În 30 noiembrie este ziua Sf. Andrei, o dată specială pentru români, întrucât este considerat ocrotitorul lor. Sfântul Andrei a fost primul dintre apostoli care a propovăduit Evanghelia pe teritoriul Dobrogei, motiv pentru care este considerat cel care a creștinat poporul român. Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „Viteaz”.
Misiunea de creştinare a neamurilor pe care a avut-o Sf. Andrei a început după Înălţarea Domnului la Cer şi după Cincizecime. Atunci Sfinţii Apostoli au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Așa a ajuns Sf. Andrei să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre în Dobrogea) şi apoi în Crimeea. A fost o misiune deloc uşoară, ce a însemnat un trai plin de privaţiuni, de provocări. Le-a biruit pe toate graţie Credinţei întru Hristos, reuşind să convingă multă lume să-i urmeze sfaturile şi pildele. Sf. Apostol Andrei a fost fiul lui
Iona, din Galileea (adică „Ținutul neamurilor”) şi fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. În tinereţe amândoi s-au îndeletnicit cu pescuitul, devenind mai târziu ucenici ai Mântuitorului, martori ai faptelor Sale minunate.
Tradiţia şi folclorul românesc amintesc despre prezenţa Sfântului în părţile Dobrogei, unde apostolul şi însoţitorii săi şi-au găsit loc de odihnă într-o peşteră. El a avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit la Patras cu capul în jos, pe o cruce în forma de X, căreia i s-a spus mai pe urmă „Crucea Sfântului Andrei”.
Conform datelor oficiale trăiesc în România peste 660.000 de concetăţeni ce se numesc astfel, din care circa 336.000 – bărbaţi. Majoritatea lor au prenumele Andrei, cu variantele Andreiu, Andruţa, Andrieş, Andreas, Andraş ori mai rar Andreeas. De asemenea, statisticile existente la nivel naţional arată că în jur de 279.147 dintre românce poarta numele de Andreea şi Andra.
Aşadar, stimaţi prieteni, nu uitaţi ca astăzi să vă felicitaţi rudele, amicii, colegii, cunoştinţele.
Cu chefurile este mai complicat, fiindcă ne aflăm în Postul Crăciunului, plus în Pandemie, aşa încât credincioşii trebuie să respecte codul alimentar recomandat de normele religioase, fiind un regim de austeritate autoimpus. Oricum, le adresăm felicitări sărbătoriţilor şi le urăm toate cele bune!
Zilei de 30 noiembrie i se mai spune în popor Sântandrei sau Moş Andrei. Există numeroase obiceiuri legate de importantul eveniment la care ne referim.
Pe vremuri exista superstiţia potrivit căreia în noaptea de Sântandrei strigoii dau năvală şi bântuie pe la casele celor necredincioşi. Pentru a-i alunga, se puneau funii de usturoi deasupra uşii de la intrare. Din relatările unor bătrâni de prin satele româneşti ale judeţului Covasna, cu care am stat de vorbă de-a lungul anilor, cum ar fi de exemplu nenea Vasile Bularca, din Sărămaş, am reţinut că respectivele făpturi supranaturale îşi făceau, chipurile, apariţia numai noaptea, strecurându-se ca nişte umbre pe lângă ziduri, pentru a băga spaima în oamenii răi la suflet.
În dimineaţa zilei de Sântandrei unele gospodine merg în grădină şi rup câteva crenguţe de la pomii roditori, oferind câte o mlădiţă fiecărui membru al familiei, care o pune la păstrare într-o cană de lut. Apa din cană trebuie schimbată în fiecare zi. Va fi sănătos şi norocos în anul următor, acela căre va găsi în Ajun de Crăciun rămurica înflorită. De aici şi refrenul colindelor, care vorbeşte de „Flori dalbe de măr”…
Cum spuneam, sărbătorii i se mai spune şi Moş Andrei. Este un „moş” urmat de alţi patru, la fel de importanţi: Nicolae, Crăciun, Vasile şi Ion. Aceste denumiri sunt legate de perioada iernii, când Soarele nu mai are putere ca în restul anului, fiind bătrân şi ostenit.
Nu ne rămâne la final decât să vă urăm, stimaţi cititori, să cinstiţi aşa cum se cuvine Sărbătoarea de Sântandrei, aducând un omagiu Sfântului Apostol – Ocrotitorul României! Totodată, le dorim celor ce poartă acest frumos prenume „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
