A devenit de acum o tradiţie ca serbarea zilei localităţii să fie precedată de festivalul ,,ROATA  STELELOR”, astfel că în loc de una, avem două zile dedicate comunei noastre dragi- Tulgheş.

    Evenimentul este foarte aşteptat de către locuitorii comunei cu atât mai mult cu cât în cele două zile de sărbătoare  au prilejul de-a urca pe scenă, alături de artişti  consacraţi, toţi  fiii  tulgheşului  dăruiţi de Dumnezeu cu calităţi artistice.   În acest an am avut bucuria de a vedea pe scenă  copii, tineri şi mai ,,pârguiţi” ca să zic aşa, fii şi nepoţi ai tulgheşenilor care ne-au încântat auzul şi privirea dar, mai ales, ne-au umplut sufletul de bucurie deoarece au revenit acasă după ani şi ani, fiind plecaţi în lumea mare să-şi facă un rost mai bun dar, un trai mai bun nu îţi şterge, în nici un caz, dorul de casa părintească. 

    Dintre cei plecaţi peste mări şi ţări au fost prezenţi, anume pentru acest eveniment: Fiica lui Tuţu Lomură- vechi rapsod cântăreţ la acordeon şi clarinet, din Poiana Veche- Mihaela Lomoră care a venit tocmai din SUA unde locuieşte de mulţi ani.  În drum spre casă a făcut escală în Spania, aducând cu ea copiii surorii sale, dintre care unul, foarte bun violonist, Fabian Voaideş (13 ani), acceptat deja ca student al Academiei de Muzică din Spania (sinonim cu  Conservatorul de la noi,  după cum mi-a explicat  Mihaela Lomoră).
  Venind la una dintre repetiţiile noastre cu ansamblul „PLAIURI TULGHEŞENE”, Fabian a rămas foarte surprins să-i vadă  jucând, cot-la-cot, indiferent de vârstă, pe ai noştri. Nu-i venea să creadă.

     A exclamat : ,,Dar ceea ce faceţi aici este adevărată artă! Nu am văzut în Spania aşa ceva!”  Eu am zâmbit şi i-am răspuns: ,,Neamul ăsta românesc, din care şi tu te tragi, este un popor viteaz şi  binecuvântat de Dumnezeu cu multe daruri artistice şi este aici dintotdeauna! Să fii mândru că faci parte din neamul lui Burebista şi al lui Decebal, al lui Badea Cârţan, Ciprian Porumbescu, Enescu, Eminescu, Brâncuşi, Maria Tănase, Grigorescu, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Daniil Sihastrul, Cantemir… aceştia, dargul meu copil, fiind doar câteva nume care au năvălit acum, într-o clipită,  în obosită, mintea mea. Dar să ştii că lucruri trainice făceau toţi oamenii acestor locuri de la care ne-au rămas straiele pe care le vei vedea îmbrăcate, de copii,  mâine pe scenă. Acestea, toate,  sunt cele pe care le-au purtat cândva părinţii şi bunicii lor, uneori chiar străbunicii.”

    Cu ochii larg-deschişi, privind cu nesaţ la lucrurile vechi din încăperea muzeului  unde noi ne desfăşurăm repetiţiile, a spus că abia aşteaptă vara viitoare să vină să înveţe toate melodiile jocurilor noastre şi dacă-l primim, vine să se alăture dobei cu strune şi fluierului la următoarea ediţie a festivalului, că tare i-a mai plăcut!

  • Doamne-ajută! Sănătate şi pace să dea Dumnezeu şi linişte-n suflet c-apoi toate le-om împlini dacă o fi cu binecuvântarea Lui!  Mai şti?  O fi timpul împlinirii proorocirilor … încep românii să revină acasă… îi cheamă dorul din ,,Grădina Maicii Domnului”… Dar până la ediţia din anul viitor la care doar sperăm şi visăm frumos, să povestim mai departe despre cea din anul acesta.  

