La mijlocul lui „Brumărel”, mai exact în ziua de 14 octombrie se cinstește Cuvioasa Parascheva, care mai ales în zona Moldovei se bucură de o mare veneraţie. În anii trecuți cu patru-cinci zile înainte începea un mare pelerinaj la Iaşi, acolo unde se găsesc moaştele sale, adăpostite şi venerate de peste 250 de ani! Numai că anul acesta, în plină Pandemie de Covit 19, lucrurile stau cu totul altfel, fiind luate măsuri stricte de siguranță sanitară, diminuându-se pe cât posibil afluxul de credincioși.
O existență aparte
Ilustrul personaj la care ne freferim a văzut lumina zilei într-o localitate din Tracia, situată undeva pe ţărmul Mării Marmara, în secolul al XI-lea. Părinţii ei erau oameni cu stare şi au crescut-o întru credința în Dumnezeu, îndemnând-o de mică să se roage, să respecte Postul, datinile şi să fie îngăduitoare cu cei sărmani. Un frate al ei, Eftimie, urmând aceste sfaturi, a ajuns chiar episcop, fiind vestit pentru bunătatea şi cultura sa.
Pe când avea vreo zece ani, copila a auzit la o slujbă ca prin vis îndemnul Mântuitorului, care îi sfătuia pe credincioşi să se lepede de sine, să ia crucea şi să-L urmeze. Aceste vorbe au impresionant-o în aşa măsură încât şi-a schimbat complet modul de a fi, devenind excesiv de milostivă. Ajunsese să dăruiască hainele scumpe de pe dânsa celor săraci, îmbrăcându-se cu cele ponosite ale acestora.
Însă mama sa a certat-o şi pedepsit-o, considerând că exagera cu milostenia, dar nimic nu a mai putut-o întoarce din drumul credinţei. A crescut cu această devoţiune şi după o vreme s-a retras în pustie. Apoi a ajuns la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde rămas vreme de cinci ani. Mânată de dorinţa de a-şi petrece restul vieţii slujindu-l pe Mântuitor, a purces să viziteze Ţara Sfântă. Copleşită de cele văzute, s-a adăpostit într-o Mănăstire de calugăriţe din Pustiul Iordanului.
Revelație divină
A luat însă decizia de a se înapoia acasă, după ce a avut revelaţia întâlnirii cu un înger, care în somn a povăţuit-o să se reîntoarcă în locurile unde a venit pe lume: „Acolo se cade să laşi trupul pământului şi să treci din aceasta lume către Dumnezeu, pe care L-ai iubit”. A ascultat povaţa, după care s-a înapoiat în satul sau natal, Epivat, unde a mai trait numai doi ani, în post şi rugăciune.
Moaştele Cuvioasei s-au păstrat 200 de ani într-o biserică din satul natal, pentru ca în ziua de 14 octombrie a anului 1238 să ajungă la Târnovo, în Bulgaria, cunoscând ulterior şi alte mutări. În secolul al XVI-lea au fost duse la Constantinopol, de unde le-a cumpărat cu bani grei domnitorul Vasile Lupu. Astfel a poposit în cele din urmă racla în Dulcele târg al Ieşilor. De aceea Sfânta Muceniţă este socotită Patroana spirituală a Moldovei, fiind considerată protectoarea celor necăjiţi şi suferinzi.
În limba greacă, Parascheva înseamnă, „A cincea zi a săptămânii – vineri”.
Ocrotitoarea familiei
În credinţa oamenilor satului „Sfânta Vineri” era considerată stăpână peste universul feminin, protejând îndeletnicirile lor arhaice de genul ţesutului, torsului, cusutului.
De ziua Sfântei Parascheva se fac pomeni pentru cei înmormântaţi fără slujbă religioasă, aşa-numiţii „Morţi fără linişte”, pentru a nu bântui noaptea pe la casele oamenilor. În unele localităţi, precum satele din Ţara Buzaielor, am întâlnit practici ritualice de alungare a spiritele rele.
