Cei 40 de mucenici au reprezentat un grup de soldați romani din Legiunea a XII-a Fulminata, oșteni care a fost martirizat în anul 320 din cauza credinței lor creștine. Ei au fost uciși într-un lac aflat la marginea orașului Sevastia din Turcia din ordinul Împăratului Licinius care i-a persecutat pe creștinii din regiunile orientale ale Imperiului. Cea mai veche relatare despre existența și Martiriul lor îi aparține Episcopului Vasile al Capadociei.
Sacrificiul celor 40 de soldaţi creştini
Este ziua în care ar trebui să ne amintim de sacrificiul celor 40 de soldaţi creştini ai unui împarat roman păgân, ce i-a condamnat la moarte fiindcă nu vrut sub nici o formă să renunţe la profundele lor convingeri religioase, care-l proslăveau pe Mântuitor. Oştenii lui Iisus nu au acceptat să se închine idolilor, aşa cum făcea mare majoritate a populaţiei asuprite, fiind întemniţaţi timp de o săptămână şi o zi (de aici semnificaţie cifrei opt a figurinelor din aluat dulce). Au fost schingiuiţi, bătuţi cu pietre, însă totul s-a dovedit în zadar și nu au cedat opresiunii.
În cele din urmă a venit sentinţa cumplită. S-a decis exterminarea lor prin aruncarea într-un lac îngheţat (al Sevastiei). Graţie rugilor către Dumnezeu ale nefericiţilor ostateci, s-a produs o minune divină – apa rece ca gheaţa s-a… încălzit! Numai că acest fapt ieşit din comun ce a şocat pe toată lumea nu putea rămâne fără urmări. Chit că scăpaseră din primul supliciu, în cele din urmă au fost omorâţi. Trupurile celor 40 au ajuns pradă focului, iar oasele aruncate înapoi lac. Mai târziu rămăşiţele au putut fi recuperate şi înmormântate în mare taină de alţi creştini.
Dar pilda celor 40 de credincioşi a rămas vie în timp, ajungând până la noi. Prenumele lor sunt următoarele, unele fiind purtate şi azi de unii semeni: Acachie, Aetie, Aghie, Aglaie, Alexandru, Atanasie, Candid, Chirion, Chiril, Claudie, Domeţian, Domnos, Ecdit, Eutihie, Evnichie, Filoctimon, Flavie, Gaie, Gorgonie, Hudion, Ieraclie, Ilie, Ilian, Ioan, Isihie, Leontie, Lisimah, Meliton, Nicolae, Prisc, Sacherdon, Severian, Sisinie, Smaragd, Teofil, Teodul, Valent, Valerie, Vivian, Xantie.
„Ziua Celor fără nume”
Sărbătorii de astăzi i se mai spune în popor şi “Ziua Celor fără nume”. În sensul că pot fi sărbătoriţi şi cei care nu poartă prenumele vreunuia dintre sfinţii amintiţi,
În zilele noastre destul de multă lume deşi a auzit de mucenici, nu prea poate să dea amănunte despre sorgintea termenului. Cei tineri, mai ales, îl asociază cu nişte delicatese culinare tradiţionale.
Este vorba de acele împletituri dulci din aluat, care se coc în forma cifrei 8, sunt unse apoi cu miere, iar deasupra se presară nucă pisată. Ele diferă puţin în funcţie de zona geografică: fie se prepară sub formă de colăcei unşi cu nucă şi miere (prin părţile Moldovei) sau sunt nişte bucăţele din aluat în formă de opturi ce se fierb într-o zeama dulce în care se pune miere, nucă măcinată, scorţişoară şi diferite esenţe (în zona Munteniei și Transilvaniei).
Dincolo de aspectele acestea lumeşti, data de 9 martie are o semnificaţie mult mai importantă, cu profunde conotaţii religioase.
Cum însă ziarul nostru se ocupă de adevăratele tradiţii populare româneşti, ţinem să precizăm că după „Zilele Babei Dochia”, când eroina şi-a lepădat cele nouă cojoace, sfârşind îngheţată în vârful muntelui împreună cu turma sa, de azi intrăm în „Zilele Moşilor”.
Numai că ele nu se bucură de faima primei perioade din luna lui Mărţişor, care a vestit sosirea primăverii calendaristice. Deşi, după cum s-a manifestat vremea până acum, am avut parte de un interval fruguros şi de un « Soare cu dinţi ». Meteorologii au anunţat însă că starea vremii va cunoaşte un proces de încălzire, excat cum spun şi datinile străbune, precizând că de acum încolo uşor-uşor zilele vor fi tot mai prietenoase .
Mucenici, bradoşi, măcinici sau sfinţișori
Pe vremuri când iarna nu se mai dădea dusă, era momentul să fie alungată printr-un obicei arhaic, aşa cum făceau odinioară şi sătenii din Ţara Buzaielor. Ei băteau cu maiul în pământ ca să fugărească frigul, rostind anumite descântece. În alte zone erau cunoscute alte practici magice pentru a grăbi venirea sezonului cald. Şi maghiarii au organizat recent o astfel de procesiune specifică de alungare a iernii, cu tineri mascaţi ce străbat satul în alai, cântând şi mâzgălindu-i pe faţă pe trecători.
Toţi invocau un anotimp agricol mai favorabil, cu belşug, sănătate pentru gospodari şi animalele din bătătură. Unii aprindeau focuri ritualice şi afumau curţile, anexele gospodărești pentru alungarea spiritelor rele. Femeiele preparau dulciuri specifice ( numite mucenici, bradoşi, măcinici sau sfinţișori), copiii fiind cei mai încântaţi de această sărbătoare de 9 martie.
Aceste bunătăţi se fac şi astăzi în multe case. Sunt împletituri coapte din aluat de cozonac, unse cu miere şi nucă. Sau au dimensiuni mici, în formă de opturi, fiind fierte în apăcu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Înainte de a fi consumaţi în familie s-au împărţiţi de pomană, mucenicii trebuie duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi.
Un alt obicei pitoresc păstrat cam pretutindeni cere ca de 9 martie bărbaţii să bea… 40 de păhărele cu vin roşu, cinstind astfel jertfa celor 40 de Sfinţi Mucenici.
Pomenirea morţilor
Tot astăzi se făcea pe timpuri pomenirea morţilor, datina rămânând vie şi în prezent, după slujbă din biserică având loc împărţirea de pachete cu alimente, dulciuri, fructe, băutură etc.
În vechime existau şi tradiţii în lumea satului legate de simbolicul debut al viitoarelor munci ale câmpului. Ca atare, în satele Floroaia şi Sărămaş cei mai harnici locuitori obişnuiau să scoată plugul în bătătură, după ce fusese în prealabil reparat, curăţat şi trecut prin foc de către fierar, spre a fi chipurile purificat.
Începutul Anului agricol tradiţional
Comemorarea celor 40 de Sfinţi Mucenici s-a suprapus în timp cu începerea Anului agricol tradiţional şi a generat o datină rurală care s-a păstrat până în contemporaneitate în unele sate româneşti din Arcul Intracarpatic.
În credinţa populară 9 martie este o dată importantă deoarece se încheie ciclul „Babelor”, apoape o decadă de zile capricioase (după cum s-a văzut), intrându-se în aşa-numitele „Zile ale Moşilor”. Sperăm că va fi un interval mai frumos, mai cald, după trecerea puseelor hibernale din acest final de săptămână, iar perioada rămasă până la Exchinocţiul de Primăvară să fie agreabilă. Din toate datinile de odinioaă s-au mai păstrat puţine. Cert este că mucenicii au însă mare căutare, indiferent de felul lor, fiind foarte apreciaţi. Să le urăm « La Mulţi Ani » celor ce poartă prenumele vreunui Sfânt Mucenic, iar nouă, celorlalţi, să ne dorim o primăvară frumoasă !
Horia C. Deliu
