Fiind prima noastră întâlnire în 2020, vă urăm un călduros „La Mulți Ani!”, dragi cititori. Începem rubrica „Tradiții” cu un articol dedicat marii Sărbători religioase numite Boboteaza, cinstită atât de ortodocși, greco-catolici şi de către romano-catolici la aceeaşi dată fixă. Anume pe 6 ianuarie, existând anumite particularităţi în funcţie de rit.
Botezul lui Iisus Hristos în apele Iordanului mai este cunoscut și sub denumirea de „Teofanie”, cuvânt ce provine din limba greacă având sensul de „Arătare”. Momentul la care ne referim a constituit unul dintre evenimentele importante ale Creștinismului și a marcat începutul activității misionare a Mântuitorului – aceea de slujire a semenilor.
Pe lângă semnificaţia legată de Botezul Domnului la care ne vom referi, precizăm că tot în data de 6 ianuarie au loc felurite datini şi obiceiuri populare, păstrate din generaţie în generaţie. De regulă, în această perioadă se înregistrează și temperaturi foarte scăzute, mai ales în zona Buzaielor din județul Covasna (cunoscută ca „Pol al frigului” dim România), existând și o expresie populară numită „Gerul Bobotezei”.
Sfiniţirea apei
Sărbătoarea de astăzi le reaminteşte creştinilor evenimentul încărcat de profunde semnificaţii biblice legat de Botezul Domnului în apa Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a intra în viaţa publică. Potrivit rânduielilor bisericeşti, în cursul dimineţii se săvârşeşte Slujba de Sfinţire a apelor, numită şi Aghiasma Mare. Ea are semnificaţia simbolică a unui act de regenerare cosmică, pământul primind germenii noii creaţii, transfigurată prin purificarea apei.
În toate aşezările urbane şi rurale din țara noastră ritualul se respectă din vechime, fiind un moment aşteptat cu bucurie de întreaga obşte.
Alegerea locului de desfăşurare a ceremoniei este foarte important. Conform canoanelor trebuie găsit un spaţiu generos în aer liber, unde să existe în apropiere o apă curgătoare sau cel puţin o fântână. De la caz la caz se poate organiza slujba atât în curtea lăcaşului de cult, dacă există amenajată acolo o fântână sau în gospodăria unui localnic lângă o sursă de apă potabilă.
Apa se pune în vase încăpătoare, fiind apoi sfinţită, obţinându-se așa-numita Aghiasmă Mare. Ea se împarte creştinilor fie în mici PET-uri oferite de biserică, fie în recipiente aduse de credincioși, care apoi o duc acasă, fiind păstrată pentru a fi băută în împrejurări speciale ce ţin de ritual, dar având şi efecte de protecţie privind sănătatea familiei.
„Gerul Bobotezei”
Am pomenit mai înainte de „Gerul Bobotezei”, numai că fenomenul Încălzirii globale a produs modificări și la acest capitol. Celebrul frig de odinioară de „crăpau pietrele” a cam dispărut. În folclor se spune că dacă cerul este senin în aceste zile și nopți, curg streșinile iar omătul e doar ici și colo, va fi un an nu prea bun pentru agricultură. În schimb, dacă apare zăpadă din belșug (oare când?), urmează o vară bogată, cu ploi la timp şi recolte îndestulătoare.
Există și o explicație științifică a acestei anomalii și ea își are sorgintea în anul 1924, când a fost introdus Calendarul Gregorian de către Biserica Ortodoxă Română. Atunci s-au șters 13 zile, astfel că Boboteaza care se sărbătorea an de an pe data de 19 „Gerar”, s-a mutat mai devreme cu aproape două săptămâni, adică în 6 ianuarie. Când de regulă este mult mai frig.
Multă vreme sătenii au fost tentați să se ghideze după vechiul Calendar Iulian, dar treptat cel Gregorian s-a impus, și așa a rămas până în zilele noastre.
