La dată fixă în fiecare an, mai precis pe 23 aprilie se cinsteşte un personaj important al Creştinătăţii – Marele Mucenic Sf.Gheorghe. El este considerat Purtător de biruinţă, sărbătoarea fiind numită în popor şi Sângiorz, o mulţime de semeni (aproape un milion) purtând acest popular prenume.
Personaj ilustru
Vă prezentăm, stimaţi cititori, câteva elemente privitoare la viaţa şi faptele ilustrului personaj biblic. Marele Mucenic Gheorghe s-a născut din părinţi creştini şi a trăit pe vremea Împăratului Diocleţian. Din nefericire pentru el, a rămas în scurtă vreme fără tată, mutându-se împreună cu mama sa la neamuri în Palestina. Fiind viteaz şi studios tânărul s-a făcut repede remarcat, ajungând conducător militar cu grad de general în garda împărătească.
Cu toate că despotul Diocleţian era păgân, i-a tolerat o vreme pe creştini. Mai precis până în anul 303, când la îndemnul ginerelui său, Galeriu, a început o prigoană aprigă împotriva celor care credeau în Iisus. Atunci creştinii au fost siliţi să aleagă, sub ameninţarea sabiei, între Hristos şi zeii păgâni. Mulţi dintre închinători de teamă că-şi vor pierde viaţa au renunţat de voie, de nevoie, la convingerile lor religioase. Unii au făcut-o doar de formă, nu şi în interiorul sufletului. În schimb bravul oştean Gheorghe, care va deveni martir din această cauză, şi-a afirmat răspicat credinţa.
Ca atare, deşi devenise un personaj cunoscut, a fost aruncat în temniţă şi torturat groaznic, cerându-i-se să-ţi repudieze convingerile. Însă a refuzat sistematic! Văzând la ce chinuri cumplite este supus, pe care le suporta cu stoicism rămânând nevătămat, mulţi oamenii s-au arătat impresionaţi de o asemenea minune considerând-o un semn divin, trecând ori revenind la credinţa întru Hristos.
Ținut în captivitate
Legenda povesteşte că în timp ce era ţinut în captivitate, Sf. Mucenic ar fi atins corpul unui bărbat ce abia decedase. Miracol! La scurtă vreme în mod inexplicabil acesta a…înviat!? Vestea uluitoare a făcut vâlvă şi chiar împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, auzind despre isprăvile Sf. Gheorghe a devenit adeptă a Creştinismului.
Deşi împăratul a încercat mai întâi cu vorbe bune să-l înduplece să renunţe la credinţă, bravul general nu a renunţat. Ca atare, Diocleţian a decis ca pe 23 aprilie acesta să fie executat, împreună cu împărăteasa. Numai că femeia fiind tare slăbită şi-a dat între timp duhul, iar eroul acestor fapte memorabile a fost ucis.
Ca atare, data de 23 aprilie a rămas în istoria Creştinătăţii drept jertfa Marelui Mucenic Gheorghe – Purtătorul de biruinţă.
Războinicul pe cal alb care omoară un balaur
De numele acestui sfânt se leagă numeroase alte legende şi datini străvechi. Cea mai cunoscută rămâne imaginea războinicului călare pe un cal alb, care omoară un balaur.
Nu departe de Cetatea Lida, spre Munții Libanului, se spune că ar fi existat un şarpe de dimensiuni gigantice, care îi ucidea pe locuitorii ce se încumetau să treacă prin locurile izolate. Împăratul păgân a fost sfătuit să-i aducă ofrandă balaurului câte un copil, şi să înceapă chiar cu fiica sa! Numai că Dumnezeu văzând gestul disperat al împăratului, i l-a trimis în ajutor pe Sfântul Gheorghe îmbrăcat în ostaş, călare pe un bidiviu de culoare albă.
După ce a străpuns balaurul cu suliţa, tânărul ostaş a dus-o vie pe prinţesă la palatul tatălui ei. Acesta i-a oferit-o de soţie viteazului, plus jumătate din împărăţie. Oşteanul, care se numea Gheorghe, a refuzat, spunând că mai are multe de îndeplinit în lupta sa pentru apărarea Bisericii lui Hristos.
