În fiecare început de august, mai precis pe data de 6, creştinii ortodocşi dar şi catolici cinstesc Schimbarea la Faţă a Mântuitorului („Pobrejenia”), una dintre cele mai mari sărbători religioase.
Acest moment religios de la începutul lunii august este considerat în lumea satului un prim hotar între sezoanele estival și autumnal. Deși suntem înclinați să zicem că e puțin prea repede, iar toamna mai poate aștepta! Numai că odată cu trecea primei decade din luna a opta a anului apele curgătoare se răcesc treptat. Tot acum ţăranii făc predicţii legate de starea vremii, bogăţia holdelor, sănătate, ţinând cont de credinţele populare moştenite din strămoşi.
În unele locuri, precum în satul românesc Păpăuţi, în această zi femeile culegeau odinioară plante şi ierburi de leac specifice acestei perioade din an, bune pentru felurite remedii: pe primul loc se afla miraculosul busuioc. Urmat de florile de muşeţel, ruguţul, avrămeasa, leuşteanul, „părul Maicii Domnului” şi multe altele.
Întâmplare reală
Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos nu reprezintă o metaforă, aşa cum unii cititori mai tineri ar putea să creadă. Ci a fost un eveniment real, după cum relatează textele biblice, derulându-se efectiv pe Muntele Tabor, în Ţara Sfântă. Mântuitorul, însoţit de trei dintre ucenicii cei mai apropiaţi, anume Petru, Iacob şi Ioan, a urcat pe acea înălţime să se roage. La un moment a pogorât o Lumină orbitoare, iar apoi s-a auzit glasul Divin care a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”.
Cei trei bărbaţi s-au speriat, dar Isus i-a îmbărbătat şi le-a poruncit să nu dezvăluie nimănui nimic din cele văzute şi auzite, până după Învierea Sa din morţi.
În acel moment apostolii s-au convins că marele lor învăţător era nu numai un Prooroc al lui Dumnezeu, ci îl întruchipa chiar pe Fiul acestuia. Neîndoiala ce mai sălăşluise în sufletele discipolilor lui Iisus până atunci, s-a risipit odată cu săvârşirea amintitei Minuni.
Iisus se îndrepta către Ierusalim, prevestind ucenicilor tot ce se va întâmpla: Patimile Sale, Moartea pe Cruce şi Învierea. Iar episodul de pe Tabor a reprezentat o etapa din acest ciclu important.
Pe Muntele Tabor
Trebuie spus că formele de relief din Israel sunt mult mai modeste în comparaţie cu accepţiunea nostră despre semeţia unui pisc sau o întindere de apă – asta apropo şi de suprafaţa Mării Moarte – ele fiind de dimensiuni reduse. Inclusiv acest Munte Tabor, care arătă mai degrabă ca un…deal ceva mai semeţ, ce poate fi urcat lesene la pas!
Important pentru Creştinătate, pentru noi, toţi, este însă ceea ce s-a petrecut atunci şi acolo.
Mântuitorul a urcat pe acel masiv muntos ca simbol al înălţării spirituale, care deschide credincioşilor drumul către virtute şi dragoste, permiţând contemplarea dumnezeiască.
Luna lui „Gustar”
Ultima lunii a verii se numește „Gustar”, fiindcă acum se coc fructele şi oamenii le pot testea aromele şi frăgezimea. Și anul acesta vara a fost foarte călduroasă, ca urmare a schimbărilor climaterice mondiale. Totuşi, aflându-ne în prima ei decadă nu simţim încă primele semne ale sezonului următor, care se vor accentua după Sf. Marie Mare, pe 15 august. Până atunci este după cum se știe perioadă de Post.
Nopţile devin treptat mai reci, târâtoarele îşi caută ascunzişuri, iar păsările migratoare se pregătesc de marea călătorie înapoi către ţinuturile calde. Gospodarii care au fâneţe socotesc că a sosit momentul cositului otavei, pentru că înainte de 6 august se crede ca ar avea un gust dulceag şi se obţine mai puţină. În mod ciudat, după această dată otava e mai sarată, consistentă, fiind pe placul rumegătoarelor.
Pentru cei ce trăiesc în zonele montane şi colinare, cum sunt locuitorii din judeţul Covasna, unde creşterea animalelor are o îndelungată tradiţie, pregătirea furajelor pentru sezonul rece constituie o preocupare importantă în acest interval.
Pomenirea morţilor
Data de 6 august este cunoscută şi pentru faptul că în aceasta zi nu se prestează anumite activităţi casnice, mai ales la ţară sătenii respectând datina. Dimineaţa se merge la biserică, se asistă la Slujbă cu distanțarea fizică impusă de măsurile pentru combatarea Pandemiei, iar apoi întru pomenirea morţilor se împart celor sărmani colaci, „japoneze”, dar şi fructe, iar acolo unde sunt stupari există obiceiul să se dea de pomană şi bucăţi din faguri de albine. În ţinuturile viticole se oferă de pomană struguri.
În anumite localităţi rurale, pe unde am umblat de-a lungul ultimelor decenii, am întâlnit diferite superstiţii. De pildă, în satul Băcel locuitorii nu aveau voie să se scălde în Râul Negru în ziua amintită. De fapt, o asemenea interdicţie se manifesta în toate zonele montane unde există cursuri de apă. Explicaţia ar fi că în această zi cerbii se uşurează în pâraie şi spurcă apa! De asemenea, în această zi specială nu ai voie te cerți cu nimeni, rude, prieteni, cunoştinţe, deoarece vei rămâne certat tot anul cu persoanele respective. Un alt obicei spune că aceia care se roagă în această zi să scape de o apucătură rea, de un obicei nesănătos, au toate şansele să reuşească.
Mai exista o superstiţie odinioară, potrivit căreia fetele de măritat nu trebuiau să se… pieptene (!) în această Sărbătoare, întrucât nu le mai creşte părul, aidoma ierbii care nici ea nu mai sporeşte…
În aceste zile se pot aduna anumite plantele medicinale, acele minunate buruieni tămăduitoare oferite cu dărnicie de Farmacia verde a naturii, ce nu costă nimic, dar au efecte benefice asupra celor suferinzi, subiect pe care l-am abordat de mai multe ori în paginile ziarului nostru.
Trebuie reţinut faptul că fitoterapia este socotită printre cele mai vechi ramuri ale medicinii populare. Vedetele lui „Gustar” sunt rostopasca, patlagina, cicoarea şi, în special, menta, de la care recoltam din iulie până în septembrie frunzele aromate pentru ceaiuri.
După cum creştinii cunosc, ne aflăm în Postul Sfintei Marii (perioadă de penitenţă de 14 zile ce se încheie pe 15 august, în care este pomenintă Adormirea Maicii Domnului) astăzi fiind rânduită Dezlegare la peşte.
Horia C. Deliu