Obiceiuri de tot felul
În localităţile aflate lângă cursuri mari de apă, precum în aşezările din Deltă sau de la ţărmul mării, are loc de Bobotează o întrecere între anumiți flăcăi, un obicei ce dovedeşte curajul şi rezistenţa lor la temperaturi joase. După oficierea Slujbei, preotul însoţit de numeroşi enoriaşi merge pe mal şi aruncă cât mai departe în valuri o cruce din lemn de dimensiuni ceva mai mari. Dintre cei prezenţi câţiva temerari sar în apă şi înoată rapid ca să prindă crucea şi să o aducă la mal, în aplauzele şi uralele asistenţei. Învingătorul este felicitat şi se va bucura de respectul comunităţii locale. În plus, va căpăta convingerea că tot anul o să fie ferit de boli.
Şi la Sf.Gheorghe s-a practicat, pentru scurtă vreme, o asemenea procesiune la marginea oraşului, undeva pe malul Oltului, dar fiind periculoasă, neexistând un loc special amenajat, nu i s-a mai dat curs ca în alte părţi ale ţării.
Cu două-trei zile înainte, preoţii vizitează casele credincioşilor din parohia lor „Mergând cu Botezul”, spre a binecuvânta locuinţele credincioşilor prin stropire cu apă sfinţită.
Am întâlnit pe alocuri şi denumirea de Sărbătoare a luminilor, pentru că prin contactul cu Aghiasma oamenii au credinţa că devin mai buni, că vor fi ocoliţi de necazuri şi boli. În fond, Botezul Domnului reprezintă rânduiala iniţierii întru creştinism şi a primirii în Biserică.
După Slujba de Sfinţire a apei, credincioşii îşi iau acasă în sticle şi bidonaşe preţioasa Aghiasmă. Pe drumul de întoarcere îşi dau unii altora bineţe, adresându-şi urări de sănătatea lor şi familiilor, pentru belsug şi prosperitatea gospodăriei. Astăzi, la Sf. Gheorghe, la Catedrala Ortodoxă se vor oferi credincioșilor, după Slujbă, în jur de 2.000 de litri de Apă Sfințită în semn de respect și prețuire.
Popas la Râul Iordan
…Fac o mică paranteză legată de subiect, care va interesa cu siguranță amatorii de călătorii spiritual. Cu prilejul unui Pelerinaj efectuat anii trecuți la Locurile Sfinte, am avut bucuria și emoția de a participa la un mic ceremonial de „Botez” în Apa Iordanului ce traversează teritoriul Israelului. Există acolo un spațiu propice pentru o asemenea procesiune simbolică, practicată de fiecare pelerin, unii venind echipați special cu niște halate lungi, albe, ca semn al purității.
Am dorit să repet acel ritual și după ce am trecut granița în Iordania, urmând cursul celebrului Râu cu semnificații religioase, ajungând chiar în zona aridă unde se spune că s-a petrecut efectiv vestitul Eveniment biblic al Botezului lui Iisus. Numai că în punctul respectiv nu era amenajat ceva deosebit, care să ne impresioneze. Ca atare, am stat puțin, am făcut niște poze, fiind… supravegheați de câțiva soldați !
În Ajunul Bobotezei se ţine Post
Potrivit rânduielilor bisericeşti, credincioşii trebuie să ţină Post în Ajunul Bobotezei. Din străbuni se zice că cine reuşeşte să nu mănânce nimic în ziua ce precede data de 6 ianuarie, ţinând aşa-numitul „Post negru”, va fi sănătos şi norocos tot anul.
Bătrânii povesteau că pe vremuri, în Ajunul Bobotezei se făceau tot felul de farmece, descântece şi alte practici magice. Dimineaţa, înainte de aprinderea focului, unii strângeau cenuşa din sobă spre a fi păstrată până în…primăvară, când se presăra pe straturile cu legume pentru a le face rodnice şi a le proteja de dăunători. De asemenea, datina sugera să se punea puţin fân sub faţa de masă şi doi-trei bulgăraşi de sare la colţuri, care apoi se adăugau in hrana animalelor ca să fie ferite de boli şi de duhurile rele.
