Reîntoarcerea după mulţi ani în presa covăsneană mi-a deschis totodată şi apetitul pentru evenimentele culturale din oraş.
Îmi place să merg la spectacole, la teatru sau la lansări de carte, iar atunci când simt că merită, împărtăşesc impresiile cu cititorii, o fac fără ezitare. Ei bine, de data asta o să vă povestesc despre cea mai nouă producţie a Teatrului”Andrei Mureșanu”, spectacolul “Dragonul de aur” de Roland Schimmelpfennig, în regia Catincai Drăgănescu. Vă spun drept că nu m-am documentat înainte, nu ştiam care este distribuţia spectacolului, dar eram curioasă să văd ce mai pun în scenă cei de la teatrul românesc.
Imediat ce am intrat în sala de spectacol, mi-am aruncat privirea spre scenă pentru a observa elementele de recuzită şi personajele care dansau, se tot plimbau dintr-o parte în alta. Mi-a atras atenţia mesajul luminos „Eat more meat”- („Mănâncă mai multă carne-n.red)
Sala s-a umplut la capacitatea maximă (70 de locuri), și dintr-odată s-a instalat liniştea. Acţiunea începe în sufocanta bucătărie a restaurantului Thai-Chinezo-Vietnamez „Dragonul de Aur”, unde personajele se confruntă cu disperare şi violenţă. Descoperim legături aparent inexplicabile între imigranţii ilegali, un cuplu scindat de trădare, sexualitatea brută mascată în iubire.
Mici drame și tragedii zilnice sunt transformate cu umor într-un carusel de întâmplări cu multe răsturnări de situație.
„Cinci asiatici, care ar putea fi la fel de bine şi turci şi români şi unguri şi alt soi de săraci ai lumii, oricum nişte imigranţi fără acte, muncesc la negru ȋntr-un fast-food ȋnghesuit şi foarte aglomerat, numit Dragonul de aur. Micul restaurant se află ȋn mijlocul cartierului chinezesc din oraş, ȋntr-o clădire care mai are o alimentară, un depozit şi o sumedenie de locuinţe. Trăiesc aici, ȋn acest furnicar tot felul de oameni şi poveştile lor se ȋmpletesc ȋntr-un mod bizar şi totuşi foarte natural ȋntr-o zi fatidică de vară”, menționează regizorul Catinca Drăgănescu pe pagina www.tam.ro .
Vă mai amintiţi fabula greierele şi furnică? Morala era despre nesocotinţa oamenilor care nu îşi planifică viaţa, ci o văd doar ca o distracţie, fără a se pregăti pentru vremurile vitrege ce îi pot aştepta. Dacă unii -reprezentați de furnică- muncesc din greu pentru a-şi asigura existenţa şi a se pune la adăpost de eventuale evenimente nefaste, alţii -întruchipați de greier- nu fac decât să trăiască de azi pe mâine, fără a avea înţelepciunea de a pune ceva deoparte.
În piesa lui Roland Schimmelpfennig, dramaturg și regizor german, mesajul moralizator al fabulei este pulverizat pentru că durerea şi umilinţa nu pot fi judecate. În societatea actuală compasiunea este înlocuită cu plăcerea abuzului.
În cultura asiatică dragonul simbolizează ritmurile vieţii. Caruselul multiplelor planuri de joc implică treceri dincolo de limitele sexelor, vârstelor, speciilor; treceri pe care tânăra regizoare Catinca Drăgănescu le-a orchestrat într-un ritm alert. La un moment dat am simţit mult suspans, scena se umple de sânge, eşti cu sufletul la gură şi aştepţi să vezi ce se întâmpla până la urmă.
„Am folosit toate aceste efecte, mult <<sânge>>, pentru a face un apel la emoţia umană. Am construit jumătate din spectacol rece, nemţesc, pe detaşare, în care am mizat pe neimplicarea actorilor , am pus accentul pe poveste, apoi am simţit nevoia, în partea a doua a spectacolului, să introducem câteva elemente pentru ca publicul să înţeleagă că este vorba despre oameni concreţi, e o chestie pe care noi o pierdem de obicei la teatru. Omul devine ceva expozitiv, ni se narează o poveste şi noi asistăm la ea. Am simţit nevoia să construim această punte între sală şi spectatori şi mi s-a părut că acest element foarte uman, cum e sângele, este fundamental reactiv şi creează în spectator acea deschidere de care avem nevoie pentru a livra finalul spectacolului”, ne-a declarat regizorul Catinca Drăgănescu.
