Pe data de 21 noiembrie an de an, credincioşii sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, eveniment care în popor se numeşte Ovidenie. Este un praznic spiritual în amintirea zilei în care părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, au dus-o pe fiica lor de numai trei ani pentru prima oară la Templu.
Acolo a fost întâmpinată de Marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezatorul, care avea să se îngrijească de instruirea copilei vreme de 12 ani.
Prelatul a ieşit pe trepte în întâmpinarea celor trei. Atunci a fost străluminat de un semn Divin, intuind rolul excepţional pe care Maria îl va avea peste ani pentru întreaga Creştinătate. La sosirea ei la Templu se spune că s-a produs un lucru ieşit din comun, întrucât, doar o dată pe an era permis chiar şi Marelui preot să intre în acea încăpere de taină. Şi o putea face numai după ce aducea jertfe rituale.
Ca atare a binecuvântat-o astfel: „Tu eşti cea în care Dumnezeu şi-a proslăvit numele Său între iudei şi va descoperi mântuirea pe care a pregătit-o poporului”.
Luând-o de mână, preotul Zaharia a dus-o pe Maria în cea mai importantă odaie a impozantului lăcaş de cult, unde avea să rămână vreme îndelungată. Acolo copila şi-a petrecut timpul împreună cu alte fecioare studiind datinele, însuşindu-şi scripturile, ţinând post şi rugându-se la Dumnezeu.
Se mai spune că Îngerul Gavriil o veghea îndeaproape, povăţuind-o mereu de bine şi pregătind-o pas cu pas pentru primirea Veştii celei Mari, pe care chiar el avea să i-o dea mai târziu.
Filipii
Cum arătam la început, ziua de 21 noiembrie este numită și Ovidenia, corespunzând în Calendarul popular cu data când are loc celebrarea unei divinităţi a lupilor – Filipul cel Şchiop, mai marele peste Filipi.
Dar cine erau acești Filipii? Se spune că ar fi fost nişte apostoli prigoniţi pentru credinţa loc. Aruncaţi de vii într-o groapă cu lupi înfometaţi, au scăpat în mod miraculos nevătămaţi! Ca atare, trei zile aceste duhuri bune apără casa de felurite primejdii. Filipii sunt şi protectori animelor sălbatice, mai cu seamă lupii fiind jivinele ocrotite în mod predilect.
Despre cel mai mare dintre Filipi legenda povesteşte că fusese pedepsit chiar de către Dumnezeu, betejindu-i un picior, deoarece s-a abătut de la dreapta credinţă.
Unii săteni consideră Ovidenia ca pe o zi magică. Există credinţa că acum se deschide Cerul şi cei neprihăniţi pot întelege graiul animalelor, al lupilor, în mod deosebit. La sate acest praznic era pe vremuri ţinut cu sfinţenie, deoarece tradiţia grăia că numai aşa există belşug în gospodărie, oamenii vor fi sănătoşi, animalele şi păsările se vor înmulţi, iar recolta va fi bună an de an.
Obiceiuri interesante, superstiţii
În această zi specială, copiii îndrumaţi de părinţi aşează într-un vas cu apă o crenguţă sau mai multe de măr. Dacă sunt păstrate în condiţiii optime, la căldură şi lumină, aceste mlădiţe vor înflori în Ajun de Anul Nou, putând fi sunt duse la colindat ca sorcove, povesteşte preotul Epaminond Boroş, originar din Breţcu, cunoscător din tinereţe a obiceiurilor locului.
De aici vine explicaţia faptului că în colindele românești se evocă în plină iarnă florile dalbe de măr, ca simbol al purităţii şi perenităţii. Analizând mai atent sorgintea obiceiului, de Sf. Nicolae copiii răi sunt dojeniţi şi loviţi uşor cu o nuieluşă de măr. În caz că prichindelul admonestat îşi îndrepta purtarea, va fi iertat, iar joarda…înfloreşte de Crăciun. Semn că năzbâtiile micului năzdrăvan au fost date uitării, iar florile dalbe îi bucură sufletul.
Ca la fiecare sărbătoare populară, circulau odinioară în lumea satului o mulţime de eresuri legate de Ovidenie. Principala semnificaţie a datei se referă la metafora Luminii, prezentă sub diferite forme în superstiţii şi legende.
Nimic nu este mai drag omului decât lumina ochilor, ca atare credincioşii se roagă pentru a avea mereu vederea bună. Exista în satul Păpăuţi, pe vremuri, după cum ne-a relatat Gh. Macovei, obiceiul ca oamenii să sfinţească în mod simbolic un fuior, o batistă ori un ştergar, cu care se ştergeau la ochi atunci când le intra vreun gunoi sau făceau un „ulcior”.
În această noapte aveau loc în vechime practici magice, tot soiul de descântece şi farmece. Un obicei pitoresc se referea la fetele nemăritate, care – chipurile – îşi puteau „vedea” în apa fântânii alesul inimii. La țară, fetele care vor să-și afle ursitul, mergeau la fântâna din sat cu o lumânare albă. La cântatul cocoşului, fiecare fată aprindea lumânarea aşezată pe marginea fântânii şi privea în adânc. Pe luciul apei se deslușea vag chipul ursitului ei.
Pomeni de Post pentru morţii fără lumânare
Astăzi, 21 noiembrie, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, ca o Sărbătoare a Luminii, cum spuneam, credincioşii merg la lăcaşele de cult şi iau parte la slujbă, respectând măsurile impuse de Pandemie, apoi aprind lumânări. Se dă de pomană de Post sub formă de pachete în amintirea celor ce au murit fără lumânare la căpâtai din diferite pricini (accidente, evenimente tragice în voiajuri, boală şi singurătate etc), ca şi pentru persoanale decedate în întuneric. Există credinţa că măcar în acest fel vor avea şi ei, parte de Lumină pe lumea cealaltă.
Prin unele părţi se pune la icoană un vas cu apă şi se aprinde o lumânare, existând convingerea că mai târziu respectiva apă va fi bună la tratarea unor boli de ochi.
Previziuni meteo
Ca de fiecare dată, se fac prognoze privitoare la starea vremii anului următor: dacă în această zi ninge, însemnă că urmează o iarnă grea, dacă este soare şi senin vara următoare va fi secetoasă.
Horia C. Deliu