Sângiorz – Zeu al vegetaţiei
În lumea satului românesc din judeţul Covasna ani la rând Sângiorz a fost considerat un Zeu al vegetaţiei, protector al naturii înverzite, al oamenilor şi vitelor din bătătură. În calendarul popular se spunea că Sf. Gheorghe este unul din cei doi stâlpi ai anotimpurilor, alături de Sf. Dumitru, cel care separă sezonul cald de cel rece.
De aceea uşile şi ferestrele de la casă se cereau a fi ornate cu ramuri verzi de răchită sau fag. Am văzut în unele sate asemenea crenguţe la porţi ori fântână. Împodobirea cu ramuri simboliza revenirea naturii la viaţă, omagiu adus Purtătorului de biruinţă.
Felurite datini
În vechiul Calendar agricol românesc abia această zi era considerată adevăratul început al primaverii. Se spunea în popor că Sângiorz ia cheile vremii bune de la Sânedru, cel căruia îi place doar frigul, deschizând astfel drumul naturii spre renaştere. Imediat după această dată se alegeau ciobanii, cărora li se dădeau în primire oile, aşa cum era datina şi în zona Covasna-Voineşti.
Dacă în dimineaţa lui 23 april era rouă sau ceaţă, anul urma a fi îmbelşugat. Ţăranii puneau buruieni descântate în galeata de muls, pe care apoi o umpleau cu apă şi lăsau plantele acolo peste noapte. A doua zi le tăiau în bucăţele şi le dădeau de mâncare vitelor, pentru a le proteja de boli.
Fireşte, şi oamenii doreau să fie sănătoşi, aşa încât se conformau datinii ce spunea ca înainte de răsăritul soarelui trebuie să-şi spele faţa într-o apă curgătoare. Fetele seamănau busuioc şi ţineau seminţe în gură, pentru a creşte şi a mirosi frumos. Gunoiul din această zi era aşezat la rădăcina pomilor, pentru ca aceştia să rodească.
Alungarea duhurilor rele
Odată cu trecrea timpului multe asemenea obiceiuri au fost abandonate, viaţa modernă impunând alte standarde şi reguli, de aceea încercăm ca măcar prin scris să mai amintim de ele. Pe vremuri sărbătorirea Sfântului Gheorghe ţinea trei zile.
Unii gospodari puneau în ajun la poartă frunze verzi de fag sau mesteacăn, ca să alunge … strigoii.
Un alt obicei se referă la împodobirea cu flori şi verdeaţă a doniţelor de muls, ne-a relatat Petre Găitan, din Zăbrătău. Tot în aceasta zi specială se prepară în casă un leac băbesc obţinut din plante şi grăsimi animale, unguent ce se aplica pe ugerul oilor pentru a le apăra. Nimeni nu are voie să doarmă peste zi, deoarece va fi somnoros întregul an. Se mai spune că în această zi e bine să fii pişcat de urzici.
Împotriva strigoilor – creaturi malefice de care multă lume se temea odinioară – se aşeza lângă poartă şi la intrarea în grajd o grapă pusă cu dinţii în sus, pe care se lăsa un brăcinar de fecior. Tot din superstiţie gospodinele atârnau le ferestre funii de usturoi, iar fetele de măritat trebuiau să semene usturoi, pe care-l păstrau până în anul viitor, alungând strigoii. Erau, de fapt, o mulţime de practici magice de păcălire a duhurilor rele, usturoiul fiind elementul de bază.
Numeroşi sărbătoriţi
Potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne aproape un milion de români poartă prenumele Gheorghe sau derivate ale sale. Dintre aceştia cca. 730.000 sunt bărbaţi şi se numesc Gheorghe, George, Gheorghiţă, Geo, Georgel, Gelu, Ghiţă, Iordache, Iorga, Iorgu, Jorj etc.
Dintre femeile care îşi sărbătoresc onomastica pe 23 aprilie, în jur de 134.000 poartă numele de Georgeta, alte 33.870 se numesc Gheorghiţa şi Georgiana, 15.000 au fost botezate Geta şi Gina, iar 800 femei răspund la apelativul de Gherghina.
Le urăm „La Mulţi Ani”, tuturor !
Horia C. Deliu
