Ziua de 24 februarie oferă două motive de sărbătoare, unul laic și celălalt religios. Primul se referă la omagierea Zeului Dragostei la români – Dragobete – iar cel de al doilea vizează evenimentul cu profuncă încărcătură spirituală, numit Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul.
Valentine’s Day în variantă autohtonă
După cinstirea Zilei Mondiale a Iubirii (Valentine’s Day) pe 14 februarie, a venit acum momentul evocării simbolului dragostei românilor – Dragobetele.
Numele personajului amintit are o provenienţă interesantă. El conţine elementul lexical „drag” şi sufixul „bete” având o vechime greu de precizat, etimologia apelativului fiind încă incertă. Unele surse afirmă că acest Zeu al Dragostei ar fi existat în folclor încă de pe vremea lui Burebista, dacii socotindu-l pe Dragobete o divinitatea specială ce patrona dragostea, afecţiunea şi jurămintele de amor ale pământenilor, dar ocrotea şi fiinţele necuvântătoare.
O ipoteză plauziblă se referă la faptul ca Dragobete ar putea proveni din slava veche, „Dragu biti” însemnând „A-i fi drag cuiva”. Am aflat şi de varianta potrivit căreia numele derivă din cuvintele dacice „Trago” („Ţap”) şi „Pede” („Picioare”). Se ştie că ţapul simbolizează puterea de procreare, fecunditatea. Cu timpul „Trago” s-a metamorfozat în…„Drago”, iar „Pede” în „Bete” (cum se numesc în popor cingătorile înguste din material textil).
Folcloriștii afirmă că pe la sfârşitul secolului al XIX-lea au fost descoperite şi alte denumiri pentru această sărbătoare populară, precum „Sântion de februarie”, „Dragostitele” ori „Cap de Primavară”, anticipând venirea Mărţişorului.
În unele povestiri populare Dragobetele este numit Zeu al dragostei, fiind socotit şi Logodnicul păsărilor. Aceasta întrucât oficiază în mod simbolic „Nunta” în cer a înaripatelor care n-au plecat în ţările calde. Păsările care rămân aici peste iarnă se adună şi îşi caută parteneri pentru împerechere, după care trec la construirea cuiburilor. Se întâmplă, totuşi, ca unele zburătoare să rămână singure şi în acest caz rămân cel puţin un an solitare.
Dragobetele este pentru români nu doar un ocotitor al necuvântătoarelor cerului, ci mai ales o Divinitate a iubirii pământene. Lumea satului îl evoca odinioară spre finele lui Făurar ca pe un personaj cu totul special, plăcut la vedere, iubăreţ, numit şi Năvalnicul, fiindcă una-două cucerea inimile fetelor.
Variante internaționale:Amor, Cupidon, Eros
Legendele îl înfățișează ca pe un flăcău chipeş, înalt, cu trăsături perfecte, cuceritor înnăscut. Tânărul vrăjea fecioarelor, înfierbânta minţile şi inimile nevestelor proaspăt căsătorite, care toate oftau dorul lui. De unde şi vorba, „Dragobetele sminteşte fetele”.
Mitologia populară românească i-a asigurat un loc distinct acestui Cupidon de prin părţile locului, simbol al tinereţii şi pasiunii năvalnice.
Un simbol al iubirii există în toate culturile, în mitologia greacă s-a numit Eros, respectiv Cupidon sau Amor – în mitologia romană, termeni rămaşi până în ziua de azi.
Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul
Dar pe lângă evenimentul cu caracter lumesc amintit, pe 24 februarie are loc şi o Sărbătoare religioasă importantă: Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Precizăm că există trei etape distincte ale Găsirii şi Regăsirii Capului lui Ioan Botezătorul. Multe peripeţii şi întâmplări incredibile legate de ascunderea, descoperirea, mutarea, din nou dosirea preţioasei rămăşiţe pământeşti a Sfântului, au făcut ca amintita relicvă să devină una dintre importantele moaşte ale Bisericii.
