu să mulţumească dascălilor şi părinţilor lor, ştiu să vorbească frumos în faţa unui public, ştiu să-şi susţină opiniile, ştiu să fie veseli şi încrezători, ştiu să se autoevalueze şi spre ce profesii să se îndrepte…
Mă bucur că după aceşți ani petrecuţi pe băncile şcolii se văd schimbări în structura lor sufletească: sunt bucuroşi, sociabili, exuberanţi, încrezători…
Toate acestea mă fac, pe
mine, ca dirigintă și profesoară, să mă simt mândră, tânără şi puternică…pentru un nou început!”, ne-a declarat Rodica Dobrițoiu, dirigintă la clasa a XII a B.
Părinţii, copleșiți de emoții, cu lacrimi în ochi și cu flori în mână, așteptau cu nerăbdare sfârşitul ceremoniei pentru a-şi felicita și a-i strânge în braţe pe copiii.
„Pentru mine această zi a fost cu emoții frumoase, cel mai important om din viața mea, copilul meu, a absolvit liceul pe care acum 22 de ani l-am absolvit și eu. Emoțiile au fost frumoase, puternice și plăcute. A absolvit o generație de copii frumoși, conștiincioși, empatici, pregățiți pentru provocările vieții. Emoționant a fost și momentul în care s-a auzit sunetul clopoțelului care anunța terminarea orei de dirigenție, ultima oră a acestor elevi, ieșirea din clădirea școlii. Elevii din clasele a XI-a i-au întâmpinat cu flori. Dacă atunci când am absolvit eu liceul, această sărbătoare mi s-a părut atât de lungă, parcă nu se mai termina, acum, în postura de părinte parcă doream să mai dureze, să- i mai felicităm, să-i mai lăudăm. Această zi este pentru oricine o zi de neuitat, dar atunci când eșți părinte, și este vorba despre copilul tău, această zi are o încărcătură emoțională mai puternică. Aceșți absolvenți sunt speranța noastră,.”, a declarat pentru Mesagerul de Covasna, Gabriela Alexandrescu, mama unui absolvent.
Felicitări absolvenţilor clasei a XII-a pentru rezultatele meritorii din cei patru ani de liceu şi mult succes la examenul de Bacalaureat, precum şi la admiterea la facultate!
Larisa AXINIA