    Aşadar, cu toate că nu am avut o participare completă cum se anunţase dintru început, ziua festivalului a fost plină de voie bună  iar distracţia a ţinut până-n noaptea  cu stele, că doar nu degeaba jocul nostru, care a dat numele festivalului, se numeşte ,,Roata Stelelor”…
   Festivalul a început la orele 14.00 cu Îmnul de Stat. Am continuat cu premierea tuturor colaboratorilor  şi voluntarilor care au ajutat la organizarea acestui dublu eveniment, după care am dat drumul maratonului folcloric.  Au participat formaţiile: „Topliţeana” a Centrului Cultural Topliţa de care se ocupă ca şi instructor coregraf dl. Nicolae Cif,  colaborând la partea solistică, cu d-na Livia Harpa. Aceştia ne-au prezenat: ştraiere,  suită moldovenească, suită bănăţeană şi, au avut cu ei şi  7 solişti care cântă bine.
   Au urmat cei din Bilbor:  ,,La poale de Călimani” coordonaţi şi instruiţi de acelaşi Nicolae Cif.  Aceştia au prezentat şi ei o suită locală – o variantă de ,,roata stelelor”, suită moldovenească  şi straiere iar între două suite au avut un solist- Alexandru Ţifrea.
    Au urmat pe scenă cu un calup de dansuri ungureşti, vecinii noştri din Borsec,  formaţia „CZIFRASAROK”;  coordonator Dl. Director Ferenczi Josef.

  În continuare ne-au încântat, cu candoarea lor, copiii din  ansamblul ,,Izvoraşul” din Gălăuţaş, coordonaţi de Luncan Liliana-Mărioara. Acesta este un ansamblu în creştere dar care promite foarte mult. Este format din copii cu vârste între 3 şi 12-13 ani,  îndrumat de o cântăreaţă cu experienţă iar taraful este compus din două viori, un acordeon şi o dobă cu strune adulţi. Dacă vor persevera, în câţiva ani vom mai  avea un ansamblu important în zonă.  Ce-i drept, am văzut la copii cămeşi din comerţul actual, dar am văzut şi câteva straie  vechi, mai ales la costumele bărbăteşti.

Deocamdată au doar o învârtită în repertoriu; în rest programul este compus din cântece cântate în grupuri de trei sau cinci, ori solişti individuali. Dar cu copiii mici, nici nu prea poţi să faci suitele vechi. Important este că se mişcă împreună şi cântă iar pe parcurs vor învăţa ei şi jocurile. Cel mai micuţ are 3 ani(nu ştiu dacă i-a împlinit), şi-l cheamă Simion.  Au câteva fetiţe care cântă foarte bine între cele 14 soliste care au cântat la noi pe scenă. Oricum, e o mare încântare să vezi o trupă de ,,gândăcei” îmbrăcaţi în strai naţional mişcându-se după ritmul impus de taraf.

 După această încântare prilejuită de cei din Gălăuţaş, a venit rândul celor din judeţul Iaşi. Formaţia ,,Flori de cireş”, prietenii noştri din Hodora – Cotnari care, de 12 ani,  de când au participat prima dată la festival, vin mereu şi ne bucură cu suite moldoveneşti ( sârbe, hore, bătute, etc). Anul acesta au avut un spectacol de 30 de minute, în care au avut şi o solistă- Nechifor  Larisa.

 Această formaţie a venit cu, doar, 4 perechi de copii de clasa a VII-a şi-a VIII-a.

Au un microbuz mic de 8+1şi un şofer de treabă care nu zice niciodată ,,nu”.  Au reuşit să ajungă şi au sosit primii. Ne-au spus, Dorel Făgădeanu,  instructorul coregraf al formaţiei „Flori de cireş” că dacă ar fi avut variantă de transport mai bună ar fi venit cu mult mai mulţi dansatori. Aşa, i-a luat pe cei mai mari şi s-a ţinut de promisiune.