Şi dacă a pomenit de final, vă pot spune că este neaşteptat şi foarte îndrăzneţ.
Doi actori se dezbracă, un el și o ea depersonalizați până la stadiul de „masă de carne numai bună de consumat”, abandonaţi pe scenă, părăsiţi de viață, înveliţi cu folii de plastic. Au răni adânci, dureroase, provocate de societatea din care facem parte.
Regizorul susţine că „trebuia să se termine aşa deoarece cei doi oameni deveneau nişte bucăţi de carne. Ajungem să ne folosim de oameni şi conştient sau nu consumăm. Consumăm oameni, consumăm relaţii, consumăm experienţe şi nu mai rămâne nimic, decât nişte bucăţi de carne, pentru că aşa ne purtăm unii cu ceilalţi”.
Pentru a înţelege şi mai bine mesajul principal, redăm un text din piesă:
„Ajungi la capătul drumului. Ești tot flămând, tot mai singur, ai pierdut legătura cu ai tăi, habar n-ai cum să te descurci într-o lume ale cărei reguli nu le știi. De fapt, nu-ți mai bate capul! Ești mort de mult, nici măcar îngropat, ci aruncat în ape(le) tulburi ale destinului (ne)asumat. Și de acolo, de dincolo de granița dintre uman și inuman lași să se audă până la ultimul membru al familiei de acasă ecourile unei zbateri fără rost. Cum afli că a ajuns mesajul? Dintele a revenit la locul lui, poate că nu la fel de cariat și negru, dar umple golul. Un gol lăsat de cei care au trecut prin viața ta și au rupt din tine bucăți întregi de suflet și de inimă. Un gol în care depresia și absența comunicării se grăbesc să ocupe locul rămas liber.”
„Dragonul de aur este despre noi toţi. Este un poem-teatral tragi-comic despre lumea absurdă şi uneori foarte crudă ȋn care trăim. În luptă cu determinismul social care pare că ne angrenează ȋntr-un rollercoaster fără de scăpare, deconstruim realitatea ȋn căutarea a ceea ce a mai rămas din umanitate azi.”- spune regizoarea, despre noul spectacol.
Din distribuţie fac parte: Coşti Apostol, Anca Pitaru, Ion Fiscuteanu Jr., Sebastian Marina și Elena Popă.
Coşti Apostol este într-un rol greu, „Greierele”, care-l solicită foarte mult, dar reușește cu brio să facă faţă. În sală s-au aflat şi părinţii lui, vizibil emoţionaţi şi încântaţi de prestaţia actorului.
„Îmi amintesc că a jucat în „Greierele şi Furnica” la grădiniţă, era încă de atunci talentat. Mai târziu, în clasa a VII a, mi-a zis că doreşte să se facă actor şi de atunci n-am putut să-i scot ideea asta din cap. Este o meserie grea, dar el o iubeşte. În piesa asta este extrem de implicat, a jucat foarte bine. Sunt mândră de el!”, a declarat pentru Mesagerul de Covasna, Carmen Apostol.
Coregrafia şi ilustrația muzicală sunt semnate de Simona Deaconescu, iar scenografia aparţine Ioanei Pashca.
„Am lucrat foarte bine cu toată echipa de producţie, ne-am încadrat în bugetul prestabilit iniţial. Dificultatea a venit din cauza întârzierii aprobării bugetului de către Guvern şi implicit de către Consiliul Local Sfântu Gheorghe. Banii erau blocaţi la Bucureşti, a fost foarte greu să facem faţă tuturor cheltuielilor aferente spectacolului.Din punct de vedere artistic, a fost o muncă titanică, s-a lucrat 7 săptămâni pentru punerea în scenă a piesei, cu mici pauze în perioada Sărbătorilor Pascale.
Eu cred că regizorul a făcut o treabă bună. Catinca a reuşit să tragă după ea toţi membrii echipei şi cred că toată lumea a făcut un salt de calitate. Eu sunt foarte mulţumită, întreg spectacolul este pe gustul meu, pe care îl simt prin toţi porii şi pe care îl văd într-o zonă modernă.Îl voi promova cât pot de mult”, a concluzionat managerul Teatrului „Andrei Muresanu”, Anna Maria Popa.
Cei care nu au văzut piesa sâmbătă, pot achiziționa bilete pentru spectacolul din data de 21 mai 2019, ora 19.00.
Larisa AXINIA