În noaptea dinaintea Bobotezei se deschid Cerurile şi Dumnezeu îndeplineşte rugăciunile celor care au privegheat şi au postit. Mai ales fetele şi flăcăii de însurat aşteaptă cu nerbădare aceasta zi, ca să-şi ghicească ursiţii.
Se mai zice că în această noapte viitorul fiecăruia poate fi citit în…oglindă!?
Felurite superstiții
Cu ani în urmă am întlnit în câteva sate un obicei curios, copiii mergând și acum cu… colindul, marcând ultimele Sărbători de Iarnă. Bătrânii fac prorociri legate de starea vremii şi soarta belşugului din Noul An. Unii gospodari din Ariuşd întâmpinau odinioară Epifania practicând un obicei străvechi. Anume un ritual agrar care consta în stropitul livezilor şi înconjuratul gospodăriilor pentru ca în anul care tocmai a început să aducă recolte bogate.
În credinţa străveche a ţăranului sălăşuia ideea că dacă în dimineaţa de 6 ianuarie pomii au ramurile încărcate de chiciură, aceştia vor avea un rod bun. În această zi cu totul specială certurile în casă sunt interzise, nu se dă nimic cu împrumut la vecini, nici măcar… jăratec din focul vetrei! Înainte de culcare se luau cărbuni din foc şi primeau numele membrilor familiei. Se credea că primul care se va prăpădi, va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede.
Alte datini ancestrale
De la d-na profesoară Livia Hagiu am aflat multe asemenea obiceiuri străvechi ale românilor din Arcul Carpatic. Unul spune că în ziua de Bobotează este bine ca membrii familiei să se aşeze la masă pe la amiază. Mai întâi să bea puţină Aghiasmă şi să mestece o bucăţică de anafură, după care se pot servi bucate tradiționale, asemănătoare celor pregătite la Crăciun: răcituri, sarmale ş.a.
Ce mai aflăm din tradiţia populară? Că începând cu Ajunul Crăciunului şi până la Bobotează păsările ar trebui hrănite dintr-un vas cu doage, iar găinile să fie îngrădite şi să nu scurme pentru că împrăştie norocul. Când se dă de mâncare la păsările din ogradă, nu trebuie strigate, căci altfel le mănâncă… uliul. Numai după ce preotul a sfinţit Aghiasma, pot fi chemate, căci atunci duhurile rele au dispărut.
Dacă de Bobotează este crivăţ, vor fi la toamnă roade îmbelşugate. Se zice că fetele mari se străduiesc să calce în urma preotului când iese cu procesiunea pentru a sfinţi apa, crezând că astfel se vor mărită mai degrabă. Înainte vreme se credea că lupii atacă oamenii numai până la Bobotează, după această zi fiarele temându-se să mai fie agresive.
Apa sfinţită îi ocroteşte pe credincioși de toate relele, fiind eficace pentru tratarea sperieturilor, stimulând somnul liniştit, fără tresăriri şi spaime.
Tinerele dornice de măritiş îşi prindeau pe inelar un fir roşu de mătase, punând sub pernă busuioc, având convingerea că îşi vor vedea în vis alesul. O altă superstiţie nostimă spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează, pot fi sigure că se vor mărită în acel an.
În popor se consideră că de Bobotează toate apele sunt sfinţite, aşa că femeile nu au voie să spele rufe timp de opt zile. Prin unele locuri, gospodarii afumă grajdurile şi acareturile ori fac focul pe câmp pentru alungarea forțelor malefice.
Dorințe firești
…Iată, dragi prieteni, o mulţime de obiceiuri interesante de care am auzit de-a lungul anilor, datini frumoase ce alcătuiesc zestrea spirituală a poporului nostru, transmisă din generaţie în generaţie, și pe care încercăm să o prezentăm tinerilor.
Să dea Domnul să avem parte de un an spornic, cu pace și sănătate!
Horia C. Deliu