Preacuvioasa este considerată nu doar ocrotitoarea femeilor, ci şi a familiei, copiilor, fiind cinstită cu Post şi daruri, pentru apărarea liniştii căminului şi a bunei convieţuiri între soţi. Superstiţiile spun că există primejdie de îmbolnăvire dacă se lucrează pământul sau se fac anumite munci în gospodărie. De aceea azi nu se spală rufe, nu se coase, fiind pericol de trăsnet, grindină şi de …deochi!
O altă superstiţie le interzice ciobanilor ca de „Sf. Vineri” să cioplească vreun lemn, altminteri mieii ies… tărcaţi, iar blana lor nu va mai fi bună de făcut cojoace.
Hram la Biserica din Păpăuţi
Cunoscută şi sub numele de „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Parascheva este un personaj biblic venerat în Bisericile ortodoxe din România, Bulgaria, Grecia, Serbia şi în alte ţări de rit oriental. Sf. Muceniţă este considerată Ocrotitoarea Moldovei.
Rămăşiţele ei pământene au fost aduse de la Constantinopol încă din anul 1641 pe timpul domniei lui Vasile Lupu, fiind aşezate în Biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi. În anul 1888, racla a fost strămutată în incinta Catedralei Mitropolitane, după ce o minune a făcut să scape neatinsă dintr-un incendiu.
Şi în prezent osemintele Cuvioasei Parascheva au rămas la vestita Catedrală din Iaşi, bucurându-se de cea mai mare popularitate între sfinţii ce au moaştele în România.
În judeţul Covasna există numai o singura biserică, în satul Păpăuţi, ce are Hramul astăzi, de ziua pomenirii Sf. Muceniţe Parascheva.
Odinioară, începând din 14 octombrie, de Sărbatoarea Sfintei Muceniţe Parascheva, se deschideau tradiţionalele Târguri de toamnă în zonele specifice creşterii oilor şi caprelor, cum ar fi la Breţcu, Voineşti, Dobârlău. Din păcate, în prezent asemenea evenimente comerciale rurale nu sunt posibile.
Conform vechiului Calendarului popular iarmaroacele erau nelipsite, fiind aşteptate de oieri cu mare nerăbdare, prilej de a se întâlni şi a face comerţ cu animale şi produse specifice: brânză, urdă, lapte acru, pastramă, lână.
Se puteau cumpăra însă de toate, produse meştesugăreşti de care oamenii satelor aveau nevoie în gospodarii, articole de îmbrăcăminte, încălţăminte, bunuri de folosinţă îndelungată. Sătenii mai beau un păhărel, degustau bunătăţi, spuneau o glumă, petrecând într-o atmosferă degajată, de voie bună. După un an de muncă grea, ciobanii aveau şi ei câteva ceasuri de răgaz…
Erau vestite bucatele tradiţionale, ce se mai prepară şi în prezent pe la anumite maialuri populare, precum bulz, mămăligă cu urdă şi cu lapte bătut, cârnaţii de oaie, patrama, iar mai nou nu lipsesc micii şi berea de rigoare.
În aceste zile s-a încheiat simbolic perioada vremii mai blânde, având loc coborarea turmelor de la munte şi pregătirea pentru iernat.
„Nunta oilor”
În tradiţia populară Sărbătoarea din 14 octombrie mai este cunoscută şi sub numele de „Nunta oilor”. Conform obiceiurilor pastorale (care încă mai se menţin în judeţul Covasna şi despre care ne-a vorbit etnologul Ioan Popica, originar din Voineşti) un moment special în aceste zile îl reprezintă pregătirea turmelor pentru iernat.
Până acum berbecii nu au stat împreună cu oile, dar în aceste zile sunt lăsaţi în turmă pentru împerechere, de unde termenul de…„năpustire”. De aceea se spune că are loc aşa-numita „Nuntă a oilor”, care ţine până pe 8 noiembrie, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Data prăsirii oilor nu este aleasă la întâmplare. Ea are o noimă, întrucât se ţine cont de perioada gestatie de 21 de săptămâni până în luna martie, urmând să apară miei în jurul Paştilor.
În mentalitatea populară, Cuvioasa Muceniţă Parascheva este protectoare de boli şi necazuri, de aceea pelerinii duc cu ei la Iaşi tot felul de lucruri ale celor suferinzi din familie, freacându-le de raclă, în speranţa că puterea binefăcătoare a moaştelor va face minuni.
Horia C. Deliu