În calendarul religios sunt rânduite două dăţi pentru a fi prăznuite minunatele întâmplări ale recuperării Capului Sfântului, ce fusese ascuns vreme de sute de ani în diferite locuri tainice, despre care doar puţini iniţiaţi aveau cunoştinţă. Prima pomenire se săvârşeşte în fiecare an pe 24 februarie, când se cinstesc Întâia şi a Doua Aflare a Capului Sfâtului Ioan Botezatorul, iar cea de-a Treia Aflare, în data de 25 mai.
Obiceiuri din bătrâni
Să evocăm câteva obiceiuri interesante legate de 24 februarie. Fetele de măritat care doreau să arate frumoase trebuiau să se spele dimineaţa pe faţă cu apa provenită din zapada topită. Dacă era cald şi se desprimăvărase mai timpuriu, clătirea feţei se cerea făcută cu roua de pe frunze – „Lacrima zânelor”. Astfel, deveneau şi ele delicate, graţioase, găsindu-şi mai uşor alesul inimii.
După aceia se îmbrăcau frumos şi-şi dădeau întâlnire cu persoana iubită. Împreună cu alţi tineri mergeau în pădure să caute ghiocei, eventual şi viorele, pe care le puneau acasă la icoană. Fetele mai superstiţioase, care nu aveau încă un prieten, aşezau aceste flori sub pernă şi făceau apoi descântece de dragoste.
Femeile tinere rebuiau să atingă un bărbat din alt sat, nimic mai mult, pentru a rămâne drăgăstoase tot anul. Gospodinele hrăneau din belşug în această zi orătăniile din bătătură, punând grăunţe şi pasărilor cerului, existând interdicţia ca nicio vietate să nu fie sacrificată de Dragobete.
Cadou pentru melomani
Așa cum este frumoasa tradiție la Opera Brașov, evenimentele importante sunt omagiate în mod original, spre marea bucurie a fanilor. Deși ne aflăm în Pandemie și încă în Scenaiu roșu în municipiul de sub Tâmpa, totuși în universul virtual pot fi prezentate spectacole. Așa se face că astăzi, 24 februarie 2021, de ora 18.30, renumita formație vocală „Cvintetul Antaoly” prezintă online un dar muzical special.
Talentații muzicieni, Andrada Mureșan, Gabriel Baciu, Ciprian Cucu, Ciprian Țuțu și Marius Modiga au pregătit un program aparte, cu lucrări acapella în primă auditie ce vă vor aduce parfum de DRAGoste într-un concert intitulat „ANATOLY de DRAGobete”.
Repertoriul prezentat va fi un mozaic de lucrări cu tematici ale dragostei, în diverse ipostaze: dragostea împlinită, dragostea ideală sau dragostea rănită. Din punct de vedere muzical, recitalul va acoperi o bogată paletă stilistică, de la piese renascentiste („Matona mia cara” – Orlando di Lasso, „Amor Vittorioso” – Giovanni Gastoldi), lucrări binecunoscute din repertoriul internațional („Chanson D’Amour” – Wayne Shanklin, „Ciao bella, ciao”, „Besame mucho”), va atinge zona musical-ului cu un fragment cântat în limba română din celebrul „West Side Story” de Leonard Bernstein și va ajunge până la lucrări din creația românească, cum ar fi „Floare albastră” de Vasile Spătărelu, pe versuri de Mihai Eminescu sau trei aranjamente în primă audiție absolută, scrise special și dedicate Cvintetului de compozitorul Ioan Dobrinescu: „Inima-i un telefon”, „Iubesc femeia” și „Hai să ne-ntâlnim sâmbătă seara”.
Trebuie reținut că Dragobetele reprezintă un personaj din mitologia populară românească fiind socotit un Zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare pe 24 Făurar, patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești. El a fost comparat cu personaje mult mai celebre, precum Cupidon – Zeul Dragostei în mitologia romană, și Eros – Simbolul iubirii în mitologia greacă.
***
Oricum am considera, dragi prieteni, Dragobetele trebuie să însemne pe lângă multă iubire, de asemenea, puritate, sentimente nobile și gingăşie. Vă dorim o zi fericită!
Horia C. Deliu