   Aici, voi face o paranteză pentru a sublinia o mare problemă care poate afecta existenţa  tuturor formaţiilor de amatori. Problema asta, pe mulţi, (care mai existăm), ne chinuie, darpe mulţi alţii i-a pus pe butuci.
  În judeţ, sau în apropiere, pe la Grinţieş sau chiar pe la Tarcău ori Pângăraţi în jud.Neamţ, ne ajută părinţii care-şi pun la bătaie timpul şi maşinile personale şi ne ,,cară” când suntem invitaţi. Pe distanţe mari, însă, este mult mai greu. Nu avem cum să ne deplasăm decât cu microbuzele şcolare şi cu acelea foarte greu, deoarece mai-mereu sunt defecte iar când ar fi bune, nu ai mereu şofer care să fie dispus să îşi strice sfârşitul de săptămână după cinci zile de alergat, dus- venit de două ori zilnic,  în care timp, probabil, s-a defectat microbuzul, cel puţin odată. De asemenea  de multe ori invitaţiile noastre coincid cu activităţile şcolare şi atunci, chiar să vrea, nu ne poate ajuta şcoala, cu transportul. Primăria ne-ar da cu drag microbuzul de 8+1 dar ar trebui să ne căutăm şofer (una la mână), iar, doi la mână-  noi suntem 24 de copii şi doi adulţi (în prezent), iar ca să merg cu câţiva nu se pune problema pentru că noi suntem hotărâţi aşa: ,,Ori toţi, ori niciunul”!
  Nu ai cum să le spui că iei doar câţiva când ei vin toţi la repetiţii şi transpiră în mod egal.  Nu le poţi rupe sufletul. Mai bine renunţăm dacă nu putem merge toţi.

   Plata unui transport de la firmele de transport este un efort financiar destul de mare. Poate că părinţii şi-ar permite unul pe an, cu mari  sacrificii. De curând am cerut şi am primit nişte oferte de preţ care sunt, de altfeld, foarte rezonabile; dar chiar şi aşa, pentru veniturile  părinţilor ar fi la limita imposibilului să  plătească un asemenea transport de două-trei ori într-un an, iar noi, vorbind despre cazul ansamblului ,,Plaiuri Tulgheşene”, primim şi câte trei invitaţii într-o lună, mai ales vara (în lunile iunie, iulie, august) când sunt cele mai multe festivaluri şi concursuri.

   De notat faptul că pentru instruirea copiilor nu percepem vreo taxă, (nicioidată n-am cerut), iar sala în care repetăm este fostul birou în care am lucrat până la ieşirea la pensie, şi pe care edilii localităţii mi l-au lăsat în ,,păstorire”, până când voi  mai avea sănătate şi voi putea veni să îngrijesc de toată zestrea agonisită începând din anul 2008 încoace, pentru care spaţiu nu trebuie să plătim. Este un fel de voluntariat în parteneriat.  O mână spală pe cealaltă, cum s-ar spune. 

    Dacă ar trebui să plătească părinţii şi taxă de închiriere a sălii în care repetăm, atunci precis că s-ar înjumătăţi trupa.
    Uite -aşa funcţionează multe formaţii săteşti, aşa se străduie să ducă mai departe tradiţiile locului. 

   Noi, suntem un caz fericit! Lucrăm de drag şi am găsit înţelegere cu spaţiul. Altfel…nu ştiu…

  Revenind la ,,oile noastre”, după Formaţia ,,Flori de cireş” au urcat pe scenă pruncii noştri,  Ansamblul Artistic de Amatori ,,Plaiuri Tulgheşene” care este, de fapt, un fel de familie  muzicală  alcătuită din mulţi prunci tulgheşeni care s-au lăsat înfiaţi pentru câte două ore, în fiecare duminică,  de  aceşti doi rapsozi,  pe nume  Ştefan şi Lăcrămioara Pop,  care se străduie să-şi împlinească în această viaţă şi această datorie morală de onoare: predarea tradiţiilor identitare celor ce sunt şi care, sperăm,  vor repeta la rândul lor, gestul nostru. Credem din tot sufletul în puterea bunului exemplu!

 În altă ordine de idei, pentru că ştiam că în următoarea zi vor urca pe scenă foarte mulţi artişti consacraţi, noi am prezentat tot programul pregătit, în ziua dedicată festivalului,  inclusiv pentru a doua zi, astfel:

  • Solista Maria Ursu cu : Frunză căzută pe baltă şi Frunză-n prun frunză sub prun (Am un bade şi nu-l spun);
  • Solista Onu Sânziana cu:  Dragă-mi-i Duminica  şi Vecine, vecine drag;
  • Solista Olariu Alexandra cu:   Frunză verde lămâiţă  şi N-am pus eu coada la prună;
  • Solista Ursu Andreea cu: Apuca-m-aş de jucat;
  • Grupul format din: Ioana Bârsan, Cristina Moldovan, Radu Cozariz şi Andreea Ursu, cu melodiile: Leagă-ţi mândro flori în păr şi Bujor şi Mândră dalie;
  • Solistul Cozariz Radu cu:  doina Eu doinesc, Codru răsună, (la rece) şi Cântec de cătănie ;                           

      Am încheiat cu suita din 14 jocuri locale  Roata Stelelor.   

