Duminică, 17 iulie, la Zăbala, va fi marcată „Sintilia”, tradiționala sărbătoare ce reînvie vechile obiceiuri ale păstorilor din zonă.
Manifestarea va începe la ora 11.00, la Biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie” , din Zăbala, după Sfânta Liturghie, cu sfințirea unei troițe, a declarat, ieri, Liviu Boc, reprezentantul Asociației organizatoare, Asociația cultural- creștină „Căciula”.
Tot atunci se va sfinți un drapel tricolor, dăruit zăbălenilor de către Acțiunea „Români pentru Români” înființată de un grup de intelectuali din Brașov și Țara Făgărașului, dar și o cruce de lemn de mari dimensiuni în cinstea eroilor și martirilor Neamului.
„Ne-am gândit, împreună cu prietenii noștri din Zăbala, să înălțăm un steag tricolor românesc, în curtea Bisericii Ortodoxe cu Hramul <<Sfântul Prooroc Ilie>>, și o cruce mare din lemn, în cinstea eroilor și martirilor neamului. Și steagul și crucea vor fi sfințite imediat după Sfânta Liturghie. Steagul l-am dăruit noi, cei din <<Acțiunea Români pentru Români>>, ca dar de Sintilie, dar și ca semn de prețuire și recunoștință pentru păstrarea datinei strămoșești. Frumoasa și măreața cruce din lemn este lucrarea fraților noștri de sânge și credință Ion Ilie, sculptorul crucii, Eugen Isar și Dan Radovici care au vrut astfel să le transmită zăbălenilor dragostea lor creștinească. Cele două gesturi nu au fost coordonate, Dumnezeu însă în marea lui înțelepciune le-a unit, unindu-ne astfel și pe noi, românii din provinciile istorice ale țării în jurul vrednicilor ciobani din Zăbala, în jurul românilor din Covasna și Harghita, unindu-ne astfel pe toți în inima țării.”- a spus reprezentantul grupului „Acțiunea Români pentru români”, medicul Mihai Tîrnoveanu.
După Sfânta Liturghie, va urma o paradă a costumelor populare, după care, cei prezenți vor porni către Poiana Sintiliei, dar în drumul lor vor avea trei opriri, la troițe, și vor fi prezentate câteva dansuri locale. În jurul orei 12.00, alaiul va ajunge în Poiana Sintiliei. Acolo, vor fi prezentate activități și produse locale, dar și obiceiuri legate de nuntă, specifice zonei, programul propunându-și să aducă în contemporaneitate Sintiliile de altădată.
„Încercăm să menținem tradiția. E important să ne menținem tradiția, să se știe că aici au fost și vor fi întotdeauna români care au respectat portul popular, tradiția, muzica populară și meșteșugul. În ceea ce privește obiceiurile de nuntă, precizez că anul trecut am prezentat doar <<cerutul miresei>>, iar anul acesta va fi prezentat și <<bărbieritul mirelui>>, care în tradiția locală, la nunți, se fac, în continuare și dorim să facem cunoscute aceste obiceiuri și oamenilor din alte zone (…). Încercăm să dezvoltăm acest eveniment, de la an la an, și deși păstrăm linia de tradiționalism, încercăm să oferim un spectacol amplu, divers, cu mulți artiști de valoare și tineri consacrați”- a spus reprezentantul Asociației Cultural – Creștine „Căciula”, Liviu Boc. Potrivit acestuia, pregătirile pentru eveniment au început cu luni în urmă.
. . Amplu program folcloric
Interpreți, ansambluri folclorice şi grupuri de păstrători de tradiţii şi obiceiuri populare locale, dar și din țară vor susține spectacole, duminică, pe scena Sintiliei, invitatul special al acestei ediții fiind maestrul Ioan Bocșa. Domnia sa va veni împreună cu o parte din Ansamblul de muzică tradițională „Icoane”.
Printre artiștii care vor susține spectacole în cadrul Sintiliei se numără și Sergiu Cipariu, Ovidiu Barteș, Ovidiu Olari, Veronica Moldovan, Vlăduța Lupău, Romina Curta, George Burnichi, Ciprian Roman, Alina Bîcă (de la „Junii Sibiului”), surorile Elena și Maria Istrate, dar și ansamblurile „Junii covăsneni”, „Junii voineșteni”, „Datina” și „Izvorașul” din Zăbala, grupul „Balada”.
Liviu Boc a precizat că spectacolele susținute de invitați se vor încheia în jurul orei 18,00, dar sărbătoarea va continua cu Balul Sintiliei – atmosfera şi buna dispoziţie fiind asigurată de Rică Cosneanu.
Asociația cultural – creștină „Căciula” din Zăbala organizează ediția de anul acesta a Sintiliei cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local al comunei Zăbala, cu sprijinul financiar obținut de la Consiliul Județean (CJ) Covasna, în urma unui concurs de proiecte, dar și cu sprijinul unor sponsori, oameni din comunitate.
***
Asociația Cultural – Creștină „Căciula” din Zăbala s-a constituit anul trecut, urmărind susținerea comunității românești, a bisericii din localitate și păstrarea și promovarea tradițiilor și valorilor românești.
Originile Sintiliei – câteva repere
„Sintilia” este legată de vremurile când, în preajma sărbătorii Sfântului Ilie, ciobanii coborau de la munte pentru a-şi găsi nevastă.
„Toți cei de aici (n.r.- din Zăbala) avem în familie, din moși- strămoși, ciobani, oieri. De Sfântul Ilie, ei coborau pentru prima dată de la munte, de unde erau cu oile, și veneau să se prindă în hore, prin poienile din localitate și acolo își întâlneau aleasa, viitoarea mireasă, căreia îi dăruiau o păpușă de caș la care lucrau cu migală încă de când erau în munte, iar ea urma să le dăruiască un buchet de busuioc, în semn de recunoștință și de acceptare a prieteniei. Apoi, în scurt timp se făcea nunta, dar Sintilia era un prilej de socializare, oferind un mediu în care se puneau bazele viitoarelor familii din comunitate, ceea ce era un lucru important!”- a explicat reprezentantul Asociației Cultural – Creștine „Căciula”, Liviu Boc.
În volumul său „Sântilia: străvechi obicei pastoral românesc”, apărut la editura „Eurocarpatica”, în Sfântu Gheorghe, în 2014, prof. Florentina Teacă, din Covasna, arăta că astfel de manifestări populare, cunoscute și sub denumirea de „nedei”, „târguri de fete” sau „târguri de două țări”, se regăsesc în calendarul pastoral la miezul verii, „acolo unde patronează Sântilie, un adevărat Helios pentru plaiurile carpatice”, Sântilie fiind celebrat în 20 iulie. Potrivit autoarei, în vechime (ca și astăzi, de altfel), Sântilia era așteptată de toată lumea, pentru că „de la urcarea oilor la munte și până la Sântilie, pastorul nu cobora de la munte și nu trebuia să vadă trup de femeie, pentru că altfel mergea tare rău treaba la stână. Prof. Florentina Teacă arată, în volumul său, că soțiile păstorilor puteau urca la stână doar în preajma zilei de Sântilie, pentru tunderea mieilor. „După o viață grea, în permanent luptă cu sălbăticiunile pădurii și vitregiile naturii, izolați de cei dragi, de biserică, de sat, venea Sântilia, ziua când urca lumea la păstori.” (apud. Florentina Teacă, pp.49-52).
„Sintilia”- „O sărbătoare românească, o sărbătoare creștinească, o sărbătoare care asigura legătura ciobanului cu Dumnezeu și cu comunitatea locală” – dr. Ioan Lăcătușu
În județul Covasna, astfel de manifestări au loc anual. Despre originile și semnificația acestei Sintiliilor, ne-a vorbit și dr. Ioan Lăcătușu, arhivist:
„După cum este cunoscut, una dintre ocupațiile de bază ale românilor din Arcul intracarpatic, respectiv din Curbura interioară a Carpaților, a românilor din Brețcu, Zăbala, Covasna, Zagon, Întorsura, din cele mai vechi timpuri, a fost păstoritul, respectiv păstoritul transhumant (…) Oierii covăsneni, brețcani, zăbăleni, erau proprietari de turme deosebite. Oieritul a fost o ocupație de bază, și atunci. (…) Iarna, neexistând condiții – furajele corespunzătoare, ei practicau transhumanța și astfel, plecau cu oile în transhumanță, peste munți, în Dobrogea și până în Caucaz au ajuns. Sute de ani, acest pășunat pendulatoriu, de o parte și de alta a Carpaților, a însemnat și o modalitate de păstra unitatea românilor, tradițiile, limba. Oierii transportau carte, se căsătoreau cu fete de dincolo, aduceau mărfuri (…). Bineînțeles, fiind plecați atâta timp cu turmele la păscut, ei aveau o legătură strânsă cu comunitatea locală, comunitate în care se prelucrau produsele, în care își creșteau copiii. Și atunci, se organiza, în vechime, de ziua de Sfântul Ilie, această venire a lor acasă, care era un întreg ritual; se desfășura pe parcursul a minimum trei zile; instituția principală era biserica, ei veneau, se spovedeau, participau la Sfânta Liturghie și se organiza această petrecere populară, care avea, printre altele, un obiectiv principal, găsirea mireselor, sau întemeierea viitoarelor familii. Pe scurt, pe baza acestor motivații, s-au format în decursul anilor tradiții deosebite, s-au păstrat jocurile, cântecele și tot ceea ce înseamnă arsenalul acestei sărbători care este menționată în documente și care iată, spre bucuria noastră, în forme ușor actualizate, se practică astăzi la Zăbala, la Covasna, și sperăm noi că în perspectivă și în alte localități. Deci, Sintilia este o sărbătoare, un punct de referință, o sărbătoare pierdută în negura vremurilor, o sărbătoare deopotrivă românească, creștinească, o sărbătoare cu impact deosebit asupra comunităților locale, o sărbătoare care asigura legătura ciobanului cu Dumnezeu și cu comunitatea locală, o sărbătoare care merită continuată. Felicitări tuturor celor care o păstrează în formele acestea, actualizate!” – a declarat dr. Ioan Lăcătușu.
Nedeia mocănească în Valea Zânelor, săptămâna viitoare
Săptămâna viitoare, între 23 și 24 iulie, la Covasna va fi marcată Nedeia mocănească. Prof. Florentina Teacă a declarat că Nedeia mocănească voineşteană se ţinea şi înainte de anul 1582. În cel mai recent volum al său „Mocanii voineşteni, străjeri ai românismului în arcul carpatic transilvan”, apărut la editura Eurocarpatica (2016), prof. Florentina Teacă arăta că „un indiciu preţios, chiar dacă deloc exact şi indirect dedus, despre vechimea acestei sărbători mocăneşti îl avem consemnat la anul 1930: <<Vieaţa ciobanilor, vara şi iarna, se petrece tot pe lângă turmele de oi. Prin sat nu coboară decât rar de tot, deobicei cei mai tineri la nedeia, numită Sântilia, care în Covasna se ţine şi acum după stilul vechiu.>>( S. Opreanu, Contribuţiuni la transhumanţa din Carpaţii Orientali, 1930). Aşadar, Sântilia se ţinea de pe vremea când funcţiona la noi Calendarul iulian – <<stilul vechi>>, adică cu 13 zile întârziere cădea ziua de Sfântul Ilie faţă de cum se trecuse la anul 1919 pe <<stilul nou>> – Calendarul gregorian. Numai că această schimbare de calendar de la 1919 făcută în Regatul României, era deja de mult făcută în Transilvania. La anul 1582, prin reforma papei Grigorie al XIII-lea a început implementarea noului calendar în Occident. Casa habsburgică, de religie romano catolică l-a făcut degrabă oficial în imperiu – deci şi în Transilvania. Concluzia noastră: nedeia mocănească voineşteană se ţinea şi înainte de anul 1582, pe când la noi funcţiona vechiul calendar! Tradiţii de dinainte de anul 1600 păstrau ciobanii aceştia.” (apud. Florentina Teacă, pp.257-258).
Ana Alina Costache
