Așa cum am precizat în ziarul de ieri, când ne-am referit la Sărbătoarea Bobotezei, astăzi îl cinstim pe Sf. Ioan Botezătorul sau Sântion, cum i se mai spune în popor. Este ultimul praznic din ciclul Sărbătorilor de Iarnă, ce a reprezentat un interval magic, atât de bogat în obiceiuri şi ritualuri populare, perioadă atât de frumoasă, ce ia sfârşit azi.
După cum ştim, la aceeaşi dată fixă an de an, pe 7 ianuarie, imediat după Bobotează, creștinii sărbătoresc ziua Sfântului Ioan Botezătorul, ilustrul personaj biblic, ce a avut onoarea de a-l boteza pe însuşi Mântuitorul în apele Râului Iordan.
Ioan s-a născut în Cetatea Orini, în familia cunoscutului preot Zaharia, existând multe legende despre acest eveniment fericit. A venit pe lume cu saşe luni înaintea Naşterii lui Iisus, minunata veste fiindu-i anunţată tatălului său de către îngerul Gavriil.
Conform variantei păstrate până în zilele noastre, prelatul Zaharia nu a dat crezare acestei știri, aşa că Dumnzeu l-a pedepsit să rămână fără grai până ce i se va pune nume fiului său. După acest incident, lucrurile au intrat pe făgaşul normal, iar fiul său va avea o carieră celebră.
Cel mai popular nume de pe Terra
Prenumele de Ioan este cel mai răspândit apelativ de pe Terra, cu numeroase variante internaţionale. La români cel mai des se întâlneşte numele Ion sau Ioan, având semnificaţia: „Cel de care Dumnezeu are milă”.
Sunt aproape două milioane de concetăţeni ce-şi vor serba onomastica, dar respectând restricțiile în vreme de Pandemie, majoritatea (în jur de 1,4 milioane) fiind bărbaţi. Există numeroase derivate ale numelui biblic, precum Ionuţ, Nelu, Ionel, Jean etc.
Să nu omitem nici variante feminine precum Ioana, Oana, Ionela, Nela, Janina, Jana etc. Tuturor le adresăm tradiţionalul „La Mulţi Ani!”, felicitări şi urări de bine în Noul An 2021.
„Colacul moașei”
În multe aşezări româneşti din judeţul Covasna am întâlnit, de-a lunul anilor, credinţa că Sf. Ioan este ocrotitorul pruncilor, el ferindu-i de rele si, mai ales, având grijă să nu se prăpădească nebotezaţi.
Tocmai de aceea, exista cu ani în urmă datina ca mamele să facă un dar numit „Masa moaşei”, cinstind-o astfel pe aceea care a ajutat la venirea pe lume a copiilor din localitate.
Fiecare femeie ce beneficiase de serviciile sale îi aducea în dar câte un colac și o sticlă de vin. Apoi moaşa rupea din colac o bucată. Exista superstiţia că în funcţie de mărimea şi forma acesteia se ştia dacă femeia va mai avea copii, băieţi ori fete.
„Iordănitul”
Printre datinile pitoreşti ce s-au păstrat de-a lungul timpului există şi una întâlnită în zona Dobârlău, numită „Iordănitul”. Este vorba de o veche tradiţie românească, despre care ne-a povestit cu mulţi ani în urmă regreratul Nicolae Banciu: „Îmi amintesc că de Sf. Ioan în familia mea, dar şi a unor vecini, femeile se bucurau de o atenţie specială, ca de…8 martie, când este Ziua lor tradiţională. Soţii, fiii, le tratau cu respect, oferindu-le bunătăţi culinare, băutură, daruri, spunând că era momentul lor, numit „Iordănitul”.
După ce se ospătau şi închinau un pahar de vin în cinstea familiei, femeile adunate la câte una dintre ele începeau a se „iordăni”, adică se veseleau, cântau, spuneau glume. Uneori petrecerea ţinea până târziu, iar la întoarcerea acasă îşi « ameninţau » bărbaţii din casă că îi vor duce a doua zi la râu şi îi vor arunca în apă, dacă nu vor fi răscumpărate cu o sticlă de palincă ori de vin!”
Prin alte sate am aflat de obiceiul potrivit căruia de Sf. Ioan femeile obişnuiau să meargă pe la rude, cunoştinţe, vecini şi să-i stropească pe sărbătoriţi, pentru a le aduce noroc şi prosperitate.
Din cronica tradiţiilor arhaice româneşti trebuie să evocăm în aceeaşi ordine de idei şi obiceiul numit „Udatul Ionilor”. În zona Araci se organizau, între cele Două Războie Mondiale, nişte ceremonii la care luau parte mai ales tinerii.
Feciorii din localitate care purtau prenumele Ion se urcau într-un car împodobit cu scoarţe vechi şi ramuri de brad, fiind îmbrăcaţi în straie populare, purtând cu ei un steag tricolor. Atelajul era tras de o pereche de boi, ce aveau în jurul gâtului betele colorate. Întregul alai mergea cu mare veselie la un pârău de la marginea aşezării. Acolo purtătorii prenumelui de Ioni erau «botezaţi» simbolic, fiind udaţi pe cap cu apa luată din râu. În felul acesta cei «creştinaţi» urmau să aibă parte de un an cu sănătate, feriţi de duhurile rele.
După aceea la casele sărbătoriţilor se organizau petreceri, lumea petrecea până seara-târziu. Cu acest chef de pomină se sfârşeau Sărbătorile de Iarnă.
Originale previziuni meteo
La începutul fiecărui an, mai ales în mediul rural, femeile obişnuiesc să facă previziuni legate de starea vremii pentru cele 12 luni ce vor urma. De multe ori aceste predicţii se adeveresc, de aceea s-au şi perpetuat atâţia amar de ani.
Una dintre cele mai răspândite metode ancestrale de prognoză meteo vizează citirea vremii în foile… unei cepe.
Personal am întâlnit în judeţul Covasna o mulţime de femei care pot interpreta fără greş starea vremii din anul în curs, analizând doar… umiditatea foilor de ceapă peste care s-a turnat sare!
Totul e foarte simplu: se ia o ceapă roşie, se decojeşte, tăindu-se mai întâi în două şi desfăcându-se în 12 foiţe, reprezentând câte o lună a anului. Se presară puţină sare pe fiecare foaie, fiind lăsate câteva zile să se îmbibe. Apoi sunt…„citite”. Dacă sarea de pe foile de ceapă aparţinând lunilor de iarnă este uscată, va fi un sezon geros, fără umezeală. Dacă pe foile corespunzătoare lunilor de primăvară şi toamnă sarea s-a topit, vor veni ploi.
***
La final, le urăm încă o dată de Ziua onomastică tuturor Ionilor și Ioanelor sănătate, bucurii, împlinirea dorinţelor şi un călduros „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