        A urmat premierea trupei iar când să zic gata, a urcat ,,mesagerul copiilor”, în persoana D-lui Primar Marcel Vancu care, intrând în jocul pruncilor noştri, a luat microfonul povestind publicului că ni s-a pregătit  o surpriză.

   Ca din pământ a apărut în braţele mele un buchet tricolor de trandafiri, în cealaltă mână un album cu poze cuprinzând instantanee din activităţile noastre pe care mi l-au deschis la prima pagină care,  conţinea o dedicaţie compusă de ei toţi, în versuri,  iar pe copertă iscălindu-şi cu toţii numele citeţ. Bineînţeles că am citit şi publicului  dedicaţia de pe prima filă.  Rămăsesem fără cuvinte!  

   Pe când credeam că s-au terminat surprizele, a apărut un alt prunc cu o cupă iar altul mi-a aşezat la picioare un ambalaj artistic conţinând  ,,daruri dulci”  dăruite drept ,,antidot la  toate amărăciunile pe care vi le-am provocat de-a lungul timpului”!

  • Cum să nu-i ierţi?  Cum să nu-i iubeşti?  Cum să uiţi că ai fost copil?

   A durat puţin până m-am dezmeticit, apoi le-am dat drumul să meargă să se schimbe de strai şi să meargă la masă. Era deja seară. Noi, ,,părinţii adoptivi” ai  trupei, am mai avut un pic de treabă pentru că, aşa cum vă povesteam la inceputul poveştii, Fabian Voaideş şi mătuşa lui, Mihaela Lomoră, au vrut neapărat să cântăm împreună „Leliţă Săftiţă”, melodie din repertoriul lui Anton Pann, drept surpriză pentru tulgheşeni. 

– Hai s-o facem şi pe asta, ne-am zis. –  Să vedem cum sună acompaniat de dobă cu strune, fluier şi vioară acest cântec vechi, într-o formulă ad-hoc, cu spectatorii care aşteptau în faţa scenei, fiind pregătiţi să ne ,,taxeze” ori să ne aplaude…

   Ne-am riscat, şi-o ieşit neaşteptat de fain!  După ce-am căpătat un rând de  aplauze, am dăruit,  lui Fabian şi Mihaelei Lomoră, însemnele festivalului aşa cum le-am dăruit tuturor participanţilor în acea zi. I-am medaliat, le-am înmânat diplomele şi trofeul, iar Fabian era foarte fericit că pleacă din România, din ţara bunicilor, cu tricolorul la gât. 

  De acum am predat ştafeta D-lui. Primar  să prezinte în continuare invitaţii în festival: Iustina Lăbonţiu (Rugină)-proaspăt absolventă a şcolii Populare de artă, sub îndrumarea D-lui Ioan Dordoi, Angela Rusu şi Don Nero.  

  În ziua următoare, ştafeta a fost predată mai departe prezentatorilor spectacolului zilei, Magicianul  Cristianis şi Larisa Judele. Pe scenă au urcat, şi a doua zi, artiştii tulgheşeni:Iustina Lăbonţiu,  Mihaela Lomoră, care a prezentat muzică populară şi uşoară alături de nepotul ei Fabian care ne-a încântat cu  Hora Stacato şi ,,Haiduceasca”, apoi a urcat Formaţia de dans modern Ave Dance, foarte talentata Ana-Binca Gârlă.  De notat: tulgheşenii au evoluat, cu toţii,  live! Spectatorii tulgheşeni s-au simţit mândri de  talentaţii lor copii,  bucurându-se apoi, din plin, de toţi artiştii care au evoluat pe scenă.
    A fost spectacol pentru toate gusturile iar sărbătoarea s-a încheiat cu un amplu foc de artificii după miezul nopţii.    

    În concluzie pot spune că am avut o ediţie a festivalului Roata Stelelor frumoasă, cu vreme bună, care a decurs fără pauze prezentând o gamă variată de jocuri şi melodii de muzică populară atât din folclorul naţional, cât şi din folclorul local. Doina cântată excepţional, la rece, de Radu Cozariz, a lăsat publicul mut de uimire. Radu abia a împlinit 14 ani. A doua zi a fost la fel de frumoasă şi binecuvântată de Dumnezeu cu vreme bună.

    Între cei care au pus umărul pentru ca dublul eveniment să iasă perfect, sunt: Primăria şi Consiliul Local Tulgheş,  Asociaţia Culturală ,,PLAIURI  TULGHEŞENE”,  care a organizat  şi a coordonat desfăşurarea festivalului,  a asigurat prezentator- în persoana subsemnatei,  a pregătit formaţia locală ,,Plaiuri Tulgheşene”  etc.;  SVSU Tulgheş, (băieţii  de la Serviciul pentru situaţii de urgenţă) – au amenajat perimetrul bazei sportive unde a avut loc evenimentul şi au vegheat, în cele două zile, la bunul mers al lucrurilor,  în strânsă colaborare cu echipajele le de jandarmi (pentru preîntâmpinarea evenimentelor nedorite); la sunet- care a fost impecabiul – Dl. Florin Blaga din Borsec- mulţumim!

   Posturi media: ArdealTv – operator tv Florin Deac şi reporter voluntar Vasilica Deac. Mulţumim pentru prietenie şi răbdare!

     Radio PRO Diaspora, modereator ,,Sabina Sabina”(pseudonim), care a fost delegată să semneze un proiect cultural cu cei de la conducerea UAT Tulgheş, pentru anul viitor. Se pare că ansamblul „Plaiuri Tulgheşene” va fi parte în proiect.  Vom vedea la momentul potrivit dacă, ce şi cum.

  Bucătar şef a fost Dl.  Mihaly Farkas.  Toţi cei 190 de artişti amatori, participanţi la festival,  au lăudat tocana dumisale de mistreţ. Mulţumim frumos de masă atât  bucătarului şef, cât şi celor care au procurat ingredientele! De asemenea, mulţumim  pentru tocana de oaie, de-a doua zi, şi pentru balmoş,  d-lui. Ghiţă Rugină- nimeni altul decât tatăl Iustinei Lăbonţiu (Rugină), cântăreaţa de care povesteam mai sus. Mulţumim colectivului din Primăria Tulgheş care a ajutat la tot ce-a fost nevoie! Aţi făcut mulţi kilometri cu zâmbetul pe buze!  Mulţumim membrilor  Consiliului  Local care au fost prezenţi la treabă, în cele două zile! Tot respectul!

    Sponsorul principal: Grigoriu Service SRL –  a asigurat premiile pentru tombolă;

   Înainte de toate, îţi mulţumim,  Ţie Doamne că ne-ai ajutat şi de această dată şi ne-ai îngăduit să ne bucurăm împreună de reîntâlnirea cu cei reveniţi din toate părţile pământului să se adape cu „apă vie” din fântâna casei părinteşti!

        Ţine-ne Părinte sfinte
        şi ne dă tihnă şi minte
        să putem merge’nainte
       pe cărarea de lumină
       pân’ la Tine în grădină!

       Dă-ne Doamne gând sfinţit

       tuturor ce-am împânzit,

       din Apus la Răsărit,

      ţări şi mări îndepărtate     

      simţind dorul ca pe-o moarte,

      tot muncind pe-agoniseală,

      sfârşindu-ne-n dor de ţară

      şi de grai şi de părinţi şi de codri şi de sfinţi…

       …de cărarea de sub coastă şi de zarea cea albastră,

      care  nu-i aşa de clară, niciunde ca-n a ta ţară!

       Amin!

       A simţit trăirea ,,reveniţilor acasă” de prin străini şi-şi cere ieratre de v-a transmis-o cumva, prea puternic, reporterul de ocazie,   

                        Lăcrămioara Pop, Tezaur Uman Viu protejat UNESCO  

                         Tulgheş- Harghita- România,  29 spre 30 iulie 2024              

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail